148 matches
-
zare pentru a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, această țară teribil de simplă și frumoasă, trecută adesea prin focurile unor războaie, despre care am învățat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamată și blamată, și oacheșă, cu oameni care visează să trăiască în altă țară. Iluzoriu? Nu știu ce să zic de la înălțimea celor 17 ani ai mei... Este țara mea, țară scăpată din mână ce se îndreaptă spre declinul sadic creat de propriile mentalități? Ar
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 by http://confluente.ro/O_eleva_de_moda_veche_cum_nu_credea_violeta_deminescu_1341943002.html [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
care mai fanteziste. Cei care sunt propuși candidați de partidele politice sau auto propuși, sunt oameni de afaceri, persoane influente în domeniul lor, cu interese mai mult personale decât ale comunităților care urmează să le reprezinte. Îmi amintesc de acei blamați deputați comuniști cum munceau cot la cot cu cei din colectivul din care făceau parte. Am avut ocazia să-l cunosc pe deputatul MARCU Vasile din Almașul Mare, din raionul Alba, a fostei regiuni Hunedoara, asta prin anul 1962. Era
CE NE OFERĂ CANDIDAŢII? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ce_ne_ofera_candidatii_mihai_leonte_1353425377.html [Corola-blog/BlogPost/364886_a_366215]
-
Că orice om Băsescu are și el defectele lui , că nu se poate abține asta ține de trecutul și de educația să . Bineînțeles modul în care s-a comportat e josnic și nedemn pentru un președinte iar pentru asta trebuie blamat. Cu cea mai mare plăcere voi achiesa la conceptul acestui tricou atâta timp cât pe spate va sta scris “pușcărie pentru Iliescu” , pe mâneci “17 ani de regres cu Coca-Cola încă 13 cu Vodafone” și firma să se cheme 322 de păcălici
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
o "sursă dubioasă”. Această organizație reprezintă cele mai înalte aspirații ale tuturor celor ce locuiesc pe această planetă și merită întregul nostru sprijin. Aș dori să spun că- într-o Uniune Europeană construită în urma războiului- pentru noi, crimele de război trebuie blamate. Prin urmare, atunci când Secretarul General al ONU a prezentat Consiliului de Securitate un raport privind îndeplinirea obligațiilor de către Israel și palestinieni, concluzionând că "nu se poate lua nicio hotărâre”, acest lucru nu poate fi suficient. Aceste afirmații trebuie să fie
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
piață unică cu față umană. (LV) Vă mulțumesc, dle președinte. Am acasă un câine. De curând, câinele meu a luat un cârnaț de pe masă și l-a mâncat. Întrebarea este, cine trebuie blamat pentru faptul că câinele a mâncat cârnațul? Trebuie blamat câinele pentru că a făcut ceea ce era natural să facă? Sau mai degrabă, eu sunt cel care trebuie blamat pentru că nu am luat cârnațul și nu l-am pus în frigider după ce mi-am terminat masa? Valoarea monedei euro continuă să scadă
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
meu a luat un cârnaț de pe masă și l-a mâncat. Întrebarea este, cine trebuie blamat pentru faptul că câinele a mâncat cârnațul? Trebuie blamat câinele pentru că a făcut ceea ce era natural să facă? Sau mai degrabă, eu sunt cel care trebuie blamat pentru că nu am luat cârnațul și nu l-am pus în frigider după ce mi-am terminat masa? Valoarea monedei euro continuă să scadă în fiecare zi pe piața financiară mondială. Cine trebuie blamat pentru aceasta? Mulți colegi parlamentari spun că
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
scadă în fiecare zi pe piața financiară mondială. Cine trebuie blamat pentru aceasta? Mulți colegi parlamentari spun că pentru atacul asupra monedei euro și deprecierea valorii sale, trebuie blamați speculatorii, piețele. Doamnelor și domnilor, sugerez că, poate, piața nu trebuie blamată. Piața este mai degrabă aceea care a scos în evidență deficiența fundamentală, cauza fundamentală. Cauza fundamentală a dificultăților noastre de astăzi este destul de simplă, țările europene au trăit mult prea mult timp peste mijloacele lor, cheltuind mult mai mult decât au putut
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
Vom analiza pe scurt de ce noi, cei din Finlanda, ezităm chiar în acest moment în legătură cu a sprijini sau nu Portugalia. Unul dintre motive este acela- și mă adresez aici Consiliului, chiar dacă știu că Președinția maghiară nu este probabil cea care trebuie blamată, dar va trebui să fiți mesagerul- că se iau în mod constant decizii dificile sub forma unor decizii parțiale mici, deoarece nu putem rezolva problema dintr-o dată. Probabil că nici acest lucru nu este ușor de făcut și înțeleg că
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
din aceste ultimele zile sunt și alții ca ei, oameni care au plecat să studieze sau să muncească în alte țări. Nu trebuie eroizați în nici un fel, la fel cum nici cei care nu vor să se întoarcă nu trebuie blamați. Ei n-au venit în România ca să-i „lumineze” pe cei rămași, ci să facă treabă cot la cot cu cei de aici. În timp ce mulți se plâng că ne pleacă creierele, există tineri care se întorc și care în loc de un
De ce este România altfel (decât în urmă cu câțiva ani)? () [Corola-website/Science/295681_a_297010]
-
Creștine a profesorului A. C. Cuza, și a Partidului Național Creștin. Din păcate, sensul inițial al acestui frumos simbol al vieții a fost "deturnat" de către nazism și hitlerism, iar svastica nazistă a devenit simbolul mișcării național-socialismului. Astăzi svastica este un simbol blamat și interzis, fiind un simbol indubitabil al identității naziste. În perioada 1917 - 1920 guvernul bolșevic care l-a înlăturat pe țarul Nicolae al II-lea a emis bancnote pe care se afla și svastica. Până în 1920 uniformele Armatei Roșii aveau
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
Apar pe la TV alături de politicienii locului spunând că sunt investitori strategici și vor să contribuie la dezvoltarea țării din toate punctele de vedere. Nimic mai fals. E cum ziceam mai sus. Pentru profit. Nu-i interesează altceva. Iar noi, mult blamații corporatiști , suntem victime ale acestor strategii care nu țin cont de latura socială a consecințelor lor. Concluzie Sunt zece ani de muncă. Plus câteva veri pe șantier. Am trecut în anii ăștia prin toate sistemele. Patronat românesc, stat și corporație
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
clasamentului național. În țara natală a interpretei „These Boots are Made for Walkin'” a urcat până pe locul 1 în lista celor mai bine vândute descărcări digitale. Videoclipul a devenit cunoscut la nivel mondial datorită imaginii provocatoare adoptate de , aceasta fiind blamată și ridiculizată, scenele fiind parodiate de grupul umoristic de origine americană Mad TV. Difuzarea materialul a fost interzisă în majoritatea Americii de Nord, Orientului Mijlociu, dar și în țări precum India și Venezuela. În aceeași perioadă au apărut informații conform cărora interpreta
Jessica Simpson () [Corola-website/Science/316895_a_318224]
-
cât și în Est. Marginalizat de regimul Ceaușescu, i se interzice să mai concerteze în străinătate. În 1979 devine Solist al Filarmonicii "George Enescu" din București, ca urmare a unor emisiuni ale postului de radio Europa Liberă, în care era blamată marginalizarea sa de către regim. După căderea regimului Ceaușescu, are o bogată activitate concertistică, susținând concerte la Tokio, Kyoto, Osaka, Anvers, Berlin, München, Budapesta, Birmingham, Cardiff, Paris, Roma, Ierusalim, Tel Aviv, Madrid, Barcelona, Copenhaga etc. În 1996 susține trei concerte împreuna
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
derogatorii sau pentru a contrasta cu realitățile mizere din comunitățile sărace sau uitate de istorie. România informală aproape că a devenit sinonimă cu neîmplinirea și rămânerea în urmă, cu abandonarea cronică a bunurilor colective și cu anomia socială. Dincolo de România blamată sau de „spațiul mioritic” ironizat, se află și acele individualități ce se prezintă nu numai ca diferite, ci și ca superioare și acele persoane ce se zbat pentru asigurarea unui trai decent sau care pur și simplu migrează. Rezultă astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
spațiul mioritic” ironizat, se află și acele individualități ce se prezintă nu numai ca diferite, ci și ca superioare și acele persoane ce se zbat pentru asigurarea unui trai decent sau care pur și simplu migrează. Rezultă astfel o țară blamată, formată însă și din individualități superioare ce o blamează, printr-o deplină sfidare a mesajului celebru al anticului „paradox al mincinosului”; o țară săracă, formată însă și din acei „noi îmbogățiți” care afișează o opulență sfidătoare... Într-un alt registru
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ușurință, mai ales dacă spațiul este sau a devenit marginal. În al doilea rând, schimbările instituționale și culturale sunt profunde și radicale. Starea de anomie domină: noile reguli și coduri instituționale sunt prea puțin comprehensibile, pe când cele vechi sunt când blamate, când marginalizate. Luana Pop a demonstrat că... ... valul instituționalizărilor legislativ-formale, mai degrabă aleatorii (din punctul de vedere al oportunităților sociale, al adecvării instituționale etc.), nu a făcut decât să creeze haos și anxietate în raport cu poziții sociale devenite din ce în ce mai precare, nesigure
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
actele vieții mele poartă semnul pasiunii care le animă, și de ce, iarăși, în acele împrejurări, am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă, adesea blamabilă recunosc -, de multe ori blamată chiar" (Cap. Primăvara). Liceanul de la "Național", avid de lectură, citește "mult, foarte mult", împărțindu-se între "filozofie, știință, artă, literatură, istorie, socialism". Preocupări analoage la mai tânărul coleg M. Sadoveanu, care, în același "mediu de extraordinară fermentație culturală", era deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vieții mele poartă semnul pasiunei care le animă, și de ce iarăși, în unele împrejurări am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă, adesea blamabilă o recunosc, de multe ori blamată chiar... Înțelege oricine însă, câte furtuni au trebuit să bântuie sufletul meu la vârsta aceea (nu în totul atât de frumoasă cât pare) de care vorbesc; și în câte erori și excese n-am căzut adesea în durata ei. Privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
devine pe negândite tu, în care înstrăinarea devine integrare. Un Cioran întreg și integru este un Cioran străin sie însuși. În fine, înainte de a face apel la cuvinte din scrisorile lui Cioran, să aruncăm o scurtă privire asupra uneia dintre blamatele sale scrieri de tinerețe. Avem în vedere Schimbarea la față a României, text pe care-l considerăm fundamental, nu însă pentru oarece opțiuni politice de moment, ci pentru structura de adâncime a eului cioranian articulat în subterane. Căci, și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aceasta este explicația cea mai profund-autentică a crizelor de furie de mai târziu, a momentelor de demonism teluric. Sunt și altele, firește, asupra cărora vom insista. Deocamdată, să vedem ce se întâmplă atunci când Cioran reușește să-și înfrângă acest viciu, blamat deseori, ridicat în slăvi, din perspectiva trăirismului, câteodată. „Nu ești nimic, dar poți fi ceva prin ceea ce simți” (II, 30), spune Cioran după consemnarea momentului de insomnie invocat mai devreme. Doar că și aici se crede neputincios: „Sunt nedemn de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
văd, ce ating, să fac ce ar face nu o reptilă, ci o insectă, căci reptila are proasta reputație de intelectual” (I, 48). În fine, ar vrea să fie, iată, doar ochi și să trăiască reveria aceea de idiot, altcândva blamată. De altfel, își dorea să fie ca piatra, incomunicabilul însuși. După luni petrecute la Paris, își spune: „Duminică petrecută la țară, după două luni de claustrare la Paris. Să te cufunzi în indiferență ca arborii, să fii la fel de mut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pare o cale a supraviețuirii. Convertind neputința în forță, Cioran se refugiază în ea, ca și în eșec, de altfel, transformându-le într-un fel de vizuini protectoare. Cum „se acomodează cu tot ce contrazice viața” (I, 96), viața e blamată, în vreme ce soluțiile supraviețuirii fac obiectul unei permanente explorări. Iată: „De vreme ce viața nu se poate menține decât nimicindu-se, trebuie s-avem curajul să tragem consecințele. Ce consecințe? Să fugim de viață, pentru început” (I, 235). Nu întâmplător, pentru Cioran, „boala
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fericite, ghiftuite: francezi, englezi... O, eu nu sunt de aici, am în spate veacuri de nefericire. M-am născut într-un popor fără noroc. Fericirea se sfârșește la Viena; mai departe, Blestemul!” (I, 49). Este blestemul ieșirii din timp, al blamatei ieșiri din istorie, în care Cioran descoperă, finalmente, un alt sens. Târziu, fără să aibă șansa acestei împliniri, Cioran va cultiva tocmai ieșirea din timp. Deocamdată, se scaldă în regrete: „Există în mine un fond oriental pe care-l regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sine, de a-și institui sie însuși un sens în istorie. Notează Cioran: „La douăzeci de ani, aveam o nesățioasă dorință de glorie; Ă acum nu o mai am. Iar fără ea cum să acționez?” (I, 22). Iată cum, deși blamat uneori, trecutul acesta, al freneziilor, poartă în el ceva întemeietor și Cioran nu se poate sustrage nostalgiei sau admirației. Spune: „Când mă gândesc la pasiunile, la ardoarea tinereții mele, mi-e necaz că am ajuns la acreala asta searbădă, la
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu "povestirea" construită la perfect simplu, prin non-persoană. Dublei distanțe ironice de la Mérimée (distanță enunțiativă în modalizare și distanță ideologică față de religie) îi corespunde, la Léon Bloy, puternica asumare enunțiativă a unei voci care își teatralizează distanța față de o societate blamată și care se situează la limita dintre umanitate și transcendență (cf. aluziei la "Marea Iarnă" și la "Sfârșitul lumii": omul josnic este cel care nu trăiește în obsesia acestei teribile limite). Mulțimea de paragrafe apropie textul de un decupaj în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]