399 matches
-
pentru ca săț-i ia portofelul, dar nu săț-i ia țâțele!!! Ce să facă cu ele? Nici măcar nu poți să le vinzi, că nu au silicon în ele și nu sunt bune. Sau poți? Dacă da, cât o fi perechea de țâțe blege, fără silicon? Sau se dau la bucată? Mai am auzit că... CONTINUAREA AICI.
Cât costă o țâță bleagă, la bucată? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19992_a_21317]
-
la extrem cu precădere în ultimele două decenii, despre trădarea intelectualilor (a unora dintre ei!) semnalată, cândva, și de Mircea Eliade, și de Petre Țuțea, și de părintele Iustin Pârvu, despre un alt „Diogene - câinele... subteran”, despre această „Românie, țară bleagă,/ Îți fură toți din desagă // (...)// Când te vei trezi flămândă/ Dezbrăcată, înjugată,/ Vei da cu cuțâtu-n piatră,/ Piatra va scoate scântei/ Și-apoi Dumnezău cu ei!”. Dar și despre ura de sine - blestemul tracic al acestui neam românesc, întâiul creștinat
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
a SUMMER TOUR 2013 a cuprinde 17 orașe și se desfășoară în perioadă 3 iulie a 17 iulie. TEO. Același înverșunat și amuzant, profet cu bărba, frate devotat surorilor lui. VIO. Încă tânăr, dar deja tătic. Supus, dar înalt. Ușor bleg, dar genial. COSTEL. La fel de mic de înălțime, un uriaș pe scenă. Că să-l recunoașteți: are mustață și păr mare. Pe scurt, trei caractere distincte, o combinație de zile mari! Trei comedianți care au rămas cu picioarele pe pământ și
Artitude îi aduce pe Teo, Vio şi Costel din nou in Braşov [Corola-blog/BlogPost/98063_a_99355]
-
Vio și Costel - Summer Tour 2013 - cuprinde 17 orașe și se desfășoară în perioada 3 iulie - 17 iulie. TEO. Același înverșunat și amuzant, profet cu barbă, frate devotat surorilor lui. VIO. Încă tânăr, dar deja tătic. Supus, dar înalt. Ușor bleg, dar genial. COSTEL. La fel de mic de înălțime, un uriaș pe scenă. Ca să-l recunoașteți: are mustață și păr mare. Pe scurt, trei caractere distincte, o combinație de zile mari! Trei comedianți care au rămas cu picioarele pe pământ și cu
Artitude îi aduce pe Teo, Vio şi Costel în oraşul tău [Corola-blog/BlogPost/97743_a_99035]
-
fi terminate prezentările de rigoare. Era un animal frumos, impunător ca mărime, de culoare gri cu pete mai închise la culoare pe burtă, blana lucioasă cu păr scurt, coada scurtă și dreaptă, bot lung cu dinți puternici urechile mari și blegi și o figură flegmatică de câine fără complexe. Eu dimpotrivă începusem să mă simt foarte stingherită și complexată, trezindu-mă tam-nisam cu el în brațe. Stătea nepăsător ca un pașă pe genunchii mei ce tremurau de frică și de toate
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
malul apei iar Figaro fiind cam descoperit cu blana lui scurtă și lucioasă pentru a înfrunta îndelungă vreme furia dezlănțuită a burascăi(vântul Bora) s-a lipit de piciorul meu cu capul său pleoștindu-și mai mult urechi lungi și blegi, semn că ar vrea să-l însoțesc acasă. Cred că îi trecuse cheful de alergătură sau poate că-i se făcuse foame, fiind mai mult de trei ore de când plecaserăm de acasă în plimbare. Eu aveam liber până la cinci și
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
cu dosarul în fundul ăla gol. Sau...dacă nu e ea, atunci cine? Strâmba aia de Maricica? Mereu se agață de gâtul tău, ca fasolea de arac. Ce aș rupe eu un arac pe labele ei! Își închipuie că sunt o bleagă. -A fost vorba că nu te superi. -Nu mă supăr, nu mă supăr, spune! Stai,să ghicesc! Nu cumva e Luminița lui Mircea? Că săptămâna trecută, la plajă, s-a făcut că i s-a rupt breteaua de la sutien și
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
mă! Îi mai scăpai un upercut și un picior zdravăn, până îl azvârlii peste balustrada balconului, făcându-l fluturaș printre florile din grădină. Am sărit după el. Acum făcea:clonc, clonc! clonc, clonc! Dar tot cu limba scoasă și minutarul bleg. Îmi plăcea cloncănitul lui hârâit, semn că urma să-și dea duhul. Dar...n-a fost așa. Cloncănitul lui devenea din ce în ce mai tare, asemănător bătăilor de clopot. M-a cuprins frica. Mai ales că minutarul cel bleg se ridica și se
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
limba scoasă și minutarul bleg. Îmi plăcea cloncănitul lui hârâit, semn că urma să-și dea duhul. Dar...n-a fost așa. Cloncănitul lui devenea din ce în ce mai tare, asemănător bătăilor de clopot. M-a cuprins frica. Mai ales că minutarul cel bleg se ridica și se făcea tot mai mare...mai tare și...gros ca o măciucă. În gura lui Mister apărură și niște dinți ascuțiți...Simții primejdia. Dintre miile de idei care zburau spre mine, alesei una plauzibilă:întinde-o tataie
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
le-arătam ceva virtual, tehnologia, Nu desemnatul pe hârtie și-n culori. Pe străzi pășim tăcuți, ca niște marionete, Defunctă-i facultatea de-a vorbi, De parcă gurile sunt șterse cu-n burete, Și nimeni nu le poate dezrobi. Urechea-i bleagă și un sunet nu pătrunde, Căci adevărul deseori e proclamat, Păcatul omului, adânc în inimă se-ascunde, Cu multe nuanțe de nevinovat. O generație zombie, așa de somnambulă, În numeroase visuri, noi călătorim, Din stânga-n dreapta oscilând ca o pendulă
NOUA GENERAȚIE de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377138_a_378467]
-
le-arătam ceva virtual, tehnologia, Nu desemnatul pe hârtie și-n culori. Pe străzi pășim tăcuți, ca niște marionete, Defunctă-i facultatea de-a vorbi, De parca gurile sunt șterse cu-n burete, Și nimeni nu le poate dezrobi. Urechea-i bleaga și un sunet nu pătrunde, Căci adevărul deseori e proclamat, Păcatul omului, adânc în inima se-ascunde, Cu multe nuanțe de nevinovat. O generatie zombie, așa de somnambula, În numeroase visuri, noi călătorim, Din stânga-n dreapta oscilând că o pendula
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
le-arătam ceva virtual, tehnologia,Nu desemnatul pe hârtie și-n culori.Pe străzi pășim tăcuți, ca niște marionete,Defunctă-i facultatea de-a vorbi,De parcă gurile sunt șterse cu-n burete,Și nimeni nu le poate dezrobi.Urechea-i bleaga și un sunet nu pătrunde,Căci adevărul deseori e proclamat,Păcatul omului, adânc în inima se-ascunde,Cu multe nuanțe de nevinovat.O generație zombie, așa de somnambula,În numeroase visuri, noi călătorim,Din stânga-n dreapta oscilând că o pendula
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
ai tu idee ce puternic este piciorul acela? Doctorița (zâmbind): Chiar funcționează? Medicul: Funcționează perfect. Doctorița: Mai mult pe acasă sau prin străinătate? Medicul: Mai mult prin străinătate. Doctorița: În urmă cu cinci ani când alergai după mine era cam bleg. Medicul: Mai iau și eu prostii din când în când. Doctorița: Până la urmă iei prostii? Medicul: După o rețetă proprie. Asistenta (ce observa starea pacientei pe aparate): Se întâmplă ceva ciudat. (Doctorița și medicul se apropie de bătrână și încearcă
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
văd pe poetul ce-și compară frun-tea ridată cu scăpăriciul unei cutii de chibrituri, peste catranul căreia s-au tras multe bețe,... îl văd pedalând prin Griviței pe bicicleta lui... Hermes?... Diamant?... dialogând totdeauna cu un dulău bun și cam bleg, cu limba scoasă, în urma vehiculului... Sau copil fiind, alergând cu nuiaua plimbată în goană peste uluci, scoțând arpegii... compunând, în cadența lor, bine ritmată, tot hazul și sonurile existenței...
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
că sunt bani în cultură, însă pentru cei care cunosc sistemul și știu cum să se folosească de el sau pentru cei care cunosc arta de a se învârti. Descurcăreala e o artă pe care nu o stăpânesc, sunt prea bleagă. - Brașovul ultimilor ani a însemnat mult pentru tine. Mușina, Crăciun, Pișcu, Mihai Vakulovski... Cum a fost (deja vorbim la trecut) viața de asistent universitar la Brașov? - Brașovul a însemnat mult pentru mine. E un oraș mai temperat, cu al cărui
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
cîte un minuscul cap de bou la colțuri. Eu le-am găsit! strigă din nou Bărzăunul apropiindu-se pînă la cîțiva pași de grup. Le-o fi găsit... n-am nici o pretenție, zise indiferentă Ilinca. Dar le-a aruncat ca blegul aici, unde oricine le poate călca sau acoperi cu pămînt. Dacă erau, cumva, de aur, sau aveau vreo valoare? Dă-i-le să facă borș cu ele, o sfătui superior Vlad. Nici Virgil nu se arătă mai prejos. Puse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
găsit motohoiul cu cine s-o facă pe supăratul!... Tu nu-nțelegi, bă eșapament, că te-ai supărat degeaba? Degeaba? întrebă Virgil continuînd să pară cît mai furios. Tu vorbești, după ce căă... Sigur că degeaba!... Tu nu vezi că ești bleg ca o oaie? Păi pe mine te superi tu, Virgulă?... Pentru că ți-am zis că "ai creier de plastic?" ...Ei, și ?... Tu cum mi-ai zis mie de-atîtea ori că... Da, dar eu nu ți-am zis în serios, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Matei. Dar imediat se opri. Își dădu seama că nu cu forța poate trata o asemenea problemă cu Bărzăunul, ci numai cu vorbă bună. Așa că începu să rîdă cu multă bunăvoință și zise cu o voce total schimbată: Nu fi bleg, bă Ticule, ce naiba! Tu nu mai știi de glumă? N-ai decît să te duci unde vrei, că de asta ai vacanță. Aș merge și eu cu tine la pescuit, că știi cît îmi place, dar am repetiție la căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oasele de-acolo? Întrebarea fusese pusă rar și apăsat, ca s-o audă Nuțu și să simtă toată povara trădării lui. Ei, cine le-a spus! se fîțîi Ilinca aruncîndu-și iar șuvița din ochi. N-o mai fă acum pe blegul cu mine, că știu eu ce știu! Adică, ce mai vorbă, tot satul vorbește de păcăleala pe care le-ai tras-o tu cu casetofonul. Zău, mare curaj ai avut și bine le-ai făcut! Am rîs cu mama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
are și el unele probleme cu scrisul în limba română. De pildă, cu acordul articolului genitival: "Citarea lui Alecsandri și al (sic!) dreptului nostru la latinitate și-au revendicat-o alții, europenii, și ea a trecut fluierînd pe lîngă urechea bleagă bătută de vînturile oceanelor, ale (sic!) marinelului pe care l-am cocoțat la Cotroceni". Dacă citim o singură pagină din Jurnalul literar, să spunem ultima, cea pe care continuă Aristarcul, vom observa că nici colaboratorii nu stau prea bine la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
scîrbise de bărbați perversul, era de părere notărița, care nu mai știa ce să facă cu al ei, că se înmuiase de tot. Îl trimisese și la Chelu în deal, poate l-or întări curvele cu ceva și el tot bleg. Știa el ce să-i facă, fetelor, li se destăinuia notărița prietenelor ei, dar nu se măritase cu talentele lui de prestidigitator. Totuși decît nimic, ca biata Jeni... Soția ceasornicarului, care-și făcuse loc cu mare greutate în clubul select
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
al Torunului, e o statuie căreia n-am reușit să-i aflu istoria. Nu statuia unui om de stat, nu consacrarea metalică a unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în dinții de lapte o pălărie. Lîngă el, rezemată de un felinar din decor, o umbrelă închisă. Umbrelă zdravănă, boierească, cum se vor fi găsit, nu-ncape îndoială, în Bucureștiul ploilor și al șoșonilor, prin saloanele de
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
Emil Boc depinde de greii partidului, greii partidului fug de reforme din spirit de autoconservare. În acest timp, țara se prăbușește din cauza unor interese meschine. Cu astfel de guverne, România e condamnată la moarte sigură. Leneșul descurcăreț român, ceva mai bleg totuși decât confratele sau grec, populează astăzi întreg sistemul public, sector ținut în viață de un procent mic de oameni dedicați și muncitori. Specia a proliferat și în jurul afaceriștilor de partid, cu dinții înfipți în resursa publică. Etica muncii, conștiința
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Alții le datorează lor aproape totul, inclusiv existența de oameni politici. Dar de ce-ar fi mai bun pentru Dinu Patriciu un Antonescu decât un Tăriceanu? Cu oricare din ei, săgeata partidului zace, în mâinile sale de vânător feroce, la fel de bleagă și inutilă cum se prezintă astăzi. Antonescu stăpânește verbul, dar n-are carismă. Lui Tăriceanu îi lipseau amândouă, plus ceva inteligență politică. Amândoi au însă ceva în comun: sunt cei mai perseverenți lideri de rangul doi și vor să conducă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un gard de sârmă cu ghimpi exagerat de mari. Încolăcit pe trunchi un șarpe lung și slab, cu un cap expresiv-nedumerit, pe care-l clatină, bleg, din când în când, cu limba bifurcată atârnând, uitată, într-o parte. Se aud, difuz, suprapuse, fragmente de melodii bisericești, susținute destul de anemic de grupuri vocale mici. Se pot distinge, din când în când, părți de text religios "Bine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]