37 matches
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ~ în sens existențial 155-156, 159-160, 169- 175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lui Hofmannsthal, o evaziune din contingent: „Ale frumuseții necuprinse porți/ Prilejuri pentru-o magică scăpare...”. Totodată, el ascunde În sine o dedublare pustiitoare, lăsând să se Întrevadă, sub linia pură, degradatul. Revelația acestui fapt o are Dmitri Karamazov În acea bivalență ce include atât „idealul Madonei”, cât și „idealul Sodomei”. Încarnări ale acestei frumuseți cu două chipuri sunt fie Rosalba, „Mesalina-Fecioară”, curtezana rafaelică a lui Barbey d’Aurevilly, fie biblica Salomee, „grand fleur vénérienne”, acea „Beauté maudite” care-l urmărește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
alege/ să intru în sistemul de vase comunicante,// atunci vadurile îmi vor fi pline", mărturisește ea fără echivoc. La fel ca în Venezia profundis, Jocul cu cercuri se nutrește din aceeași obsesie a ambivalenței, grefată la rândul ei pe certitudinea Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal ș.a. ("În caleidoscop,/ două cioburi diferit colorate:/ Eva și Adam// Rotind cilindrul cu oglinzi/ imaginile lor multiplicate/ trec dincolo de planul real/ Nu e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nu e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal// Doar o rotire și nu știi visul/ de unde a început, unde se termină/ Imagini onirice izbucnesc/ în simetrii spațiale/ precum formule secrete în rețele de diamant"). Subsecventă acestei bivalențe genuine, atrage atenția obsesia cunoașterii esențiale și a recunoașterii. Câteva texte construite în întregime pe schema inițierii ezoterice, misterioase ori a oficierii unui straniu ritual de în-semnare și/ sau recunoaștere a acestei în-semnări (Lupul albastru, Pescărușii Livingstone, Litere și cuvinte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stimulator, fie inhibitor, sub acțiunea unor celule și a unor factori umorali;- existența organelor limfoide centrale (primare) și periferice (secundare);- existența unui răspuns imun primar și a unui răspuns imun secundar;- dualitatea structurală (două perechi de catene polipeptidice) și funcțională (bivalența) a moleculei de anticorp;- comportamentul dublu al moleculei de Ac: molecula de Ac recunoaște epitopul specific al antigenului și, la rândul ei, posedă epitopi antigenici recunoscuți de molecule cu rol de receptor. La om se produce zilnic aproximativ un miliard
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și că determinând care dintre ele este falsă (pe care o și eliminăm), avem certitudinea că cealaltă este adevărată. Astfel secvența rămâne consistentă. Principiile contradicției excluse și terțului exclus funcționează, în varianta “tare”, doar în logica clasică, care presupune principiul bivalenței: orice propoziție este sau adevărată sau falsă. În logica modernă, care acceptă grade de adevăr, principiul bivalenței și terțului exclus sunt valabile doar într-o formă atenuată. “O propoziție este fie adevărată fie falsă - nu în general, ci în <<toate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este adevărată. Astfel secvența rămâne consistentă. Principiile contradicției excluse și terțului exclus funcționează, în varianta “tare”, doar în logica clasică, care presupune principiul bivalenței: orice propoziție este sau adevărată sau falsă. În logica modernă, care acceptă grade de adevăr, principiul bivalenței și terțului exclus sunt valabile doar într-o formă atenuată. “O propoziție este fie adevărată fie falsă - nu în general, ci în <<toate cazurile standard>> (Legea bivalenței într-o formă atenuată). [...]. Dintre o propoziție și negația ei, cel puțin una
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau adevărată sau falsă. În logica modernă, care acceptă grade de adevăr, principiul bivalenței și terțului exclus sunt valabile doar într-o formă atenuată. “O propoziție este fie adevărată fie falsă - nu în general, ci în <<toate cazurile standard>> (Legea bivalenței într-o formă atenuată). [...]. Dintre o propoziție și negația ei, cel puțin una va fi adevărată și cel puțin una falsă - nu în general, ci <<în toate cazurile standard>> (Legea terțului exclus într-o formă atenuată). Expresia <<în toate cazurile
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
1990:47). Valoarea de adevăr este și caracteristica distinctivă a propoziției deoarece la nivelul termenului interesează exactitatea referențială, iar la nivelul raționamentului validitatea. Adevărul și falsul sunt valori tradiționale sau clasice ale enunțurilor, cercetările moderne de logică încercând să depășească bivalența prin polivalența enunțurilor (logica modală, cu valorile necesar, posibil, imposibil). Totuși, „logicile polivalente mai curând generalizează decât neagă logica bivalentă”, ceea ce-l va face pe Bunge să exploreze <<o teorie cromatică (multivalentă) a adevărului, combinată cu o logică - în - alb
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ceea ce-l va face pe Bunge să exploreze <<o teorie cromatică (multivalentă) a adevărului, combinată cu o logică - în - alb - și - negru >>”. (P. Ioan, 1983:45). Prin urmare, avem de-a face mai curând cu o nuanțare și specializare a bivalenței și nu cu o trecere la polivalență, cu o completare a raporturilor generice (de tip gen- specie) cu raporturi partitive (întreg-părți) sau vagi. „Adevărul - va spune P. Botezatu - este evaluarea gradului de corespondență dintre mulțimea constructelor și mulțimea obiectelor, corespondență
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de corespondență dintre mulțimea constructelor și mulțimea obiectelor, corespondență dotată cu capacitate reprezentativă cu forță referențială și cu transport de informație.” (P. Botezatu, 1981:47). Astfel, „gradele de corespondență” vor determina „grade de adevăr” în semantica modernă, cu alte cuvinte „bivalența” adevărat / fals se conservă, dar valoarea adevărat va trece printr-o serie de nuanțări. Pentru Searle, „adevărul permite anumite grade de manifestare”, astfel încât unele enunțuri nu sunt decât „aproximativ adevărate.” (Searle, 2000:159). Popper va impune „ideea de grade de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prin frecvența nonsensurilor și prin gluma absurdă. Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]