47 matches
-
gornistului. Mai edificatoare decât toate datele biografice erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
între nișe și coloane, ca niște portaluri cu inscripții de bronz și înflorituri complicate, care dădeau în nesfârșite galerii. Lumina dulce și colorată, ca de catedrală, umplea mausoleul cu un jeleu diafan, venit de nicăieri. În tăcerea veștedă, doar țocănitul blacheurilor se percepea, micuț și armonios ca o muzică de carillon. Maria pășea între rubedeniile cernite ale bătrânului. Nu-și putea lua ochii de la sicriu, care era acum o coajă de sticlă fumurie, prismatică, pe care cei șase gropari o cărau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căzute, spintecate până la os de vâna de bou, se arcui în jurul Stăpânului, departe însă de acesta. Tăcerea era acum deplină, nici măcar răniții, unii cu beregata tăiată, alții cu ochii crăpați, neîndrăznind să mai geamă. Înspăimântător, în această tăcere, era zgomotul blacheurilor de oțel ale cizmelor pe dalele hialine. Cât despre tăcerea cascadei din centrul lumilor, ea era o liniște mistică, negativă, alături de care lipsa oricărui zgomot ar fi fost o monstruoasă cacofonie. Era liniștea din afara auzului, din afara urechii, din afara conștiinței, din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Am trecut printr-o mulțime de camere. L-am găsit într-o cameră deschisă întâmplător. Mi-a spus că îi este cald. Sta culcat pe pat și avea fața palidă. Pantofii, nescoși din picioare, păreau cam tociți la tocuri, cu blacheurile roase... Mi-a zis că nu i se dă mâncare. Mai era și un tip cu care cocheta soția mea, Tamara. Tipul îi umbla cu dezinvoltură pe sub rochie, pe fundul ce i-l știam fără chiloți. Și am urlat, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat să rezolve o chestiune foarte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și mereu aceleași ale valsului. Opriți-vă, că-și dă duhul! îi rugă timid cârciumarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu fugă. Zicea că e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gornistului. Mai edificatoare decât toate datele biografice erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri se Învârtise printre artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă și fără tropăitul cazon al pantofilor săi cu blacheuri, mica reuniune, pioasă cu măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură superficială pe frunte, poate urma unui blacheu prost pus. Arta cere sacrificii, domnu' Grațian, zise bătrânul Arpi Înainte de a se Întoarce la locul său În spatele barului. Am văzut totul de aici. Atâta doar că n-am Înțeles discursul domnului Baștină. De fapt nu l-am auzit. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi fost, dar, până în acel moment, existența ei fusese de netăgăduit. Și el nu-și lăsa niciodată ușa deschisă. Am așteptat câteva momente înainte să trec pragul. Sub picioare, scândurile goale scârțâiau frecându-se unele de altele, sub lovitura blacheurilor de pe tocurile ghetelor mele. Oricum știa că trebuia să vin, pentru că el îmi dăduse drumul. Dar, într-un fel, îmi doream ca podeaua să fi fost acoperită cu mochetă, deși nu mai era la modă. Mi se părea o lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
criză de isterie. Mi se învârtea capul. Mi-am venit în fire și am văzut că Ben, cu nasul sângerând, se îndrepta către baie, șchiopătând ușor. M-am aruncat după el, să-l opresc și am alunecat imediat, pentru că din cauza blacheurilor de pe ghete nu aveam prea multă stabilitate pe podeaua de lemn. Ben încerca să mă lovească cu piciorul sănătos, schimonosindu-se de durere, pentru că trebuia să-l folosească pe celălalt pentru a-și menține echilibrul. Totuși, mă făcu să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de soarta lui. Otto se dezbrăcă de tot și se spălă temeinic, apoi se băgă în pat, era rupt de oboseală. Mirosul de praf contra insectelor era parcă mai puternic decât în ajun. Își tocise tălpile și-și pierduse un blacheu mergând să întrebe din biserică în biserică unde e mai mult de lucru și unde poate câștiga mai bine, dar pretutindeni primise același, mereu același răspuns: lucrările încep în iulie, cel devreme iunie, nimeni nu se-apucă de refaceri iarna
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și caietele sub braț și, pe deasupra, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și caietele sub braț și, pe deasupra, cu o susceptibilitate excesivă, foarte aproape de limita ei bolnăvicioasă, nu eram pregătit să intru în relații normale cu noii mei colegi. 56. Bursa de la "Spiru Haret" era foarte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de regăsirea familiei după o zi de muncă în toiul iernii, la pădure. Își amintește perfect de clipa când se deschidea ușa și vedea mai întâi, uimit, o gambă înfășurată în jambiere militărești și sprijinită pe un bocanc imens, cu blacheu de metal strălucitor. În clipele următoare se afla sus de tot, pe unde se rostogoleau vorbele vesele ale celui căruia abia învăța să-i spună tată. Se afla atât de sus, încât i se tăia răsuflarea. O bucurie de neuitat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mulțimii care, acolo unde primise deja, agita farfuriile golite, iar acolo unde nu primise încă, întindea brațele, cu palmele larg desfăcute. Pentru Coltuc, rămas într-o parte și simțind în gură gust de pământ amestecat cu sângele buzelor strivite de blacheurile bocancilor, lumea se străduia să se întregească. Aerul se umplu de o mireasmă vie, pe care flăcăul o recunoscu imediat. O mână moale îl prinse de umăr și îl întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu băgare de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i provoace alte dureri, muie cojile de sânge uscat și îi curăță obrazul. Rănile rămaseră dezvelite la colțurile buzelor, la rădăcina urechii, de parcă cineva, cu o pensulă, voise să dea chipului său un aer hlizit. Când socoti că, peste urmele blacheurilor, nimic nu mai putea fi, până una-alta, lecuit și că, printre frânturile spuse cu caznă, băiatul nu mai avea ce adăuga, Melania îi puse în față farfuria cu mâncare. El știa că, dacă avea s-o privească, fata o să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zidurile te puteau lovi, cuvintele te puteau lovi, chiar și sângele te putea lovi pe dinăuntru. Tot așa cum lumina orbitoare putea să răcnească, bastonul de cauciuc putea să icnească între coaste sau peste rinichi ori bocancul putea să scrâșnească din blacheurile lui colțuroase. Și tocmai de aceea, când se încovrigase, cu mâinile peste abdomen, încercând să apere ceea ce nu mai era al ei, auzi : „Ești drogată, ce-ai ?“. „Nu sunt drogată“, suspinase, răspunzând pentru a nu știu câta oară la întrebarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]