284 matches
-
Comuna Băești. Plasa Oltețul de sus - 118 moșneni proprietari ( 111 birnici, 2 mazili, 3 boieri de neam, 2 fii ); Afară de acești moșteni se mai află 3 proprietari cu 3 clăcași. Comuna Grădiștea, plasa Oltețul de sus - 94 moșneni proprietari (87 birnici, 4 mazili, 3 bieri de neam); Afară de acești moșteni se mai află un proprietar cu 3 clăcași; Comuna Obislavul, Plasa Oltețul de sus - 111 moșneni proprietari ( 109 birnici, 1 mazil, 1 boier de neam). (Dinică Ciobotea, Istoria Moșnenilor, 1829-1912, Editura
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
3 clăcași. Comuna Grădiștea, plasa Oltețul de sus - 94 moșneni proprietari (87 birnici, 4 mazili, 3 bieri de neam); Afară de acești moșteni se mai află un proprietar cu 3 clăcași; Comuna Obislavul, Plasa Oltețul de sus - 111 moșneni proprietari ( 109 birnici, 1 mazil, 1 boier de neam). (Dinică Ciobotea, Istoria Moșnenilor, 1829-1912, Editura Universitaria, Craiova, 1999). 1864. Băești - comună rurală compusă din satele Băești, Dobricea, Turburea; 159 familii, Plasa Oltețul de Sus; Grădiștea - comună rurală compusă din satele Grădiștea, Vârloiu; 130
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Inventar 1610 ). V. ÎNVĂȚĂMÂNTUL , ȘTIINȚA ȘI TEHNICA Învățământul grădiștean există din anul 1840 la Băești ( candidat de învățător de la 10 mai 1940, Nicolae Popescu, 35 ani, fiu de preot) și din 1842 la Grădiștea ( Ioan Niculescu, 16 ani, fiu de birnic), Obislavul ( Ioan Bugărescu, 17 ani, fiu de birnic)și Străchinești (Constantin Culeanu, 19 ani, fiu de birnic ). ( Fondul Ministerului Instrucțiunii, dosar nr.2129/1843). În anul 1857, la sfârșitul lunii aprilie, în urma rezultatelor obținute de elevi la examenul de sfârșit
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
grădiștean există din anul 1840 la Băești ( candidat de învățător de la 10 mai 1940, Nicolae Popescu, 35 ani, fiu de preot) și din 1842 la Grădiștea ( Ioan Niculescu, 16 ani, fiu de birnic), Obislavul ( Ioan Bugărescu, 17 ani, fiu de birnic)și Străchinești (Constantin Culeanu, 19 ani, fiu de birnic ). ( Fondul Ministerului Instrucțiunii, dosar nr.2129/1843). În anul 1857, la sfârșitul lunii aprilie, în urma rezultatelor obținute de elevi la examenul de sfârșit de an școlar, învățătorul Preda Barbu , de la școala
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
învățător de la 10 mai 1940, Nicolae Popescu, 35 ani, fiu de preot) și din 1842 la Grădiștea ( Ioan Niculescu, 16 ani, fiu de birnic), Obislavul ( Ioan Bugărescu, 17 ani, fiu de birnic)și Străchinești (Constantin Culeanu, 19 ani, fiu de birnic ). ( Fondul Ministerului Instrucțiunii, dosar nr.2129/1843). În anul 1857, la sfârșitul lunii aprilie, în urma rezultatelor obținute de elevi la examenul de sfârșit de an școlar, învățătorul Preda Barbu , de la școala Băești, a primit, pe lângă mulțumirile sătenilor, un inel de
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
sârbi și jidovi”, 3 de țigani și una de greci. În 1774, în urma războiului ruso-turc din 1768-1774 și a înlesnirilor acordate de administrația rusă țaristă de ocupație pentru migranți și băjenari străini, la Chișinău sunt înregistrați în categoria celor 104 birnici (capi de familie) 2 greci, 1 sârb, 25 armeni și 16 „jidovi”. În rândul celor 40 rufeturi (membri ai unei corporații de breslași) se găsea doar un grec; în categoria străinilor se mai aflau 6 țigani și un sârb, numărul
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
primele date de la care se poate pleca fiind cele de la începutul secolului al XIX - lea, înscrise în condica visteriei Moldovei - 1816. Acestea menționează pe raza fostei comune Liveni existența a doua așezări - Liveni și Șerpenița cu douazeci și trei de birnici, aici incluzându-se și localitatea Zahoreni ce aparține în prezent de comuna Manoleasa. Conform datelor oferite de hărțile rusești din 1835, pe teritoriul actualei comune Manoleasa apar înscrise 6 așezări ce cuprindeau între 5 și 20 de familii, adică aproximativ
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
În anul 1772 moșia aparținea lui Dumitrașcu Sturza, hatman la Domnia Moldovei și cuprindea un număr de 22 de gospodării. În urma recansămîntului populației din ținutul Orhei - Lăpușna din anul 1774 s-a constatat că în Chițcani trăiau 17 volintiri, 3 birnici, un preot și o femeie săracă, cu următoarele nume și prenume: Vasile, Andrii, Ștefan, Brehuță, Berco, Socolan, Giulescu, Șfedu, Țanga, Stahi, Tihomi, Grigoraș, Boiță, Armaș, Bălan, Bahul, Micăilă, Popa, Nastasie. De-a lungul timpului pământul satului a fost stăpânit de
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
neamuri multe și a fost supus pământul înaintea lui. "# Și s-a înălțat și s-a ridicat inima lui și a adunat putere și oștire foarte tare." "# Și a stăpânit țări și neamuri și tirani și i-au fost lui birnici." "# Și după aceasta a căzut la pat și a înțeles că i se apropie moartea." Atunci a chemat slugile sale cele cinstite, care erau cu sine, crescuți din tinerețe, și le-a împărțit regatul său, încă fiind viu." "# Și a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Pasul Vâlcan, fiind ocupat de forțele Diviziei 41 Infanterie germană - în sectorul vest Pasul Vâlcan-Valea Jiului și Divizia 109 Infanterie germană - în sectorul Valea Jiului-Dealul Molidviș. Până la sfârșitul primei zile de luptă Divizia 41 Infanterie ajunge pe aliniamentul Dealul Leșului-Vălari-Schela-nord - Birnici, iar Divizia 109 Infanterie ajunge pe aliniamentul Postaia-Urma Boului-Molidviș. În aceste condiții, comandamentul german renunță la introducerea în front a celorlalte două divizii - Divizia 11 Infanterie bavareză și Divizia 301 Infanterie rezervă - direcționându-le prin marș spre sud, pe căile de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Barbu Poenariu, Dumitrașcu Soceanu, Vasile Soceanu, Dumitrașcu Tudosie, Gheorghiță Andreescu și de moșneni cu alti atași ai lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin reforma agrara din anul 1912 au
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
interval de numai doi ani (1772 și 1774), oferă, de asemenea, informații prețioase privind dezvoltarea Albeștilor la acea vreme. Dacă recensământul din 1772 menționează doar numele proprietarului satului (Logofătul Balș), fără a se înregistra numărul gospodăriilor și nici numele locuitorilor birnici sau a celor scutiți de obligații, cel din 1774 este mai cuprinzător din acest punct de vedere. Se vorbește în recensământul respectiv de ciuma care a făcut urme cumplite în regiune, din cauza căreia în sat erau înregistrate 43 de gospodării
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
-lea. În anul 1723 satul apare menționat pe harta realizată de Schwantz cu numele de Bâhla, iar în Conscripția de la 1727 este consemnata în Plasă de Mijloc a ispravnicului Staico Glogoveanu, drept moșie megieșeasca cu 72 familii (39 megieși, 18 birnici, 2 nevolnici și 11 văduve) . Că avuție sunt trecuți 39 de locuitori cu moșii, 34 de vii, 188 de vite mari și 44 de cai. În anul 1819 în sat erau 63 de familii grupate în 12 ½ lude (26 fruntașe
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
ținuturilor Hârlău și Botoșani (întocmite pentru plata impozitelor de către locuitori) care conțin informații despre localitățile comunei Copălău. . Spre exemplu, din datele recensământului din 1772-1774 rezultă că în satul Cotu (Ruși) existau 40 de case, cu un număr de 38 de birnici. In Condica vistieriei Moldovei din anul 1816, satul Copălău este trecut ca aparținând Ocolului Târgului Botoșani cu 5 I de locuitori; actualele sate Copălău și Cotu au o vechime de peste 250 de ani. Ocupațiile de bază din trecut ale locuitorilor
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
Grigore Al. Ghica (1857). Primul procedeu al metodei sale de lucru este ancheta orală, printre boierii mai bătrâni, însă documentarea arhondologului a cuprins și izvoare scrise. Paharnicul a consultat " pe la 1826" condica vistieriei de la domnul Mihai Suțu din 1793, cu birnicii timpului. Uneori a consultat și documente de moșie, ca "Băloșeștii Voinescului, de la ținutul Vasluiului", sau "manuscripte istorice despre țara noastră și familia Cantimirească". Ioan Tanoviceanu prețuia mult valoarea istorică și originalitatea acestei scrieri.Alte opinii exprimate despre "Arhondologie" au fost
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
Cotu-Băii, care devine sat în 1816. Acest document este primul găsit care numește satul cu denumirea actuală - Cotul Băii. Aceași Condică înscrie în anul 1816 în „satul Cotul Băi” al luminăției domniței Ralu Cantacuzino „loc de hrană îndestul, 45 locuitori birnici, 100 bani suma banilor unui sfert de an”. În prezent satul Cotu-Băii are o populație de 969 locuitori cu un număr de 333 de gospodării, tendința fiind de scădere datorită natalității scăzute și a migrației locuitorilor la oraș.
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
Britceani, Briceni. Într-un uric în limba sârbă se menționează că în 1619 intră în posesia lui Simion Pilipovschi. În 1774 administrația militară rusă găsește aici 26 de gospodării țărănești, care au fost supuse birului în folosul armatei. În lista birnicilor nu figurează nume de evrei, ruși sau ucraineni. În 1788 ocupația austriacă găsește târgul Briceni cu 55 de familii, dar în noiembrie al aceluiași an vin rușii. În noiembrie 1788 armata generalului Saltîcov îi alungă pe austrieci din Briceni. În
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
satul Scoreni, aflat în „ocolul Botnei”, aparținea Mănăstirii Căpriana și număra 16 case, 14 moldoveni și 2 văduve neplătitoare. Un an mai târziu, în 1774, un recensământ similar atestează Scoreni în „ocolul Cogâlnicului”, cu 24 de case, 21 dintre care birnici (plătitori de bir). La 9 noiembrie 1817 în localitate este sfințită o biserică de lemn, pe temelie de piatră, având hramul Sf. Ierarh Spiridon. O altă biserică cu același hram, Sfântul Spiridon a fost construită în anul 1863 și figurează
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
catolice din Moldova, scris probabil în anul 1776, notează la Parohia "Giudeno" așezarea Burianest cu 250 de credincioși, tot fără biserică. Recensământul, operat în Moldova de armată rusească de ocupație (1773-1744), pentru fixarea birului, da nominal pe cei 30 de birnici de la Buruienești. Ca o confirmare a existenței satului mai înainte de aceste date amintim descoperirea tezaurului de argint de la Buruienești în anul 1985, pe una din colinele satului numită Calvar. Pare a fi cel mai important tezaur din secolele al XIV
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
regim au existat două sole plantate cu viță-de-vie în terase de către CAP Ștefan cel Mare, dar acum au fost distruse complet și în locul lor se întinde o imensă și dezolantă pârloagă. La 1772-1774, satul a fost recenzat numai cu 2 birnici, deoarece scutiții nu mai contau. În catagrafia din 1803 apar 15 "liude" (capi de familie), la cea din 1820 erau 35 "liude" iar la cea din 1831 au fost recenzați 70 "liuzi" (Tăcmănești-răzeși) și 76 "liude" în Călugărenii spătarului Latif
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
sat este cea realizată de trupele rusești de ocupație între anii 1772-1773 și anul 1774. Dacă prima situație este mai mult statistică, în cea de-a doua apar și numele unor locuitori de atunci. Prin urmare, au fost recenzați 9 birnici, un holtei, două slugi ale medelnicerului Vasilachi [Poroschi] și un mazil. Folosind un calcul aproximativ (5 persoane/familie), acceptat de istorici, satul avea cam 71 de suflete, exceptând proprietarii de atunci, medelnicerul Vasilachi și spătarul Ion(iță) Cuza care din
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
proprietarii de atunci, medelnicerul Vasilachi și spătarul Ion(iță) Cuza care din 1763 devenise și ispravnicul ținutului Vaslui dar și proprietar al unei părți din moșia satului, prin cumpărare. La catagrafia din 1820 satul avea 78 "liude" (capi de familie) birnici, din care 14 slugi (fără bir) ale noului proprietar, spătarul Gh. Cuza, fiul lui Ioniță Cuza. La 1831, erau 80 de "liude" ai noului proprietar, Marele Vornic Constantin Vârnav, dar și câteva "sălașe țigănești" ale mănăstirii Barnovschi. În 1887 satul
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
Mladinul, Ruptura etc.), altele, însă, au dispărut sau au fost înlocuite cu denumiri noi. Ca proprietate mănăstirească moșia Boghicenilor e înregistrată și în materialele recensămîntului din 1772 (1774). Pe atunci satul avea 45 de gospodării țărănești, dintre care 42 aparțineau birnicilor. O așezare nu prea numeroasă ca populație, dar înzestrată cu toate cele necesare vietii: mori de vint, prisăci, pomeți (adică livezi cu pomi fructiferi), fînețe, pămînt arabil îndeajuns. Ocupația principală a locuitorilor era agricultura, însă, după cum ne mărturisesc documentele vremii
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
interese străine; acum România e menită a intra în cuibul de viespi pregătit în Dobrogea, unde tot după zisa fanariotului se vor vărsa milioanele noastre pentru a face șosele pe apă și poduri pe uscat, căci visteria geme de bani, birnicul nostru nu mai știe ce să-și facă capului de mulțimea bogăției și nu mai avem altă treabă decât de a răspândi civilizația, reprezentată prin vestitul Chițu sau prin Pseudo-Ureche, plagiatorul, și prin alte multe celebrități de soiul acesta. Tot
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noastre principii. [5 ianuarie 1879 ] ["CREDEM CĂ DESTUL AM VORBIT... Credem că destul am vorbit despre liberalismul nostru adevărat si sincer. Odată calea croită prin chiar legea fundamentală a țării, toate inconvenientele unui sistem liberal, care ― precum bine știe orice birnic― este cu mult mai scump decât primitivul și patriarhalul sistem de mai nainte, toate acele inconveniente zicem se pot înlătura prin muncă, căci sistemul libertăților e sistemul muncii. Asta am dori să intre odată în convingerea oricăruia; trebuie ca cetățeanul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]