331 matches
-
ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și câți ca el!... Liftele iestea de comuniști or fi făcut blestemata ceea de întovărășâre în sat? Dar Măriuca? O rezistat în fața nemernicilor sau o dat tot, numai să scape de ei. Băiatul trebuie să fie bărbat în lege... N o prea avut noroc să fiu lângă el când o avut nevoie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tot în mod empiric, meseriașul nostru observase că așa curge și se rotește apa, indiferent cât te-ai canoni tu la o instalație sanitară, iar dacă popa ar fi dorit să curgă drept-drept, atunci ar fi trebuit să-și amplaseze blestemata aia de cișmea chiar pe linia Ecuatorului. Bine, la povestea cu poziționarea cișmelei nu se gândise niciunul dintre ei, ci doar modestul autor al acestor rânduri, care, desigur, are o certă formație științifică. Însă pe chestia cu curgerea țuțuroiului, părintele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai lumină Petrică. "Măcar d-aci m-am scos!", își spuse. Bănuia că nu or să apară pe aici cine știe ce necazuri, dar, chiar și așa, o îngrijorare vagă avusese. Problema cea mai dificilă și, iată, absolut neașteptată, se ivise cu blestematele alea de sticle. Implicit cu Vasile care, mai mult ca sigur, se prinsese de lucrătură. Iar Petrică n-ar fi vrut să intre în conflict cu acesta. Acum trebuia să găsească o metodă să-l îmbrobodească pe coleg. Deocamdată nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de ce v-ați supărat. Tocmai am convocat celula de criză a guvernului, pentru a analiza situația. Nu putem lăsa lucrurile așa, la voia Întîmplării. — Bine, bine, dar nu era normal să ne fi anunțat și pe noi că am purtat blestematele acelea de tratative? Deși, sincer vorbind, nu văd la ce ar fi folosit. Împăratul lăsă o pauză Înainte de a răspunde. Apoi, cînd vorbi din nou, vocea lui exprima un profund regret. — Vedeți, Încă nu ați Înțeles mecanismele democrației. Orice democrație
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de casier, pasageri și de expresul cel lung și luminat. Nu pot scăpa de blestematele lor de fețe, se gândi casierul, amintindu-și-l pe evreul cel tânăr, cu haină de blană, care se plânsese pentru că i se repartizase o cușetă cu două paturi; pentru două nenorocite de ore, nu mai mult. Îi spuse ultimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fâstâcit s-o închidă la loc atunci când mă refugiam cu orele în camera mea, când desfășuram „ample mișcări de trupe“ și conduceam „războaie imaginare vorbind de unul singur“ (pagina 62, rândul 2). Cum aș putea să-i spun că doar blestemata asta de mâncărime este singura care mă obligă să-i dezvălui tot acel carnagiu dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie, pe care aș fi vrut să-l pot păstra ferecat în cel mai întunecos colț al amintirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să vă descriu blândețea lui Uca, zâmbetul ei care-mi lumina orice amărâtă de dimineață, după-amiază sau seară, mângâierile acelea care ștergeau într-o clipă orice complicație chinuitoare ca și când nu ar fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca un escroc sentimental fără scrupule, aproape că o târam, știind, oho, mult prea bine, că nu-mi va putea refuza niciodată nimic, că e destul să mă arunc pe jos și să urlu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în borcan. Tanti Frosa a năvălit în salon după-amiaza, exclamând: „Fulvioaro, blestematele au mâncat tot! P-ormă au murit...“. Fulvia (nepoata ei și mama lui Mircea Chiril) a râs cu un ochi, iar cu celălalt s-a uitat tăios la copilul care desena un cocoș. 2. Armata lui de artilerie Erau vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am născut ca unul dintre avortonii ăia pe care medicii Îi țin În clondire cu alcool, cu singura diferență că eu am avut proasta inspirație de a continua să respir... Iar mama mea... o catolică fanatică trebuie să fi fost, blestemata, dacă nu a Încuviințat să mă tirmită Înapoi În iad chiar În clipa aia, probabil că s-a Încăpățînat să mă alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ca și cum o clipă ar fi bănuit sau și-ar fi imaginat că era vorba numai despre un spion trimis de odiosul călău. Arătă spre steagul macabru care domna insula: — Gamboa a Încercat și uite rezultatul, spuse. Pe stînca asta blestemată nu ai unde să te duci, nici lucruri cu care să construiești o plută practică... SÎntem prinși În capcană. O privi fix. SÎnteți de multă vreme aici? — Am pierdut socoteala, veni răspunsul. Două sau trei luni, presupun... — Și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așteptînd un nou atac, oamenii lui Arístides Rivero străbătură Încă o dată insula, dar de data asta o făcură mînioși, Însetați de răzbunare. Totul fu zadarnic. Totul se dovedea din nou zadarnic, pentru că era limpede că nu aveau cum să descopere blestemata ascunzătoare a fiarei. - CÎini! strigă În cele din urmă Rivera, scos din minți. Cum de nu mi-a trecut pînă acum prin minte? Avem nevoie de cîini! - Nici măcar tu nu credeai În povestea asta, Îi aminti pilotul lui. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încă nu-mplinise nici treisprezece ani și deja își petrecea toată ziua mângâind și sărutând de față cu toți „chestia“ aia care o omorâse pe Purúa și care ne-a făcut să trecem prin atâta suferință și prin atâta rușine. Blestemata să fie! — Nu pot să cred! bâigui în cele din urmă Roonuí-Roonuí, care încă părea să se îndoiască de sinceritatea celor auzite. Am ținut-o în brațe în ziua când s-a născut și am văzut-o crescând... A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde abia dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâna ei, să clămpănească la intervale egale, secerând liniștea odăii, o vedea cum face decupaje cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi Nik, hîîîî, asta-i bună, forfeca revistele, ziarele, pentru a burduși blestematele de plicuri. Cât au stat la ea, au făcut un adevărat pomelnic. Pe fiecare ins pomenit l-a înzestrat cu mici note orientative. Despre unul au zis că trăiește doar în prezent, ce-a făcut în trecut îi repugnă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seamă. În cele din urmă, pentru că observase că fata era de-o sinceritate absolută, decise să folosească aceeași armă. Îi spuse deci că trebuiau odată să se hotărască într-un fel pentru că se apropie iarna și odată cu ea sesiunea cu blestematele de examene, ori dacă ea și Ovidiu tot tărăgănau așa, băiatul n-o să se mai apuce de învățat, profitând de incertitudinea creată, îi sugeră că dincolo de aparenta acalmie tânărul ascundea stări depresive, ea doar îl cunoștea bine... după paloarea feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pereți stăteau înșirate săbii ascuțite de oțel și săbii din lemn. De ce din lemn? Pentru că, uneori, suveranul grația în ultima clipă, iar ritualul grațierii era ca gîtul condamnatului să fie atins de trei ori cu o sabie de lemn. Cum blestemata de speranță funcționează și funcționează, mulți deținuți se înșelau, voiau să creadă că au fost atinși cu sabia boantă. Senzația falsă a lemnului pe piele îi euforiza. Sperau că au scăpat de moarte, chiar și cînd capetele li se rostogoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
profesie? -Mă simt flatat că poți crede una ca asta. -Dacă scrisoarea nu m-ar fi avertizat, ce s-ar fi întâmplat? -Nimic. Știu că e ciudat. Nu am fost niciodată așa de fericit cum sunt aici, alături de dumneata. Dacă blestemata asta de scrisoare nu i-ar fi pus capăt, aș fi vrut ca viața aceasta să dureze veșnic. -Nu mi-ai fi spus despre moartea soțului meu? -Se pare că ții la el, nu voiam să stric idila noastră. -Idila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nopții, sub secera lunii, dar crede că a călcat Într-o urmă de strigă, numai asta putea fi, căci, fără a zări nimic În jur, s-a simțit luată pe sus, săltată ca pe un fel de butoi pe care blestemata aia Îl căra În spinare și purtată astfel cu iuțeală prin păduri, prin hățișuri pline de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adăugă, oprindu-se, vor să te vadă Înainte de plecare. Nu știu ce naiba ai făcut și-ai dres, dar după ce le-am povestit cine ești și cum s-au urzit toate, nu par să-ți păstreze prea mare ranchiună. Englezii ăștia și blestemata lor de flegmă britanică!... Pe Dumnezeul meu că dacă ai fi procedat cu mine cum ai făcut-o cu ei, nu m-aș fi lăsat până nu ți-aș fi luat gâtul. Aș fi pus să fii de Îndată asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
păstraseră sângele rece În toiul dezastrului general. Și știți domniile voastre ce mi-a răspuns Diego Alatriste când m-am repezit să-l Îmbrățișez, felicitându-l că scăpase cu viață?... Păi m-a privit cu ochii ăștia ai lui, Înghețați ca blestematele de canale olandeze, și mi-a zis: „Eram prea obosiți ca să fugim“. Nu l-au căutat noaptea, așa cum se aștepta, ci pe Înserat și Într-un fel aproape oficial. Cineva bătu la ușă, și când am deschis, m-am pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Bataille, încă o victimă a mușcat din momeala marxismului european. Că a făcut-o nu e de mirare, de mirare este că nu a simțit nevoia de a se căi după aceea. Care este de fapt ideea lui Bataille din Partea blestemată? Ideea seamănă cu o aplicare a teoriei termodinamicii în domeniul societăților istorice. Așa cum principiul al doilea al termodinamicii ne spune că orice sistem fizic evoluează spre o creștere inevitabilă a entropiei sale (măsura dezordinii și a cantității de informație din
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
uite că am să întârzii la ceremonie. Fanfara a început să cânte! Și nu știu unde am pus ceasul de mână pe care i l-am cumpărat! Cadoul de absolvire! (Se învârtește prin casă, distrată.) BESSIE: Flora, hai să plecăm. Lasă dracului blestemata aia de bluză! FLORA: Ba nu! Așteaptă o clipă! Eu nu permit nimănui să mă insulte! SERAFINA: Hai, hai, plecați la New Orleans, voi două, hămesitelor după bărbați. Și agățați bărbați pe Canal Street, dar nu în casa mea, de la
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
dar voi reproduce un alt fragment care spune multe despre disponibilitățile poetice ale lui Ion Zubașcu: "Am visat că Maria e moartă. Am trăit moartea ei/ în toate celulele mele. Nu se poate să moară Maria./ Orice se poate în blestemata asta de lume/ dar să moară Maria, nu. Niciodată!/ M-am trezit brusc, urlând, pe străzile unui oraș fără nume,/ în cameră cu Maria alături, în pat. Dormea lângă mine/ și-aș fi vrut să-i sărut respirația liniștită, egală
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
-parodie prezintă o poveste despre dragoste și viață grea a unui grup de soldați din aviație. Pe muzica scrisă de Claude-Michel Schonberg pentru musicalul Leș Miserables, recruții cântă: "Sapă, sapă adânc, ridicați lopețile sus". Nu există sfârșit pentru zăpadă asta blestemata. Sapă adânc, mai ai doi ai de servit", scrie Income.ro. În parodia sud-coreeană, nefericitului soldat Jean Valjean, sau "Aviatorul 24601", nu poate să petreacă decât 10 minute cu iubita sa Cosette care se află în vizită, pentru că trebuie să
O parodie după "Les Miserables", concurent de temut pentru Gangnam Style by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64974_a_66299]
-
fi în veci, amin(...)", este scris în finalul unui act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, la 21 septembrie 1459, prin care se întărește o moșie unor boieri. Astfel, localitatea intra în istorie într-un mod ciudat, fiind blestemata de cel mai de temut domnitor al Țării Românești. La 14 octombrie 1465, Bucureștiul a fost ales de către Radu cel Frumos că reședința domneasca, pentru ca in 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, orașul să devină capitala Țării Românești, din ordin
Capitala, blestemată de cel mai de temut domnitor al Țării Românești by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63946_a_65271]