69 matches
-
Între anii 1968-1970 și-a satisfăcut stagiul militar. În 1972 a fost admis la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu (1972-1976). În 1976 a obținut licența în Teologie, cu lucrarea: "Probleme sociale în scrierile Părinților Capadocieni", la catedra de Bizantinologie, sub îndrumarea profesorului Teodor Bodogae. În 27 noiembrie 1976 a fost hirotonit preot celib pe seama parohiei Tureni, protopopiatul Turda, de către episcopul vicar Iustinian Chira. La 1 ianuarie 1977 a fost numit preot slujitor în Cluj, la parohia „Sfinții Apostoli Petru
Vasile Flueraș () [Corola-website/Science/308649_a_309978]
-
BIZANTINOLOGIE Două manuscrise psaltice din Muzeul Mănăstirii Țigănești Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru Mănăstirea Țigănești este situată la jumătatea distanței dintre București și Ploiești, în comuna Ciolpani, la 3 km vest de Drumul Național 1. Inițial un schit de călugări, înființat la
Dou? manuscrise psaltice din Muzeul M?n?stirii ?ig?ne?ti by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
comunicări susținute de Cuclin în cadrul unor congrese internaționale: "Le rôle du chant grégorien dans le passé jusqu'à nos jours et du chant byzantin, das l'avenir", Bucuresti : Bucovina I. E. Toroutiu, 1936 (comunicare la al V-lea Congres internațional de bizantinologie, Roma, 1936) "Les trois définitions de la musique", comunicare la Academia muzicală Chigi de la Siena Cuclin a scris foarte mult, în limbile română, engleză și franceză. Opera sa literară cuprinde piese de teatru, librete muzicale și poezii, foarte multe în manuscris
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
am avut admirație pentru talentele și știința d[umnea]v[oastră] înaltă și un deosebit respect pentru munca d[umnea]v[oastră] covârșitoare, atât de rodnică și de utilă. Îmi permit să vă trimit comunicarea mea, făcută la congresul de bizantinologie din Belgrad și publicată de Institutul bulgar în buletinul său. Dacă îmi veți îngădui, vă vom trimite, de asemenea, când va apărea, vol[umul] II din Istoria Artelor, care se află sub presă încă din ianuarie trecut, precum și studiul meu
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
stabilit în București. Clasele primare le-a urmat în Călărași iar cele liceale și universitare la București. A studiat limba greacă și literatura bizantină timp de 2 ani în Germania la Munchen. Profesor universitar la Universitatea din Cluj (catedra de bizantinologie), unde a ocupat și funcțiile de prodecan, decan și rector. Profesor universitar la Universitatea din București (1939 - 1948). Inspector școlar în județul Argeș, profesor la licee din Pitesti, Craiova, București și liceul militar de la Mânăstirea Dealu. Director al Operei și
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
2002, București) a fost un muzicolog, bizantinolog și editor român. Studiile muzicale le-a început la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș (1933-1941), continuându-le la Seminarul Teologic din Buzău (1941-1942) și la Conservatorul din București (1948-1953). S-a perfecționat în domeniul bizantinologiei cu Ioan D. Petrescu și Gheorghe Ciobanu (muzică paleomedie bizantină). A urmat Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung Muscel (1942-1944), a fost prizonier în orașul Gorki/ URSS (1944-1948). A fost redactor, apoi director la Editura Muzicală București, unde a
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
49; Biografia lui Dimitrie Vulpian, „Izvorașul”, 1923, 5-6; Predescu, Encicl., 914; George Breazul, Patrium Carmen, Craiova, 1941, 352-353; Viorel Cosma, Dimitrie Vulpian - un folclorist pe nedrept uitat, ATN, 1969, 2; Bârlea, Ist. folcl., 264-266; Gheorghe Ciobanu, Studii de etnomuzicologie și bizantinologie, București, 1974, 245-246; Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii românești, IV, București, 1976, 278-285; Dicț. lit. 1900, 921-922; Viorel Cosma, Muzicieni români, I, București, 1989, 401; Datcu, Dicț. etnolog., II, 287-288. L. Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
bizantin, după cum modelele romane au supraviețuit în anumite segmente din corpul social și au dispărut din altele 3. Spectroscopia lui Nicolae Iorga rămâne exemplară și pentru că ilustrează ceea ce, tot el a numit, "forma de universalitate", deschisă prin excelență, a Bizanțului. Bizantinologia modernă simplifică într-un fel desenul, susținând că omul bizantin- ca locuitor avânt la date al casei comune a Europei- e "o sinteză răsăriteano-apuseană ilustrând în chip fascinant un model de umanitate în aproximarea căruia intră surse dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
perspectivă comparată, Minerva, București, p. 12-103 (cap. Tipologie). 3 Nicolae Iorga, Deux conferences sur la vie byzantine donnees en Hollande. I. L'homme byzantin, Paris, 1936, p. 7. Cf. și lucrarea noastră, Dinspre Sud-Est, Libra, București, 1999, p. 51-65 (între bizantinologie și balcanologie). 4 Claudia Tița-Mircea, Postfață la Omul bizantin, voi. Coordonat de Guglielmo Cavallo, Polirom, Iași, 2000, p. 322. 5 Victor Paracostea, Balcanologia în Sud-estul și Contextul European, Buletin VI, Institutul de Studii Sud-Est Europene, București, 1996, p. 71 și
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
în primul volum al culegerii sale Analecta Sacra, în 1876, douăzeci și nouă de imnuri; într-o ediție ulterioară, publicată la Roma în 1887, tot datorită lui Pitra, au fost scoase la lumină alte trei; în 1897, unul din părinții bizantinologiei moderne, Karl Krumbacher, și-a propus să editeze toate imnurile lui Roman: a publicat patru în acel an și alte patru în 1907. Altele au fost publicate, din păcate în mod nesistematic, de către elevul său Paul Maas, și el un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
XII.1878, Călărași - 11.IX.1971, București), bizantinolog. După studii secundare și universitare la București, face o specializare în limba greacă și literatura bizantină la München (1910-1912), unde își trece și doctoratul (1914). Revizor școlar, profesor secundar, profesor universitar de bizantinologie la Cluj (1919-1938), apoi la București (1938-1947), rector al Universității din Cluj (1924, 1926), devine membru corespondent (1920), titular (1938) și vicepreședinte (1938-1947) al Academiei Române; în 1964, primește titlul de profesor emerit. A fost membru în comitetul de conducere al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285604_a_286933]
-
în primul volum al culegerii sale Analecta Sacra, în 1876, douăzeci și nouă de imnuri; într-o ediție ulterioară publicată la Roma în 1887, tot datorită lui Piatra, au fost scoase la lumină alte trei; în 1897, unul din părinții bizantinologiei moderne, Karl Krumbacher, și-a propus să editeze toate imnurile lui Roman: a publicat patru în acel an și alte patru în 1907. Altele au fost publicate, din păcate în mod nesistematic, de către elevul său Paul Maas, un eminent bizantinist
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
școlare de limba franceză și, împreună cu D. Evolceanu, de limba latină. A tradus din Dialogurile lui Lucian. După o lucrare de licență referitoare la opera poetului grec Herondas, reluată și publicată în 1901, L. se dedică studiilor de elină și bizantinologie, contribuțiile sale având un caracter documentar. Vreme îndelungată lucrează la clasarea manuscriselor grecești aflate în Biblioteca Academiei Române. Astfel, realizează o bibliografie fundamentală pentru istoriografia și istoria literară românească, Catalogul manuscriptelor grecești (1909), în care înregistrează manuscrisele și tipăriturile grecești din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287837_a_289166]
-
al legăturilor greco-române” (Constantin C. Giurescu). O rigoare care nu îl lăsa să treacă neanalizate nici o ipoteză, nici un detaliu, indiferent dacă era vorba de clarificarea atmosferei (umbrită, la noi, multă vreme din pricina prejudecăților legate de fanariotism) din jurul Bizanțului și a bizantinologiei sau despre cercetarea in extenso a poemei lui Stavrinos sau a cronicii în versuri a lui Matei al Mirelor. Istoric cu o bună școală, el a dezbătut chestiuni fundamentale ce interesează și literatura română veche, cu atâtea deschideri culturale date
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
acest pământ, cât și pentru gloria meleagurilor natale. Sunt convins că numele Dv. va figura cu cinste în „Galeria oamenilor de seamă”. Nu v-au solicitat întâmplător cei mai iluștri bizantinologi români și străini, cu ocazia ultimului Congres internațional de bizantinologie, din București!156 Al Dv. cu deosebit respect, Eugen Dimitriu 2 Suceava, 4.7.1972 Mult Stimate Domnule Luchian, Adunându-mi gândurile după avalanșa de treburi legate de deschiderea Muzeului și de organizarea activității după aceea, am reușit să pun
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
doc. nr. 17, p. 17. Ibidem, doc. nr. 19, 20, 21, 29, pp. 18-19, 25. Asupra relațiilor comerciale ale Transilvaniei cu lumea balcano-levantină, precum și asupra unor date suplimentare privind circulația negustorilor evrei, vezi studiile lui Samuel Goldenberg (fost profesor de bizantinologie și de istorie medie universală la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj, de ale cărui cursuri, informații și indicații metodologice am beneficiat în perioada studenției, ca și în anii următori): „Der Südhandel in den Zollrechnungen von Sibiu (Hermannstadt) im 16. Jahrhundert”, în Revue
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
bizantine și al Institutului de Istorie Universală (1937), al Universității populare de la Vălenii de Munte (1908) etc.; a editat și condus numeroase ziare și reviste: Floarea darurilor, Neamul Românesc, Revista istorică și multe altele; a fost organizatorul primului congres de bizantinologie (1924). A depus o bogată activitate politică: împreună cu A.C. Cuza a fondat Partidul Naționalist Democrat (1910), a fost deputat, senator de drept, prim ministru (1932) și Ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor( 1931-1932), ministru de stat (1938), consilier regal (1938-1940
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
facultățile, erau pensionați 25 de profesori și se suprimau 166 de catedre și conferințe și 2.195 posturi de personal ajutător, asistenți, șefi de lucrări, lectori, preparatori etc.. între istorici se aflau: T. Sauciuc-Săveanu (istorie antică și epigrafie), V. Grecu (bizantinologie), I.D. Ștefănescu (istoria artelor), Șt. Ciobanu (istoria literaturii române vechi), N.A. Constantinescu (științele auxiliare ale istoriei) din București; Emil Panaitescu (istorie antică și epigrafie), S. Dragomir (istorie sud-est europeană), Romulus Cândea (istorie universală) din Cluj-Napoca. Concomitent sunt pensionați Dimitrie Gusti
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din București, pe atunci dominate de personalitatea monseniorului Vladimir Ghika (1873-1954), care aduna, ca preceptor sau duhovnic, pe tinerii din elita bucureșteană. Tînărul Năsturel și-a trecut în 1949 doctoratul în Istorie la Universitatea din Iași cu o teză de bizantinologie (Contribuții la istoria relațiilor românobizantine) și a lucrat ca cercetător în Institutul de istorie „Nicolae Iorga“ (bineînțeles, ca bizantinolog) alături de regretatul Alexandru Elian. Articolele și studiile sale de bizantinologie vedeau lumina tiparului în revistele de specialitate din țară și de peste
Un gînd pentru Petre (Pierre) Năsturel (1 aprilie 1923 – 18 ianuarie 2012) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4598_a_5923]
-
doctoratul în Istorie la Universitatea din Iași cu o teză de bizantinologie (Contribuții la istoria relațiilor românobizantine) și a lucrat ca cercetător în Institutul de istorie „Nicolae Iorga“ (bineînțeles, ca bizantinolog) alături de regretatul Alexandru Elian. Articolele și studiile sale de bizantinologie vedeau lumina tiparului în revistele de specialitate din țară și de peste hotare („Byzantina”, „Balcania”, „Revista de studii sud-est europene” etc.). Cercetînd istoria bisericii ortodoxe române în relație cu Bizanțul (în special secolele XIV-XVII) și cu mănăstirile de pe Muntele Athos, studiile
Un gînd pentru Petre (Pierre) Năsturel (1 aprilie 1923 – 18 ianuarie 2012) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4598_a_5923]
-
pleca din țară, în 1969-1970, cu ocazia unor reuniuni internaționale, Petre Năsturel a cerut azil politic în Grecia, la Atena. Acolo și-a continuat cercetările documentare, la Muntele Atos, și a început să-și publice contribuțiile în reviste occidentale de bizantinologie (din Germania, Italia, Belgia și Franța). Era pretutindeni bine cunoscut, prin lucrările sale anterioare, pretutindeni apreciat. Din Grecia a ajuns, în 1974, în Franța, la Paris, unde a găsit o bună echipă de bizantinologi care îl cunoșteau din România. Jean
Un gînd pentru Petre (Pierre) Năsturel (1 aprilie 1923 – 18 ianuarie 2012) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4598_a_5923]
-
colaborare cu Dan Ioan Mureșan), a publicat în țara tinereții și a formării sale academice zeci de studii în revistele de specialitate. Petre (Pierre) Năsturel, atît de prezent în istoriografia bizantină românească, atît de fecund și atît de prețuit în bizantinologia europeană, nu a avut, pînă acum, parte în România decît de o missa funebris în ziua înmormîntării sale la Paris. Ceremonia a avut loc la Centrul de Studii Bizantine Sfinții Petru și Andrei, care, după cît știm, este o instituție
Un gînd pentru Petre (Pierre) Năsturel (1 aprilie 1923 – 18 ianuarie 2012) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4598_a_5923]
-
Paris. Ceremonia a avut loc la Centrul de Studii Bizantine Sfinții Petru și Andrei, care, după cît știm, este o instituție franceză. Participarea istoricilor români a fost singura recunoaștere științifică a celui care continua de jure și de facto tradiția bizantinologiei românești, reprezentată de Demostene Russo, N. Bănescu, Alexandru Elian. Aș îndrăzni să afirm că Petre (Pierre) Năsturel a reprezentat cu mai multă autoritate bizantinologia noastră, pe un spațiu sud-est european (România, Bulgaria, Serbia, Grecia) și occidental (Franța, Italia, Belgia, Germania
Un gînd pentru Petre (Pierre) Năsturel (1 aprilie 1923 – 18 ianuarie 2012) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4598_a_5923]
-
români a fost singura recunoaștere științifică a celui care continua de jure și de facto tradiția bizantinologiei românești, reprezentată de Demostene Russo, N. Bănescu, Alexandru Elian. Aș îndrăzni să afirm că Petre (Pierre) Năsturel a reprezentat cu mai multă autoritate bizantinologia noastră, pe un spațiu sud-est european (România, Bulgaria, Serbia, Grecia) și occidental (Franța, Italia, Belgia, Germania). Acolo unde marii săi maeștri, restrînși fiind la spațiul oriental al Europei, nu au ajuns, Petre (Pierre) Năsturel a putut - cu sacrificiul peregrinărilor de
Un gînd pentru Petre (Pierre) Năsturel (1 aprilie 1923 – 18 ianuarie 2012) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4598_a_5923]
-
cunoaște muzica noastră bisericească, «psaltikia» și chiar am studiat-o până la un punct, după un tratat de Nifon Ploieșteanul, altul de Popescu - Pasărea și unul vechi(u) de Anton Pann...” După absolvirea Conservatorului din București tânărul muzician audiază cursurile de bizantinologie ale lui Egon Wellesz, la Viena, unde - așa cum însuși declară - „am reușit să mă cert cu diferite soiuri de profesori cu pretenții de a scoate din mine un demn cirac al domeniilor lor de compoziție”. Într-un interviu din anul
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]