138 matches
-
cozi erau, de departe, cele la carne. Coada la carne era, alături de cea la benzină, Coada cu majusculă, cu deosebirea că ultima era pentru combustibilul mașinilor, iar cealaltă - pentru „combustibilul” oamenilor. Bătălia pentru carne îndeosebi devenea o adevărată expediție, un bivuac, totul căpăta aspecte apocaliptice, dar și epopeice, epopeea cărnii. Analogia cea mai vizibilă era între coadă și campania militară (cu „eroismul” și sacrificiile de rigoare), dar și între coadă și actul sexual (plăcerea fiindu-le însă rezervată exclusiv masochiștilor). Apăruseră
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
197-205; George, Sfârșitul, I, 188-193, II, 229-239, III, 146-148, IV, 185-195; Georgescu, Printre cărți, 81-92; Petrescu, Scriitori, 120-124; Piru, Varia, II, 276-284, 286-288; Raicu, Structuri, 36-51; Ion Sârbu, Camil Petrescu, București, 1973; Ștefănescu, Momente, 112-153, 191-230; Ungheanu, Pădurea, 187-196; Zaciu, Bivuac, 26-30, 169-178; Martin, Metonimii, 300-303; Popa, Spații, 84-99; Cioculescu, Amintiri, 188-212; Valeriu Râpeanu, Interpretări și înțelesuri, București, 1975, 191-195; Tașcu, Incidențe, 109-122; Zaciu, Lecturi, 86-110; Ovidiu Ghidirmic, Camil Petrescu sau Patosul lucidității, București, 1975; Simion, Scriitori, II, 171-202; Pop, Transcrieri
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
a lui Costache Negruzzi, LL, 1969; Ion Osadcenco, Constantin Negruzzi. Viața și opera, Chișinău, 1969; Leonid Dimov, Un realist romantic: Costache Negruzzi, ATN, 1970, 7; Anghelescu, Preromt. rom., 167-171; Păcurariu, Clas. rom., 91-100; Gáldi, Introducere, 169-176; Cornea, Originile, 589-594; Zaciu, Bivuac, 200-204; Cornea, Oamenii, 60-71, 294-309; Zaciu, Lecturi, 39-46; Papu, Clasicii, 50-57; Dicț. lit. 1900, 618-623; Liviu Leonte, Constantin Negruzzi, București, 1980; C. Negruzzi interpretat de..., îngr. și pref. Ana-Maria Boariu, București, 1981; Gabriel Dimisianu, Introducere în opera lui Constantin Negruzzi
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Ion Pop, „Antologia literaturii române de avangardă”, ST, 1970, 1; Ștefan Roll, „Atentat la bunele moravuri”, CNT, 1971, 21; Călinescu, Literatura, 37-40; Ileana Vrancea, Virtuțile și servituțile memorialisticii, LCF, 1973, 33; Cristea, Un an, 21-23; Crohmălniceanu, Literatura, II, 425-431; Zaciu, Bivuac, 80-86; Barbu, O ist., 41-42; Raicu, Critica, 20-25; Dana Dumitriu, „Culoarea timpului”, RL, 1977, 15; Emil Nicolae, „Culoarea timpului”, CRC, 1977, 26; Grigurcu, Poeți, 428-431; Lit. rom. cont., I, 201-202; Virgil Teodorescu, Sașa Pană, RL, 1981, 35; Bucur, Poezie, 137-150
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
1967, 2; Manolescu, Teme, I, 121-136; Crohmălniceanu, Literatura, I, 548-557, 662-663; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 231-252; Oprea, 5 prozatori, 203-236; Andriescu, Disocieri, 197-222; Mihail Diaconescu, Gib I. Mihăescu, București, 1973; Andriescu, Relief, 228-271; Balotă, Ion, 182-243; Zaciu, Bivuac, 69-73; Micu, „Gândirea”, 705, passim; Dan, Proza, 297-300; Negoițescu, Analize, 224-232; Protopopescu, Romanul, 186-205; Papahagi, Eros, 121-133; Manolescu, Arca, I, 224-246; Mircea Popa, Structură și funcționalitate în romanul lui Gib I. Mihăescu, DFC, 190-217; Simuț, Diferența, 62-74; Lăzărescu, Romanul, 163-176
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
disecate atent cu bisturiul lucidității. Tot sinceritatea face însă ca aceste tablouri să nu acapareze toată pânza. Alternarea momentelor de tensiune extremă și a celor de înduioșare ori a celor detensionate (glumele soldaților în timpul celor mai crâncene lupte, scene de bivuac, precum deparazitarea ostașilor ori „cheful de la Piscul Raței”, ironizarea jandarmilor, prezența câtorva figuri comice) asigură maximă veridicitate textului. O alegere bună a făcut M. și prin completarea jurnalului de front cu scrisorile mamei, ce servesc ca pandant și cutie de
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
57-68; Nicolae Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, București, 1970; George Ivașcu, Titu Maiorescu, București, 1972; Domnica Filimon, Tânărul Maiorescu, București, 1974; Gafița, Fața lunii, 65-147; Simion Ghiță, Titu Maiorescu filosof și teoretician al culturii, București, 1974; Mihăilescu, Conceptul, I, passim; Zaciu, Bivuac, 119-132; Ornea, Junimea, passim; Eugen Todoran, Maiorescu, București, 1977; Titu Maiorescu și prima generație de maiorescieni, îngr. Z. Ornea, Filofteia Mihai, Rodica Bichis, pref. Z. Ornea, București, 1978; Drăgan, Lecturi, 9-176; Dan Mănucă, Argumente de istorie literară, Iași, 1978, 101-158
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
doi ani de război petrecuți împreună, înțelegea până și glumele omului pe care-l ducea în spate. Orele astea ale amurgului erau cel mai bun moment pentru a evita întâlnirile. Se vedea încă pe unde punea calul piciorul, însă, în bivuacurile presărate pe câmpie, soldații aprindeau focurile și era mai lesne să-i ocolească. Trebuia să-i evite pe Roșii, ale căror trupe le părăsise. Să-i evite pe Albi, pentru care rămânea un Roșu. Să nu dea peste bande înarmate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
până acum pentru stânci sterpe, devenite celebre prin curajul vostru, dar inutile patriei... Lipsiți de toate, ați învins toate greutățile. Ați câștigat bătălii fără tunuri, ați trecut râuri fără poduri, ați făcut marșuri forțate fără încălțăminte, ați petrecut nopțile în bivuacuri fără rachiu și adesea fără pâine. Numai falangele republicane, numai soldații libertății erau în stare să sufere ce ați suferit voi. Cinste vouă!” în seara zilei de 27 aprilie, în palatul în care se afla Napoleon au avut loc tratativele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
în continuare. Morți de oboseală roiau pe străzile Genavei, cu capetele plecate, cu o expresie tristă și rătăcită, oarecum halucinată, expresia cuiva care a pierdut totul și se străduiește să se gândească doar la ce are să vină: cel mai apropiat bivuac, adăpostul pentru noaptea următoare, refuzând să mai zăbovească asupra a ceea ce pierduseră, precum și asupra inevitabilelor neplăceri ce încă îi așteptau. în fiecare zi soseau orășeni, meșteșugari, negustori, dar și proprietari de pământuri și aristocrați de străveche stirpe romană, împreună cu fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaintarea hunilor și nu aveau multe de povestit, însă cei care, ca și el, sosiseră mai târziu vorbeau cu groază de o armată imensă, ce avea să se adune pe malul drept al Rinului, în fața cetății Augusta Rauricorum. Iar prin bivuacuri și prin taverne numărul acelor barbari devenea tot mai mare: oameni care abia de știau să numere până la zece vorbeau cu emfază despre douăzeci de mii, cinzeci de mii sau chiar o sută de mii se gepizi și huni, însetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a său o lăsa să se vadă și care e proprie oamenilor de caracter, obișnuiți să comande - ce îl făcu să intuiască în acel războinic un individ de o valoare superioară celorlalți prezenți în sală. De aceea, oprindu-se înaintea bivuacului, își concentră privirea numai asupra lui. Da, nu era nici o îndoială: acela era teribilul Shudian-gun. Se întreba ce ar fi putut să vrea de la el, dar nu simțea de fapt nici o teamă; mai degrabă, pe lângă sentimentul surd, apăsător, al propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
străbătuse cuprins de o mânie violentă distanța ce despărțea depozitul de clădirea în care se găsea Balamber, impunându-și însă să nu lase să se vadă ce sentimente îl încercau. în ultimele raze al apusului, mersese printre ruinele satului, printre bivuacurile și corturile hunilor, și căutase cât de cât să-și facă o idee despre numărul lor. Cu ochiul celui care trecuse prin ani buni de campanii militare, aproximă - iar asta întărea ce-i spusese Lidania, precum și aprecierea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
probabil fiindcă detașamentul trebuia să se miște atât de repede și în etape de deplasare atât de dese, încât nu putea să mai ia cu el și alte lucruri care ar fi luat din spațiul destinat prăzilor. în apropierea fiecărui bivuac stăteau împiedicați caii războinicilor; odihnindu-se, și unii și alții, căci nici un hun nu s-ar fi îndepărtat un pas măcar de calul său. Așadar, acum se găsea față în față cu comandantul lor. Ei bine, avea să-i demonstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
exemplu. Dar fu obligat să amâne pentru un alt moment. Ieșind de acolo, îl izbi splendoarea cerului, deja presărat cu o puzderie de stele. O porni în urma burgundului și avu astfel ocazia să traverseze o parte din tabără. Adunați în jurul bivuacurilor, războinicii mâncau; comentau, fiecare în felul său, întâmplările acelei zile sângeroase, însoțindu-se cu exclamații puternice sau chiar cu câte un râs scurt; erau lăudate faptele celor mai îndrăzneți și se făceau glume pe seama celor ce nu dăduseră vreo dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din primul moment. Rugurile acelea din noapte, ai căror autori nu erau capturați niciodată, îi demoralizau pe oameni. în lumina celor întâmplate în ultima vreme, clemența arătată cu câteva zile înainte față de fugari deveni iute motiv de acuze. Adunați în jurul bivuacurilor, războinicii constatau într-un glas că necazurile începuseră după puțin fructuoasa ascensiune la mănăstire. începură curând să-l acuze pe abate că aruncase peste tot mingan-ul un blestem și, cu tot mai puțină precauție, începură să-i ceară moartea, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se face întuneric, observă el către bagaud. Sper că știi unde ne duci. Celălalt îi răspunse fără să se întoarcă: Ceva mai încolo e o colibă. Putem înnopta acolo. Ca un ecou, răsună din spate vocea lui Metronius: — Minunat! Un bivuac în mlaștină. Țânțarii or să ne mănânce de vii. Divicone se abținu să dea replica. își urmară drumul până la apus. Liniștea serii se întinsese de acum peste mlaștină, când bagaudul, ca întotdeauna în frunte, se opri, făcând semn cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zorilor tabăra aceea improvizată, o rană deschisă în cetatea îndurerată, Sebastianus nu reuși să vadă mare lucru din Catedrală, care știa că fusese consacrată Sfintei Cruci. Călăuza sa își aruncase torța, inutilă de-acum, peste tăciunii ce mocneau lângă un bivuac; păși în curtea din față a bisericii și trecu de colonada edificiului, dar, în loc să intre pe poartă, deja deschisă la ora aceea, merse drept înainte. Pe când trecea prin dreptul intrării, Sebastianus putu să arunce doar o privire înăuntru. La lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de corturi pe care Sebastianus le traversase la venire, se vânzolea în jurul focurilor o mulțime alcătuită din sute de bărbați, femei și copii. Dinspre apus venea o briză slabă, care însă nu reușea să împrăștie miasmele ce se înălțau din bivuacurile unde se adăpostea mulțimea îndurerată și înspăimântată. — Vezi toți oamenii aceia? îl întrebă, fără să-i lase brațul și strângând cu cealaltă mână crucea simplă de lemn ce îi atârna a gât. Mulți dintre ei sunt fugari care au scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apropierea carelor. Și încă, ici și colo, îngrădituri construite sumar, în care erau ținuți caii și animalele, care mari ticsite de provizii și pradă și coviltire sub care fuseseră amenajate ateliere pentru fierari și ale armurieri. Pretutindeni se înălțau fumurile bivuacurilor, în jurul cărora se înghesuia o mulțime despre care Sebastianus, deprins cu viața militară și bun cunoscător al obiceiurilor barbarilor, știa că e formată din războinici în repaos, femei din toate rasele cunoscute și chiar copii. Dincolo de marginea spațiului corturilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care Sebastianus și tovarășii săi îl auziseră pe când se apropiau de bastion: strigătele și chemările a mii de bărbați și femei, galopul cailor, pasul cadențat al încălțărilor grele ale războinicilor în marș, dar și simpla sporovăială a mulțimii adunate în jurul bivuacurilor, mugetele ce răsunau dinspre turmele de animale, clinchetul sutelor de gamele sau bătaia ritmică a ciocanelor izbind în nicovale, a securilor mușcând din trunchiurile de lemn - mii de zgomote diferite care alcătuiau acel ecou. într-un cuvânt, respirația imensei armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ăsta nu e rău, îi spuse lui Odolgan. Ar fi inutil să mergem mai departe, fiindcă la Agedincum ajungem, oricum, târziu. Poposim aici. De acord, oricum o să fie mai bun decât nimic, recunoscu Odolgan. De fapt, ca loc pentru un bivuac, satul nu era mare lucru: fusese deja jefuit de cei dinainte, iar unele dintre case nu puteau oferi altceva decât spectacolul deprimant al ruinelor carbonizate. De îndată ce ajunseră în spațiul deschis ce reprezenta centrul micului burg, Balamber dădu semnalul de oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sute de păsări se roteau cu frenezie, sporovăind cu o vehemență pasionată, de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de oameni din spatele său și surd la strigătele, certurile, râsetele ce se ridicau din zeci de bivuacuri improvizate; se simți, dintr-o dată, invadat de o melancolie subtilă, de nemărturisit, care îl golea cu totul. Era omul câmpiei, iubea spațiile nesfârșite, iarba înaltă și foșnitoare, străbătută până spre orizont de unduiri lungi, stârnite de vântul care, zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pur și simplu foamea îi învinsese teama. Unii dintre bărbații aceia, de altfel, deja începuseră să se adune iarăși în jurul focului, în vreme ce ații porniseră în căutarea unui loc în care să-și înjghebe un culcuș; iar alții se îndreptau către bivuacurile prietenilor lor, pentru un troc cu diverse bunuri ori doar ca să mai schimbe o vorbă; cu toate acestea, în jurul ei încă mai erau vreo zece hiung-nu, ce se distrau urmărindu-și căpetenia prinsă în confruntarea aceea deloc ușoară. De când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja cu coasta de miel, nu? o îndemnă, dând din mână. Haide, nu-ți fie teamă. — Nu mi-e teamă, replică ea, pe un ton hotărât; veni iute lângă el și, cu pas hotărât, mândră și dreaptă, îl urmă spre bivuac. Din culcușurile lor înjghebate în jurul focurilor, războinicii hiung-nu o urmăriră cu privirea, încuviințând cu expresie de apreciere. 21 întins pe o parte, Balamber deschise ochii în întuneric. Noaptea era caldă înăbușitoare. Din cauza aceasta hotărâse să doarmă afară, sub porticul micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]