199 matches
-
greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în cel mult cîteva secunde o să ajungă să-mi spargă timpanele. Cu un minut dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
decizie de nezdruncinat. Închid telefonul și-l deschid doar cînd am nevoie. Este bine, multă liniște și pace. Dar dacă... cutremure, inundații, războaie, bombe atomice și alte chestii oribile? Dacă mă caută dom' președinte, dom' prim ministru și eu... Deschid blestematul ăla mic și-i spun că-l urăsc. Nu peste mult timp sună de credeam că acu, acu crapă. Da, răspund înțepat. L-ai avut închis? Te caut de un car de vreme. Și de ce mă cauți, mă rog? Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vatră s-a oprit: ― Dragul meu. Nu știu de ce, dar mă bucur ca un părinte pentru drumul pe care ai pornit. Sunt sigur că te vei fi Întrebat de ce n-am abordat și eu cariera universitară. Aș fi vrut, dar blestematul de război mi-a rupt șira spinării, cum se spune. Am avut ghinionul să cad prizonier la ruși, care m-au trimis să fiu medicul unui lagăr. Acolo am rămas Încă patru ani după terminarea războiului. Când m-am Întors
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fecioru-su? Că mi s-a părut ceva neclar... N-am înțeles tocmai bine! Dar cred că o fi ceva grozav dacă bătrânul face cinste și bate către ministru... Și n-ar fi deloc rău, că poate ne-ar scăpa de blestematul ista de colhoz despre care se vorbește tot mai apăsat printre oameni... Că-i un șarlatan și jumătate!.. Mai mult descurcăreț decât ager la minte! Că la școală nu le prea avea cu învățătura... Până una-alta, beți și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
solemn, nu o rugă fierbinte. — Cruțați-l! Îl conjură pentru ultima oară, acum aproape confidențial, coborând vocea. Iar Diego Alatriste, care continua să se dea la toți dracii, fu convins că nu-l mai putea omorî cu sânge rece pe blestematul de englez, cel puțin nu În noaptea aceea, nici În acel loc. Și mai fu Încredințat, În timp ce lăsa lama În jos și se Întorcea spre italian și spre celălalt tânăr, că era pe punctul să cadă, ca perfectul imbecil ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toate astea, Își anină sutana În cui, vinde secretul și se Îmbogățește. Dar ce se-aude cu englezul?... E salvat? Guadalmedina Îl asigură că da, bineînțeles. Cu toată Europa la curent, englezul se putea considera la fel de bine adăpostit ca În blestematul lui de Turn al Angliei. Una era să-l duci cu vorba (Olivares și regele erau dispuși să continue a-l ține pe jeratic, copleșindu-l cu atenții și amăgindu-l cu promisiuni până ce omul se va sătura și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
interesele Spaniei. Acum, când anii au trecut, mă Întreb dacă n-ar fi fost mai bine ca Diego Alatriste să-i fi găurit pielea englezului În noaptea cea de pomină, În pofida scrupulelor lui și a bărbăției și devotamentului dovedite de blestematul de eretic. Dar cine ar fi crezut că lucrurile se vor petrece așa? Oricum, cineva tot l-a mătrășit pe amicul Villiers, ceva mai târziu și În propria-i țară: când un ofițer puritan, pe nume Felton, pare-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
câini? Și cei temători prind curaj în devălmășie. În dimineața aceea, târgoveții erau îndrăzneți. Umpluseră, cu mic, cu mare, strada orologiului, mulți dintre ei fiind nevoiți să rămână ceva mai departe, pe niște ulicioare. Cu toții vroiau să vadă cum cade blestematul de ceas - și turnul - ori măcar să audă loviturile de rangă și de târnăcop. Să dea o mână de ajutor, mai ales. „O să fim mai liniștiți pe urmă!” „Când începe să bată, mai ales noaptea, parcă mi se duce tot aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scriitorul prin excelență al locului, scindat între organizarea festivalului Cântarea României și redactarea romanului fluviu despre viața proteguitorului său, Goncea), maestrul Pârțângău (avocatul care obține oricând o binevenită amânare) și alții, cu sonorități neverosimile, de la Gasperină la Sofronică sau de la blestematul Aulius Chiosea la planturoasa Combinata. Deja amprenta lui Caragiale începe să se facă simțită. Nu atât în satira regizorală, deși există episoade marcate în acest sens, cât în fetișizarea limbajului. Odată cu aceasta începe al doilea plan al cărții. Realismul e
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
două se refereau la poezii (tot poezii!) de care aveam o idee mai mult decât vagă, iar al treilea la una care îmi era complet necunoscută: de Cicerone Teodorescu. Posibilitatea ca măcar succint să fiu invitat să spun ceva despre blestematul de rondel nu era deloc exclusă. De unde „modestia” cu care susțineam sus și tare că n-am citit decât prea puțină poezie contemporană, din care cauză lucrarea mea are goluri mari etc. Așteptam cu frica în sân întrebarea, formală, formală
Rondelul dopului isteț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4498_a_5823]
-
rânduri ale paginii, un text succint, semnat de data aceasta George Ivașcu, în care se insistă asupra datelor statistice economice. Autorul întreabă: „De ce în orașele și satele din Moldova este criză de alimente?” etc., continuând apoi, în ton amar, despre „blestematul an 1940”, care „a sfârtecat România.” Publicistul de stânga își confirma prezența în paginile revistei „Vremea” din București, prin asumarea oricărui risc... Trece cu bine momentul de imprudență și scrie, în continuare, despre Repartiția materiilor prime în lume (cu tabele
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Prutului. Românii basarabeni au menționat efoturile pe care le-au făcut, inclusiv sângele vărsat, pentru a avea dreptul de a vorbi și scrie În limba română. A fost afirmată ideea limbii comune și a speranței că Într-o bună zi „blestematul Prut” va fi secat sau cum spunea un primar glumind inteligent „nu e nevoie să-l secăm, ci să facem un canal spre Nistru” pentru a putea spune asemenea lui Nichita Stănescu când vom merge la Chișinău „Am venit de
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
pentru anunț începeau să-i joace prin fața ochilor. - Câinele ăsta-i pechinez... - Și ce-are a face? Poate să fie orice... Important este un singur lucru: cât dai pe el? a zis Fawwaz plictisit, dar și hotărât să scape de blestematul de cățel cu orice preț. Beiul a tăcut o clipă, uitându-se cu afecțiune la cățel. De parcă ar fi simțit ce se întâmplă, cățelul a început să sară, a întins botul și l-a lins pe față. - Îți dau trei sute
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
mare importanță numai pentru că aparținea unei familii de Îmbogățiți care storcea tezaurul public. Și avea să lupte ca să și-o păstreze. Dar, mai devreme sau mai târziu, va fi avut de a face cu el. Era pe listă. Ca și blestematul acela de Bargello. Ca și atâția alții. Ieși cu pași repezi. De-a lungul traseului, prin claustru și apoi până la poartă, nu Întâlni pe nimeni, ca o confirmare a stării de părăsire În care se găsea locul. Încă un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cupa. Voia să o golească, Înainte să plece. Dar părea lipită de masă și nu izbuti să o ridice nici măcar ajutându-se cu cealaltă mână. Trebuia să fi fost Încă o glumă a blestematului de cârciumar. — Ciung nenorocit! strigă el. Blestematul! Afară, vântul umed și cald Îl izbi peste față ca o scatoalcă. Simțea cum, pe gât, picăturile de sudoare se condensau și Înghețau. Pământul pe care pășea era moale și Îi ceda sub picioare ca o saltea din păr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ne-a dezvăluit acest lucru. Iar atitudinea de câine bătut a acestui om e cea mai bună dovadă că vestea e adevărată. Cât despre Stinche, doar nu vei fi crezând cu adevărat că dulcile ei mâini sunt pătate de sânge. Blestematul acela de cârciumar Îi ascunsese acest fapt. L-ar fi azvârlit pradă Inchiziției, pentru asta. Ca să Îi smulgă și celălalt braț. Ticălosul acela blestemat ar fi sfârșit putrezind În temniță. Acolo, moartea l-ar fi ajuns pentru a cincea oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răspuns cu mai puțină căldură În glas decât s-ar fi cuvenit, totuși. - N-aveți pentru ce, și mă exprim foarte exact când spun asta. Trebuie să vă mărturisesc că nu umanismul a fost determinant În atitudinea mea favorabilă, ci blestematul de interes care ne Însoțește pretutindeni și pe toți, indiferent că suntem sau nu dispuși să o recunoaștem. Prezentați pentru Centru, În primul rând, dar și pentru mine personal, un interes aparte, care vă face deosebit de prețios. Atât de prețios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
La ce-ar mai fi folosit s-o spun...? — Ne-ar fi folosit ca să fi avut mai multă grijă de apa care ne-a rămas... - spuse unul dintre cei prezenți. Și ne-ar fi folosit ca să nu lăsăm la vedere blestematul ăla de butoi... Niciodată nu mi-a trecut prin cap că s-ar putea gândi să se lanseze în acel atac nebun. — După cât se pare, ție nu-ți trece niciodată nimic prin cap. Dumnezeule sfinte! Nu știu de ce naiba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceai, după care Noah a întrebat puțin jenat: - Vrei să spui că toate astea sunt închipuiri? - Gelozia, i-a spus Charlie răspicat. O boală a naturii omenești. - Dar nu iese fum fără foc! L-am văzut cu ochii mei pe blestematul de japonez mergând cu pas de gâscă spre bucătărie! - Gelozia, repetă Charlie, un păcat de neiertat. Noah suspina neputincios: - Pot lupta cu oamenii, dar nu cu natura lor! - Natura ne pune bețe în roate, în schimb Tora ne arată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Într-un vis l-am întâlnit chiar pe bunicul, care fusese un mare spirit chinuitor. Spunea: - Ce-ai făcut, netrebnicule? - Totul din cauza ta, i-am răspuns obraznic. Ai luat cu tine tot luciul familiei noastre, lăsând numai gunoi după tine. - Blestematule, a încercat el să mă mângâie. Trebuie să fii prost și leneș numai pentru că eu am fost genial? Mișcă, fă cât mai mult rău, cât te țin bretelele, până la împărăția noastră! Și cu asta dispăru într-o groapă din patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
virtualitate!! Iar din pricina ta, misiunea de a îl împăca pe Dumnezeul nostru îmi va reveni chiar mie!! N-am apucat însă să-mi termin vorbele. Încet, poate mult mai încet decât ar fi impus-o situația prezentă și urletele mele, blestematul Lucifer se și întoarse spre mine, într-o liniște devenită deodată perfectă. Nimeni nu îndrăznea să mai miște, ca și cum personajul acesta fabulos ar fi fost adevăratul stăpân al tuturor. Iar spre nefericirea mea, o bănuială cumplită se și insinuă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-și recapete suflarea. - Unde suntem? Întrebă el buimăcit. Dante recunoscuse balta de apă liniștită de la picioare. - În vechiul puț roman, zise el, arătând către rampa Îngustă de trepte care ducea la aer liber. Aici ar trebui să fim În siguranță. - Blestematul... - Cu cine te cerți, Cecco? - Călăul acela de bătrânul... Taică-meu. E vina lui că am ajuns În halul ăsta... Blestematul! Glasul lui Cecco devenise și mai strident de frică. - Dacă mă Întorc Întreg la Siena, Îi fac vânt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el, arătând către rampa Îngustă de trepte care ducea la aer liber. Aici ar trebui să fim În siguranță. - Blestematul... - Cu cine te cerți, Cecco? - Călăul acela de bătrânul... Taică-meu. E vina lui că am ajuns În halul ăsta... Blestematul! Glasul lui Cecco devenise și mai strident de frică. - Dacă mă Întorc Întreg la Siena, Îi fac vânt pe scări, mă jur. O să-mi dea până la ultimul bănuț, chiar de-ar fi să i-i smulg cu ghearele. Îl mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de acolo, mi-e scârbă, toți merii ăia, florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le mai înțeleg nu vreau. Nu mai vreau. Blestematul ăsta de Paradis, băga-l-aș în pizda mă-sii!, mă lipsesc de Rai, ca Adam. Lepădarea de Rai. Ce chin, prin ce-o fi trecut Adam în paradisul ăla al lui, ce munci au urmat după, câte mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]