297 matches
-
major...” A scoate din scenă “agonia și extazul” vocației poate însemna condamnarea la mediocru. Este imposibil să ne închipuim un Buonarroti pictând sau sculptând “despovărat de iluzie” și cu “un strop șsau mai mulțiț din amărăciunea Ecleziastului.” Cu frustrările și blazarea lui Solomon nu se poate crea nimic. De altfel cartea Qohelet, la care face referire articolul, este singura din toată Biblia considerată a nu fi inspirată de Creator. Adevărul este că - spre susținerea afirmației inițiale privind inseparabilitatea extremelor - oamenii sunt
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
supraviețuiește prin acest fel de iluzie.” Încă de la primul poem, tonul este atins de o oarecare resemnare. Nimic nu pare schimbat prea mult, dar poetul a obosit puțin, e mai confesiv și mai concesiv, revolta s-a mai așezat, iar blazarea pare acum asumată. De aici și dedublarea. Mai exact, recunoașterea cu cinism a necesității dedublării. Ipostazele nocturn-diurn, intim-social se diferențiază printr-un ipocrit joc de măști: „în timp ce pop își vâră degetele-n gât / și își varsă mațele-n veceu / celălalt
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele sunt acum neconvingătoare. Critic lucid al poeziei, Geo Dumitrescu reușește totuși până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să cultive, la extrema cealaltă a registrului liric, un patetism artificial, aparent incompatibil cu temperamentul său. Dar acest patetism artificial impune respect prin ceea ce s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
credincioase prietene a lor. Să-și răspundă fiecare, în intimitatea conștiinței ei celei mai cinstite: Nu e oare o falsă libertate în această ținută cuceritoare, care se plătește cu încordări sterile? Nu e o oboseală ce se traduce prin tristețe, blazare și gust de neant, toate cele ce și-au deformat puterile lor sufletești de răbdare și iluzie creatoare de mai bine - schimbându-le pe succesul șters al așa zisei libertăți absolute? Într-una din minunatele sale scrisori către un tânăr
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
obișnuiți. Chiar dacă în a doua jumătate a filmului ei apar tot mai des în roluri bine orchestrate în care-i mulțumesc Genialului Cârmaci pentru felul în care-i conduce neabătut spre culmi nebănuite ale progresului, este imposibil să nu vezi blazarea, depresia și sărăcia care le cuprinseseră viețile. Dacă filmările acestea mai puteau păcăli atunci pe cineva, ele sunt astăzi transparente pentru oricine. De fapt, filmul lui Ujică asta și face: îl pune pe Rege să strige în gura mare că
Autopsia veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82556_a_83881]
-
a plictisit deja pe la jumătatea romanului, cel puțin tot eșafodajul spectaculos și atât de lăudat al finalului ar sări în aer. Mergând mai departe, ar trebui să ne întrebăm cum de rețeta aceasta, de real succes după cum se pare, a blazării apoteotice, n-a fost aplicată și până acum: de ce Hegel nu s-a oprit și el pe la jumătatea muncii lui, din aceleași motive? De ce nu ne-am opri cu toții din scris, pe la pagina o sută, să zicem, stabilim noi prin
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare romanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare, cu ruginiul
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare romanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
umblă tei desculți;dacă-i privești atent și-asculți,i-auzi, în foșnet de frunzare,târându-și pașii pe cărareca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare,statui ținându-se de mânăplâng plânsul ploii împreunăși-n ude franjuri de blazare,strivind cohorta de culoare,par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare,vântul țâfnos nu se dă-n lăturisă se dezlănțuie...și-alăturide fantomatice fanfarecântă-n funebră cadențareromanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare,cu ruginiul prins pe glezne,trufas, timpul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
să i se opună, compasiunea pentru inocența cu care fiul său își înfrunta tragicul destin. Totul, în Portretul lui M, îndeamnă la înțelegere și participare. La personajul lui Cezar Paul-Bădescu, dimpotrivă, tânărul soț își asumă soarta cu un fel de blazare, se privește pe sine cu cinism, iar propria sa viață nu îi produce decât o imensă scârbă. E drept, aceasta trebuie pusă în relație și cu deznodământul absolut surprinzător: divorțul femeii după ce forma dramatică a bolii a fost depășită. Autorul
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
Ed. Humanitas, 250 000 lei); Nicolae Petrescu - Memorii, vol. I-II (Ed. Vestala, 218 000 lei); Michel Faber - Sub piele (Ed. Humanitas, 250 000 lei); Victoria Dragu Dimitriu - Povești ale doamnelor din București (Ed. Vremea, 251 000 lei); Petre Barbu - Blazare (Ed. Polirom, 189 000 lei); Mark Haddon - O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții (Ed. Trei, 200 000 lei); Mario Vargas Llosa - Julia și condeierul (Ed. Humanitas, 164 000 lei); Mihai Moșandrei - Lisimah (Ed. Albatros, 109 000 lei
Agenda2005-06-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283372_a_284701]
-
curioasă dacă reeditarea de către Humanitas a valoroasei cărți va avea efectul scontat. Avînd în vedere cele cîteva sute de cărți de acest gen (care au apărut după căderea comunismului) s-a vorbit, la un moment dat de un fel de blazare a cititorului, de o sufocare a lui și chiar de o "monotonie a ororii". În conștiința românilor, reeducarea de la Pitești a constituit punctul crucial: comentariile asupra acestui fenomen au generat, cu toții ne aducem aminte, discuții furtunoase și speculații pînă la
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
în inima unui paradis artificial unde ți se promite evadarea din plictiseală cotidianului, exotism oniric și o supraexcitabilitatea senzorială. Las Vegasul e totuși un loc aparte, nu un oraș în sensul tipic. El e mai degrabă oază care alină rănile blazării, pe care, după Simmel, le produce spațiul urban insului modern, obligîndu-l să ducă o existență terna, să se adapteze spiritului economiei capitaliste, circulației banilor, freneziei impersonale a străzii, devenind el însuși un automaton plictisit. Spații precum Las Vegas speculează tocmai
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
râdă și curcile, cu jenanta grijă pentru simboluri (plăci bilingve, drapele, steaguri etc.), dar și cu o totală indiferență față de ce se întâmplă cu omul în carne și oase, societatea românească își dovedește infantilismul. La ce a dus aceasta? La blazarea plină de resentiment a populației, la indiferența față de propria soartă (cu cât se zbate mai mult, cetățeanul constată că o duce mai prost!), la minciună și ticăloșire în masă. Ca un caz particular, aș menționa vizita, la mijlocul lui ianuarie, a
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
sau de debut - Bărbați și femei. 29 în ordine alfabetică, apărut în 1993 la Editură Phoenix - a atras imediat atenția, fiind conceput că o originală galerie de portrete ale unor "eroi ai timpului nostru". Răceală observației, dusă adeseori până la sarcasm, blazarea iremediabila a autoarei, tentă suprarealista a unora dintre portrete aveau farmec. Ca să nu se repete, Diana Manole a reunit în volumul următor - Dragoste printre (sic!) etaje, Editura DU Stil, 1997 - poeme despre viața prozaica de fiecare zi, dintr-o țară
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
o forță, si e invidiat că un om tare, pe cînd el nu este decît un nimic". Tranziția de la descalificantele dezvăluiri la gestul adorației se săvîrșește conform unui protocol abil, în trepte. Cu cît supirantul e aparent mai secătuit de blazare și viciu, cu atît se arătă mai înzestrat cu puterea convingerii: Întind brațele să te caut. Ascut urechea să-ți aud glasul. Îmi apare mereu, obsedanta, chinuitoare, silueta ta coborînd nonșalanta scările sau lenevesc căzută pe o bancă. Și ochii
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
a teatrului e atinsă de carență spirituală. În fine, condiția reușitei teatrale e fuga de siguranță: cînd un actor ajunge să fie sigur pe reputația sa, intrînd pe scenă cu aerul că pășește pe covorul admirației curgînd spontan din partea publicului, blazarea e la ea acasă și piesa va fi un eșec. Din nou, distincțiile lui Brook sunt curat intelectuale, atîta doar că le îndreaptă împotriva intelectului. Una din piesele la care Brook face dese trimiteri în volum e Furtuna lui Shakespeare
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
voită și o acceptare nepăsătoare a absurdului, în scopul de a da impresia unei înregistrări autentice a vieții interioare învăluie paginile cărții într-o aparență de ermetism. Noul tînăr suferă de un rău al veacului ce nu mai provine din blazare ci, dimpotrivă, dintr-o prea mare vitalitate care dă naștere la neliniști, la întrebări asupra modalității de a se afirma". Socotesc că mai bine a apreciat romanul lui Fîntîneru, criticul Ov.S. Crohmălniceanu în exegeza sa despre literatura interbelică. Aici se
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
cu obiectele șleampăte și inutilizabile produse de industria comunistă. Reconstituirea emoției Critic lucid al poeziei, Geo Dumitrescu reușește până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să cultive, la extrema cealaltă a registrului liric, un patetism artificial, aparent incompatibil cu temperamentul său. Dar acest patetism artificial impune respect prin ceea ce s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
de-a v-ați ascunselea cu gînduri și cuvinte, antidot al "marasmului" pînditor. Din prea mare concentrare estetă, apare mimat diletantismul, scrupulul grav se destinde în ludic, fără ca percepția densității fondului să dispară. "Enormitățile" sînt de rigoare spre a risipi blazarea, dar ele însele degajă o tristețe subtilă a saturației: "Evident, ne jucăm ca de obicei, cu astfel de dialoguri, crezînd, credința noastră disponibilă și naivă pînă dincolo de limitele bunului-simț, că astfel nu vom ajunge niciodată în apele sterpe ale marasmului
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
gestului minor, autorul înfruntă angoasa formală, pe care o bănuim a-l stăpîni (e un subtext permanent ce-l împiedică, probabil, a trece peste dimensiunile scurte ale prozelor, consemnări de pulsații pure, fără nici o umplutură), după cum acest gest însuși înfruntă blazarea, stare existențială așijderea suverană: "Strînsoarea gazdei, conducîndu-mi, fără poticniri, pașii, prin desișul petrecerii, din care se dezlipesc, la mici intervale, ca-n benzile sonore ce-nsoțesc imagini din junglă, vaiere și piuituri, hîrșcîieli și foșnete, îmi face bine, e o strînsoare
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
-mi oprească sîngele deasupra cotului, dar convingătoare în agresivitatea ei, cu atît mai mult cu cît vine de la acest nabab atît de faimos și de răsfățat. În astfel de strînsori, ivite din cînd în cînd în drumurile noastre către nicăieri, blazarea dispare speriată măcar și pentru o clipă, pașii noștri regăsesc ceva din cadența rîvnită, fără de care nimic, zicem noi, nu putem împlini". Boema, firește, n-ar putea fi dezlipită de senzualitate. Val Gheorghiu cultivă o senzualitate frust-estetă, cu atît mai
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
ce se întâmplă atunci când această slăbiciune sporește din fundal anemia postcomunistă! Dar există totodată o șansă a bolnavului de a răspunde provocărilor, inspirată de însăși starea sa. Konrad Lorenz citează exemplul lui Kurt Hahn care a obținut succese în vindecarea ,,blazării și a plictiselii" prin implcarea pacienților în salvarea celor aflați în pericol de înec în zonele de coastă; ori pe cel al lui Helmut Schulze care a ajuns la aceleași rezultate punând în scenă o serie de ,,situații-limită". Provocarea se
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
mijloc de a exprima nepăsarea, dezinteresul, plictisul e destul de firească (nu altfel au evoluat formulele de tipul "ia mai dă-l naibii"). Putem de altfel adăuga și alte citate care să ilustreze sensurile actuale ale substantivului sictir: "Din inconștiență, din blazare sau, de ce nu? din sictir (...), vor prefera să se întoarcă la rația de curent electric" (România literară, nr. 38, 1991, 3); Un fel de silă și sictir/ de-a duce pîn la capăt sfînta frază" (M. Dinescu, Moartea citește ziarul
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
fără ca noi să pricepem ce înseamnă asta și nici franțuzul să înțeleagă cum am ajuns la formula bizară - așadar, în acea clipă a înserării telefonul redacției sună oarecum precipitat. Vestea pe care am primit-o ne-a smuls din brațele blazării și ne-a azvîrlit, nici ea nu știe prea bine unde, în cele ale ridicolului sau ale disperării. Depinde din ce punct de vedere privești problema. "Statuia lui Caragiale de pe Maria Rosetti s-a aflat în mare pericol. Hoții au
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]