163 matches
-
îi califică drept fasciști pe adepții unor totalitarisme, fundamentalisme, extremisme, nelegate organic de regimul mussolinian sau când spune „X e un rasist și un fascist” sau „fascistul de Bin Laden (numele poate fi înlocuit cu Kim Jong-il, polițist brutal, sectant, birocrat încuiat, sexist, administrator de bloc, etc)”. Acest prieten are, totuși, numai cuvinte de laudă pentru cartea care afirmă că „una dintre primele mișcări fasciste a fost Revoluția Franceză” și că guvernele americane conduse de Woodrow Wilson și de F. D. Roosevelt
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
Legros, 1990). O astfel de lectură nu este irenistă: unele caste se pot reorganiza pe terenul democrației, iar instituțiile democratice sunt fragile și se pot prăbuși, după cum arată experiența trăită de Primo Levi la Auschwitz, față În față cu un birocrat din lagăr: „Căci privirea lui nu era cea cu care un om privește alt om; iar dacă aș reuși să explic până la capătnatura acelei priviri, schimbată parcă prin sticla unui acvariu Între două ființe aparținând unor lumi diferite, aș explica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în Elveția (13, p. 81) și menținute până astăzi. Căci Durand consideră că se poate vorbi neexclusiv despre "omul filosofic" sau al "civilizațiilor" decurgând din "omul tradițional ca un antropocosmos", aflat mereu în similitudine cu divinitatea. În fața savantului, inginerului, tehnicianului, birocratului, în fața tuturor acestor măști specializate ale alienării omului se înalță așa cum au presimțit-o poeții omul Făgăduinței, figura omului profetic. Trebuie să înțelegem bine termenul acesta: profetul nu este un "revoltat", nu este cel care contestă și, prin aceasta, cel
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de manageri birocratici". Managerii se pretind și "experți" sau "profeți" pe motiv că ar fi în posesia unor legi formulate de științele sociale. Potrivit primei versiuni de "teorie a birocrației" lansată de Max Weber la începutul secolului al XX-lea, birocratul se definește prin "capacitatea sa de a dezvolta un sistem de cunoștințe științifice, mai ales cunoștințe științifice sociale, organizat în termenii unui complex de generalizări universale cu caracter de lege (...)". (Idem., p. 108) Marxismul secolului al XX-lea, sociologii și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
bancă. Aceasta este lumea liberă, libertatea politică și economică permit celui care își asumă riscuri și este insistent să poată deține mai mult decât oricare dintre cei ce participă la repartiție. Alternativa ar fi repartiția de tip socialist, în care birocratul știe mai bine ce salariu trebuie să aibă un medic chirurg sau un academician. Nu există un sistem de repartiție perfect, inventat de oameni pentru a oferi deplinul confort tuturor și deplina liniște socială. Statul plătește după o grilă gândită
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
economia nu se reglează de la sine și că este nevoie permanentă de intervenția statului.Aceasta este o altă utopie. Statul nu este chemat și nici nu a fost chemat să dețină capacități de producție, și să înlocuiască piața cu ,,înțelepciunea" birocratului. Statul proprietar de mijloace de producție este o remanență de tip socialist. Statul nu este și nici nu poate fi manager, nu poate fi jucător pe piața liberă, pentru simplul motiv că menirea sa este aceea de a fi arbitru
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
deja un aranjament cu domnul Lombard. Camerele trebuie rezervate cu câteva săptămâni în avans. - Acum mă pregătesc pentru concursul de sanscrită de la Uppsala, procedură ridicolă și penibilă care se va derula în a doua săptămână a lunii martie. Dar infectul birocrat care sunt ar vrea să aibă un post „serios”... Cum vă simțiți după acest sejur în țara soarelui și cum se simte dna Eliade? Regretăm mult că nu va veni și ea. I-ați scris lui Widengren?1 Am luat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
86. XXXIIItc "XXXIII" 1. „Stig Wikander îmi scrie, printre altele, despre un alchimist autentic pe care l-a întâlnit la Uppsala: «Un domn extrem de distins, care are un post foarte important într-un minister și care ar trece drept un birocrat foarte competent și foarte enervant dacă l-ați întâlni... dar a venit să mă vadă întrucât împrumutase de la bibliotecă anumite cărți despre poveștile populare care vorbesc, și ele, despre piatra filosofală în termeni simbolici. I-am arătat mica noastră bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Pauker, dezavuat de intoleranta „tovarășa Ana” în urma unei discuții în care el a deconsiliat-o să promoveze o politică de izolare și oprimare a intelectualității, bătrânul comunist e mutat din spital, iarna, într-o cabană. Unul dintre bolnavi, Morăscu, tipul birocratului absolut, e un personaj la limita sinistrului: secretar al organizației de bază a bolnavilor, el decide ca medicamentele străine să se administreze într-o ordine de priorități stabilită nu în funcție de gravitatea bolii, ci de valoarea socială a muncii virtualilor beneficiari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
o economie se situează în raport de ceilalți factori. Dacă putem imagina, de mâine, o Americă socialistă sau etatistă, atunci de poimâine firma Boeing nu ar mai deține în mod sigur supremația la nivel de producție de avioane. Cineva, un birocrat, ar crede că este mai deștept decât un doctor în aeronave la Harvard sau MIT și ar schimba pozițiile aripilor. Din acel moment avioanele respective ar începe să se prăbușească și nu s-ar mai urca nimeni în ele. Orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
modernitate este important ca factorii de susținere ai impulsului monetar să fie multiplii: guverne, corporații, bancă centrală. Nu mai este de ajuns investiția guvernamentală, clasică, de tip keynesist, deoarece noua mega tendință economică nu poate fi înțeleasă niciodată de un birocrat. Noua direcție de împrumuturi și investiții este arătată de dinamica investițiilor, de randamentele comparabile ale diferitelor activități economice. Dacă economia este liberă, orientarea creditului suplimentar, rezultat din micșorarea ratei dobânzii, se va face în mod natural înspre noua dinamică a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
atunci nu s-ar ajunge tot la om? Pentru că statul ce este? Este o alcătuire metaforică? Nu! Statul este un aparat birocratic instituțional creat, gestionat și condus de către oameni. Înlocuim omul rău cu omul bun? Este mai bun omul în calitate de birocrat decât omul în calitate de antreprenor, liber, activ? Putem crede în utopia birocratului care nu doarme cu gândul la binele maselor? Eu cred că deja am descris absurdul situației. Nu trebuie să uităm că în cosmogonia iudeo - creștină, morala este elementul fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
este? Este o alcătuire metaforică? Nu! Statul este un aparat birocratic instituțional creat, gestionat și condus de către oameni. Înlocuim omul rău cu omul bun? Este mai bun omul în calitate de birocrat decât omul în calitate de antreprenor, liber, activ? Putem crede în utopia birocratului care nu doarme cu gândul la binele maselor? Eu cred că deja am descris absurdul situației. Nu trebuie să uităm că în cosmogonia iudeo - creștină, morala este elementul fundamental al vieții umane. Noi suntem "răi" sau "buni", după cum ne situăm
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
o tendință de autoalimentare. Din această cauză prețurile pot crește exponențial, ruinând practic pe producătorul care ajunge să vândă la vechile prețuri și să se aprovizioneze la noile prețuri. Calculul economic reprezintă baza existenței economiei libere. În acest caz, rolul birocratului din socialism care crede că știe tot despre prețuri și randamente este luat de milioane de întreprinzători care trebuie să-și cunoască în permanență nivelul bugetului, al investițiilor și al fluxurilor de numerar. Inflația perturbă această activitate și-i oferă
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Război Mondial, odată cu instituirea drepturilor omului, prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, socialismul apare pus într-o lumină cu adevărat nefavorabilă. Până atunci omul putea schimba, în înțelesul socialist, niște lanțuri cu altele. Viața sa depindea de patron sau de birocratul de stat. Diferențele nu păreau foarte mari. În contextul luptei de clasă, egalitatea dintre oameni, mult clamată de socialism, devenea la rândul său o utopie. Era din start o utopie, deoarece "varietatea nemărginită a firii omenești, gamă largă de diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Gheorghe Sion, care a prins regimul Regulamentului Organic în Moldova și autoritatea rusească. El duce o viață dublă, împărțită între birou, cu atribuțiile funcționărești, și casă, cu "desfătările" intelectuale; însă asta nu pentru că se plictisește la birou, pentru că munca de birocrat ar fi definitiv incompatibilă cu preocupările sale intime. Problema lui e că nu găsește în acest spațiu instituțional un loc prielnic pentru a-și exprima aspirațiile. O altă muncă de birou, într-un context ideologic diferit, ar putea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
se pierd. O descriere magistrală a personalității birocratice o găsim însă la Merton. În capitolul 5, „Structura birocratică și personalitatea”, din cartea sa Social Theory and Social Structure, publicată în 1949, sociologul american considera că principalele trăsături de personalitate ale birocratului sunt: evitarea responsabilităților (se face că nu le observă, le ignoră); dispersarea responsabilităților (pasarea acestora unor comitete și nu unor persoane, pe considerentul că în grup responsabilitatea omului scade, el se pierde în grup și nu se mai simte direct
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu le observă, le ignoră); dispersarea responsabilităților (pasarea acestora unor comitete și nu unor persoane, pe considerentul că în grup responsabilitatea omului scade, el se pierde în grup și nu se mai simte direct răspunzător); concentrarea autorității în propriile mâini (birocratul nu-și delegă niciodată autoritatea); înconjurarea de oameni incompetenți și serviabili (așa-numiții yesman, cei care spun întotdeauna „da” și nu contrazic niciodată); lipsa de inițiativă (se ascunde în spatele regulilor); centrarea mai degrabă pe realizarea propriilor scopuri decât pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dimensiunile fără discriminare; el mai degrabă încurcă, blochează realizarea scopurilor grupului și organizației; este un conducător numit Negativul; - conducătorul se centrează exclusiv doar pe una dintre dimensiuni: doar pe sarcină (Autocratul); doar pe relațiile umane (Altruistul); doar pe randament/productivitate (Birocratul); - conducătorul se centrează în grade diferite pe două dintre cele trei dimensiuni; din combinația orientării spre relațiile umane cu orientarea spre sarcină apar patru stiluri de conducere fundamentale (vezi figura 18). # Fig. 18 Considerând că aceste patru stiluri de conducere
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
scăzut (tipul G - organizatorul), alții la un nivel mediu (tipul R - realistul), alții la un nivel ridicat (tipul M - maximalistul). Fiecare dintre aceste cinci stiluri eficace poate devia în alte cinci stiluri ineficiente: T’ - tehnocratul (autocratul); P’ - paternalistul (demagogul); G’ - birocratul; R’ - oportunistul; M’ - utopistul (modernistul) (vezi figura 20): Fig. 20 Pentru a diagnostica aceste stiluri de conducere, autorul a procedat astfel: cu ajutorul diverselor tehnici (interviuri, anchete, chestionare, analize biografice etc.) au fost culese nenumărate descrieri ale comportamentelor conducătorilor în timpul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
paradoxal, atributele cele mai frumoase ale ființei umane"6. Ce mai contează că, uneori, acesta, adică artistul, exagerează și își taie o ureche sau alege lumea morfinei și a alcoolului? Chiar și așa, e mai aproape de omul concret decât orice birocrat plicticos dintr-un minister oarecare."7 Că și romanticul Novalis, care exalta noaptea, cu încărcătură ei de mister și magie, că singura în măsură să ne poarte spre viața adevărată, Sábato a optat pentru magia ficțiunii: "În fiecare din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
câmpul de exercițiu al unor funcționari care trebuie, înainte de toate, să facă dovada unei desăvârșite loialități politice. De unde și constituirea unor feudalități birocratice care asigură controlul integral al câmpului lor și cangrenează sferele de acțiune. Hârtiile devin marca funcționării publice, birocratul - heraldul ei iar controlul minuțios corolarul ei, provocând îndepărtarea de ea a majorității populației. Această utilizare a birocrației a găsit în Rusia și în China un teren favorabil, aceste două imperii despotice fiind guvernate timp de secole de puternicele birocrații
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Tarkovski, este premiat la Festivalul de la Veneția cu Leul de Aur, în 1962. Asistăm, pe scena internă, la un reviriment al comediilor ușoare. Noaptea de carnaval de Eldar Riazanov (1956) acuză, pe fondul pregătirilor pentru sărbătoarea de Anul Nou, figura birocratului - limba de lemn*, servilismul față de superiori, aroganța față de subordonați -, pentru a înălța un imn tineretului și dinamismului lui. Sub Brejnev*, odată cu răspândirea televiziunii, cultura de masă împrumută canalul telefilmului. Difuzat în 1973 și devenit cult, serialul șaptesprezece clipe ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puțin semnificative din această pricină. Dar aceste contraste dintre sobrietatea NP și expresivitatea DIL sînt mai degrabă structuri reversibile decît reguli. După cum s-a sugerat mai devreme, am putea întîlni cu ușurință o narație vie și realistă a vieții unui birocrat banal (înțepenit în gîndire și vorbire), un stil care apoi poate da frîu liber, acolo unde discursul personajului este redat prin căi directe sau indirecte, unuia banal și greoi. Ca pretutindeni în studiul narațiunii, percepția diferenței (aici, între vorbirea personajului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
modul în care sunt alocate stimulentele îi face pe funcționari să se orienteze doar pe îndeplinirea consecventă a procedurilor și „dislocarea scopurilor”. Ei pot fi sancționați doar dacă încalcă regulile și sunt promovați atunci când le aplică consecvent. În felul acesta, birocratul virtuos ajunge să piardă din vedere scopurile și transformă procedurile în finalități; mijloacele devin scopuri în sine, sunt reificate, iar scopurile legitime sunt pierdute din vedere. Procedurile ajung să fie astfel disfuncționale din perspectiva scopurilor, iar birocrațiile devin rigide, greoaie
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]