155 matches
-
pe toate. Spiritul ludic la el acasă: în parcuri gărgărițe uriașe (apropo, gărgărița e insecta națională!), iepuri și elefanți plăsmuiți din flori, vaci multicolore-personalizate (vaca polițist sau vaca grădinar), umplând vesel spațiul stradal și nu numai. Toate localurile, fie ele bistrouri, cofetării sau restaurante cu ștaif au un spațiu special amenajat pentru joaca copiilor, ateliere-foto în care ești invitat să-ți faci poze retro, mâncare delicioasă și nesperat de ieftină, în fine nestematul auriu care-i definește: chihlimbarul topit în bijuterii
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
culinare reci sau calde și a băuturilor alcoolice (îndeosebi berea) și nealcoolice. Există patru tipuri de fast-fooduri: fast-food cu autoservire, în care clienții își aleg preparatele și băuturile, iar plata se face după alegerea produselor; bufet de tip expres sau bistrou în care fluxul clienților nu este dirijat, servirea se face de către vânzător, plata se face anticipat, iar unitatea este dotată cu mese de tip „expres”; pizzerie, unde se desfac sortimente de pizza, salată de crudități, patiserie, sucuri, bere și vin
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
să închirieze magazinul și să plece în căutarea căsuței visate. S-au prezentat, pentru închiriere, mai multe persoane. Locul era special, spațiul generos și bine întreținut. După îndelungi tatonări, îl alese pe cel care intenționa să deschidă acolo un mic bistrou, cu sandvișuri și răcoritoare. Era în apropierea Universității, deci binevenit. Încheiară contractul pentru o sumă considerabilă, pe doi ani, mai departe va vedea! Lucrurile au mers repede. Amândoi erau grăbiți. După ce termină cu actele, plecă cu mașina "în cercetare" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a comunicării și a diferenței în contextul geopolitic, social și cultural actual, dar și un reflex ironic, dacă nu chiar sarcastic, la adresa discursurilor militante pe tema globalizării. Aroganța americanilor în străinătate, - Susan aruncă cuburile de gheață din pahar la micul bistrou marocan pentru că apa locală este virtual punitivă, față de cola made in USA, - dar și suficiența circumstanțială a francezilor din autocar cărora li s-a deranjat confortul pentru că nu mai funcționează aerul condiționat, vorbesc mai mult despre distanțe decît un documentar
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
mai citise o dată: nu era vina lui că toate cărțile lui Beigbeder semănau între ele. Era abonat la Nouvel Observateur și citise, odată, când era mahmur, o cronică la o carte de Attali, ceea ce-l îndreptățea să se bage, la bistrou, în discuții de politică monetară cu alți bețivi. Să nu se înțeleagă de aici că Lionel ar fi bețiv, dar îi place și lui să bea, seara, ca fiecărui om, câte un pahar-două, trei, depinde de atmosferă și de companie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îmi face impresia că a fost om serios, chiar dacă bulgar. Cum rămâne cu controlul? — Am putea amâna pe mâine? — De acord. Lionel urcă în garsonieră și-și schimbă costumul cu unul identic, de pe umerașul cel mai din dreapta. Apoi pleacă spre bistrou. Atmosfera din local este destul de sobră. Sunt mai puțini consumatori ca de obicei, totuși destui pentru o zi de luni. Asta pentru că marțea domnul Claude le dă liber celor doi angajați și lui însuși în contul duminicii lucrate. Clienții sunt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
crezând că e polonez. — Mă doare sufletul c-a murit Kiril. — Care Kiril? face pe prostul, foarte serios, Claude. — Îți bați joc de mine? se enervează Roman. Kiril, bulgarul care aducea pepperoni... — Ce să fac eu cu pepperoni într-un bistrou în care lumea comandă numai băutură? — Didier, vino-ncoa’! începe Roman să-și piardă răbdarea. Da, domnule, se prezintă picoloul la masă, dar nu singur, ci însoțit de o vodcă dublă pe care rusul o execută imediat. Nici tu n-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
boilerul, poți să te apuci de treabă. Cât timp o să-ți ia? — Cinci-șase ore, depinde ce găsesc, răspunde morocănos Roman, încă mahmur după beția, de unul singur, din noaptea precedentă. Claude începe să urce scara spre chepengul care duce în bistrou. Îl întreabă într-o doară: — Te-nchid pe dinafară, să nu intre hoții? Mă ntorc la prânz și-ți deschid. — De acord. Claude iese prin chepeng. Bagă capul din nou și întreabă: — Închid și chepengul? Închide-l, să nu mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în pluta pe spate, cu gura în dreptul găurii făcute în chepeng. Apa continuă să urce. Stinge lumânarea. E ora 14.10. Claude intră cu mașina în curte. Pe geamul mașinii vede cum apa se strecoară pe sub ușa de la intrarea în bistrou. Parchează. Coboară din mașină și închide vanele de alimentare cu apă. Se duce prin față, deschide ușa bistroului și intră. E bucuros că a sosit la timp: apa abia a început să se infiltreze prin spărtura de la chepeng din care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șoferul cu o întrebare și abia atunci Lionel observă că are de-a face cu un indian sikh - cu barbă și turban. Știți că marțea e închis? — Tu ce crezi: știu sau nu știu? Șoferul oprește la câțiva metri de bistrou, pentru că nu are loc în față. Acolo sunt parcate trei mașini: una de la poliție, una de la canalizare - care scoate apa cu niște pompe - și una de la procuratură. Mai mulți curioși stau în preajma perimetrului blocat de poliție. Clovis se agită cel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fost de acord cu asta. Părerile au devenit însă împărțite când veni vorba de ce avea să urmeze. Cucoana cu crizanteme era de părere că fata o să-și strecoare mâna în buzunarul paltonului negru, el o să-i ducă ghiozdanul până la primul bistrou unde vor sta la o masă și vor mânca toate merele. Bătrânul proaspăt bărbierit socotea că se vor despărți la primul colț, dacă nu în seara asta, în orice caz într-o seară. La Expoziție cei doi coborâră împreună: ea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să socializeze cu alți colegi la porcăria aia de bistrou care tocmai se deschisese pe lângă facultate. Vorba vine bistrou. Era mai degrabă un gen de cantină cu marfa expusă în tăvi de inox din care se ridica un miros de sală de mese cazonă, mai potrivită unei cazarme decât unui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să socializeze cu alți colegi la porcăria aia de bistrou care tocmai se deschisese pe lângă facultate. Vorba vine bistrou. Era mai degrabă un gen de cantină cu marfa expusă în tăvi de inox din care se ridica un miros de sală de mese cazonă, mai potrivită unei cazarme decât unui local aflat în buricul târgului. N-aș fi mâncat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct?", se încruntă Băși. Are un tupeu ce nu s-a pomenit. Eu cu urechile mele l-am auzit, jos, la bistrou, când le povestea altor puști de aceeași calitate ca și el manageri, de! -, că el e șefu' aici. "Băi, frătimegilor", făcea, "profesori îs o grămadă, nene, da' unu-i manageru' la facultățile d-aci, tată! La mine-i pâinea și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
În ghetoul gemând de mizerie și suferință, ,o rană vie, sângerândă: sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dintre tot mai puținii vorbi tori de limbă berberă. Am devenit cu timpul buni prieteni. Nu am resimțit eșecul prea tare, eram trîntit pentru prima oară la un examen, dar o aveam alături pe Nicole, iar stră zile, grădinile și bistrourile Parisului ne stăteau la Îndemînă și aveam, vorba lui Romain Gary, toată viața Înainte. Tocmai o inauguram Împreună această viață și stăteam, În zorii numi tului Început, adică Într-o după-amiază, pe o bancă din păr culețul de la Sévres Babylone
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de romanul dumneavoastră "Saludos". A.E.: Da... Par incredibile. Existînd martori, devin credibile. Voi aminti doar cîteva... Romanul "Saludos" era încheiat în 1987. Primul cititor a fost Gheorghe Iova. Nu călcasem nici o dată în afara granițelor. Acțiunea cărții începe într-un bistrou parizian, închipuit. Aveam nevoie de o străduță pe care să îl situez. Am găsit-o pe o hartă a Parisului: Rue de la Huchette, pe care se află și celebrul teatru în care sînt jucate piesele lui Eugen Ionescu. Nu știam
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
pe care să îl situez. Am găsit-o pe o hartă a Parisului: Rue de la Huchette, pe care se află și celebrul teatru în care sînt jucate piesele lui Eugen Ionescu. Nu știam dacă pe Rue de la Huchette exista vreun bistrou, îl aveam pe al meu. Îmi erau necesare și două mici coridoare între două străzi. Nu le-am găsit pe hartă, le-am inventat. În anul 2000, am fost invitat la Paris pentru lansarea romanului "Saludos" în limba franceză. La
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
ajungînd pe cheiul Senei, unde sînt buchiniștii, am întins pasul de-a lungul tonetelor cu cărți. Ați citit "Saludos". Totul pornește de la o carte pe care naratorul o cumpărase de la acești buchiniști. "Eseuri" de Montaigne. O ținea pe masă, în bistrou, cînd a apărut - necunoscutul, atunci - Sey Mondy. Acum, după ani, eram la fața locului. Treceam prin dreptul tarabelor pline cu cărți fără să mă opresc. Apoi am rămas locului în fața uneia. Pe masă era o cutie enormă în care se
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
Eu mă duc oricum! o fi zis ea... Dar de fapt ce vor ei de la mine? Marcel, fiul, familia, sunt toți de acord... ea însă e cu temeritatea!... Niște gaulliști, toată gașca! bineînțeles!... gaulliști rezistenți urgie!... Marcel a preluat un bistrou, un bistrou de evrei, ca acoperire, mai mult decât un bistrou, un depozit!... Mi-a explicat el... În urmă cu doi ani, înainte de Stalingrad... n-a mai trecut pe la mine de-atunci... de când cu Stalingrad... Acum totul devine un pic
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
duc oricum! o fi zis ea... Dar de fapt ce vor ei de la mine? Marcel, fiul, familia, sunt toți de acord... ea însă e cu temeritatea!... Niște gaulliști, toată gașca! bineînțeles!... gaulliști rezistenți urgie!... Marcel a preluat un bistrou, un bistrou de evrei, ca acoperire, mai mult decât un bistrou, un depozit!... Mi-a explicat el... În urmă cu doi ani, înainte de Stalingrad... n-a mai trecut pe la mine de-atunci... de când cu Stalingrad... Acum totul devine un pic fistichiu de când
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
ce vor ei de la mine? Marcel, fiul, familia, sunt toți de acord... ea însă e cu temeritatea!... Niște gaulliști, toată gașca! bineînțeles!... gaulliști rezistenți urgie!... Marcel a preluat un bistrou, un bistrou de evrei, ca acoperire, mai mult decât un bistrou, un depozit!... Mi-a explicat el... În urmă cu doi ani, înainte de Stalingrad... n-a mai trecut pe la mine de-atunci... de când cu Stalingrad... Acum totul devine un pic fistichiu de când cu Stalingrad... Nu e ceva rău... Însă din moment ce se
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
clădiri imense, staliniste) și un trecut burghez (case atrăgătoare, cu o arhitectură remarcabilă) toate întâlnindu-se într-un prezent eclectic. Sunt straturi succesive în acest oraș, îmi pare un oraș-palimpsest. Seamănă cu Santiago; și noi avem case cu arhitectură franceză, bistrouri, cafenele. Iar românii mi se par amabili, simpatici și foarte ospitalieri cu străinii; par curioși și dornici să afle cât mai multe despre alte lumi.
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
2010), Premiul BnF, Premiul „Marguerite Duras” (2011). Patrick Modiano a scris și scenarii de film (Lacombe, Lucien, 1973, Bon Voyage, 2003), precum și versuri pentru cântece. În cafeneaua tinereții pierdute este un roman care respiră parfumul boemilor ani ’60 parizieni, cu bistrourile din Cartierul Latin ce găzduiesc nesfârșite întâlniri ale artiștilor și în care timpul pare că stă în loc, suspendat într-un etern al poeziei. În această lume se refugiază Louki, așa cum se prezintă Jacqueline Delanque, un personaj misterios și neînțeles, în
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
ei de tradiție galică sau din valuri de imigranți deja asimilați. Autorul caută, pentru asemenea meteci de regulă violenți, agresivi, imprevizibili, contrapunctul tipologic al unor personaje ,stabile", gazde, așa zicând, de modă veche. Burghezi cumsecade precum Jean-Jacques, mic proprietar de bistrou parizian, ori Johannes și Dieter, cei doi ,nemțălăi" profesori de filozofie, nu foarte buni la pat, dar cu o argumentație intelectuală superioară. Ei sunt exponenți ai societății tradiționale și, într-un anumit sens, piloni ai ei; în timp ce străinii care se
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]