546 matches
-
apărătorul teritoriului național, iar jandarmeria și poliția păstrătorii ordinii de drept. S-au mai uitat o groază de fapte și de adevăruri, dar uitarea s-a petrecut dureros, iar "meritul" pentru uitare era întotdeauna, până la capăt, până în 1989 un simbolic blid de linte, o căpătuială. Exterminarea elitei politice a fost răsplătită cu unanimitatea Marii Adunări Naționale și cu 99% "victorie în alegeri". Exterminarea fizică sau publică a elitei intelectuale a fost reăsplătită cu Academia R.P.R. ori cu "nemuriri" în manuale școlare
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
în funcție de creșterea dolarului, coș de flori și cu singura condiție de a aparține opoziției. Este adevărat că tot acum, la Brașov, mii de muncitori manifestează - postul de televiziune oficial nu precizează în ce termeni - că nu au ce pune în blide de sărbători copiilor lor. Pentru ei, vestea cea bună, apariția pâinii second-hand, se confirmă doar pe jumătate: costul rămâne același. Este, dacă mai trebuie s-o spunem, o situație pasageră, asupra căreia, ni s-a comunicat, autoritatea meditează. Cum știm
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
satul ia parte la acest eveniment,. Fiind un prilej de bucurie, muzica nu poate lipsi în astfel de momente. Ceterașii sunt prezenți în fiecare moment esențial, de la cusutul steagului până la îmbălțuitul miresei și chiar a doua zi, la uiaga de pe blid. În Maramureș nunta ține trei zile. Ea începe printr-o petrecere la care sunt prezenți tinerii satului. Această petrecere are loc cu o seară înainte de oficierea cununiei religioase, petrecere la care se face „cusutul steagului” și „împletitul cununii”. Feciorii din
Tradiții Maramureșene [Corola-blog/BlogPost/99431_a_100723]
-
frigul rămâne. În biserici sunt munți de uitări și de sila Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi numai dorul mai vine Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ogrăzi și doar frigul rămâne.În biserici sunt munți de uitări și de silăși mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă.Pe la porțile vechi numai dorul mai vineși ne sfâșie mut, căci oricând și oricineAre blide în trup și-are lacrimi sub pernăși un ochi ostenit într-un lan de lucernă.Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate,Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapteUmbra maicii cântând liturghia cea mareCand dormim în
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
un Canon digital, îl complexează pe poetul chipurile marginal care miroase, orice ar face, a confort urban: "dădeam ocol marginii dar marginea nu mă primea înăuntru/ nu-mi spunea stai cu noi ia loc pune-ți și tu ceva în blid/ pentru că eram fără îndoială fals și exhalam duhorile Confortului/ cu toate că ălea cinci sute de ani sedimentate în creier/ nu-mi șterseseră cu totul mirosul de fum, ud și cald/ senzația aia de transpirație și floare de fân lipită de vertebrele
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
element parazit, alcoolică. În replică, își scotea și ea ghearele. I-a stricat viața și câștigă prea puțin pentru a se purta cu atâta impertinență, e un om de nimic, babalâc, bădăran, un impotent cu ochii holbați prostește ca două blide de tinichea. Ce nu sunt în stare să spună femeile dacă vor neapărat! Replica și el, pufnind de enervare dar din principiu refuzând s-o lovească, repeta trist, ca un ecou, că viața e complicată, iar Uliana e un element
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Constantin Țoiu Vocea de la miazănoapte Așezați într-un colț în odaia miresei, cu ștergare și blide agățate pe pereți, privim jocul din Oaș, - cel mai frumos joc pe care l-am văzut vreodată, cel mai semeț, cel mai răscolitor. Capetele se clatină, hâțânate din șolduri, în contratimp, ceea ce dă trupurilor aerul unor păpuși automate, încordând mișcarea
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
ambițiile lui au crescut. S-a gândit că modestul lui comerț ar putea să-i facă pe oameni mai buni, învățându-i, de pildă, cuvântul justiție, pe care l-a găsit în toată Europa, sau cuvântul compasiune, cumpărat pe un blid de orez de la un negustor ambulant care se întorcea pe jos din Tibet, numai piele și os. A adus din India cuvântul dharma, dar, cum el vorbea puțin și concis (contrar indienilor), i-a venit foarte greu să introducă în
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
sărăcie lucie a familiei, Îl obliga să se mulțumească cu puțin. Abia Îi mai trecuse teama de motanul vecinilor, că o alta pusese stăpânire pe Ionuț. Într-una din seri, tatăl său ostenit de cât trudise toată ziua, pentru un blid de mâncare și câțiva bănuți, de la două văduve, care-și pregăteau magaziile cu lemne pentru iarnă, spusese: Iacă. nevastă, măcar anul acesta sărbătorim și noi Nașterea Domnului cum se cuvine. Avem o gâscă, cam slăbuță dar vom avea o bucățică
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
au fost uitate. În colț mai găsești câte un câine visând la soare lângă trunchiul de brazi. Se strânge inima, și mâinile se desfac într-o lume de cerșetori, iubitori cu masca opacă, fără zâmbet și fără rid! Măcar un blid de aer să soarbă Inima înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sunt buricul pământului, socotind că podiumul este al lor și numai al lor, uitând de multe... Celui așteptând pe patul de moarte, muribundului, mai dă-i un strop de lumină; bogatului dă-i bani să-i ajungă; iar flămândului un blid de mâncare. Critica ar fi o armă de îndreptare pentru unele metehne omenești. În practică se mai întâmplă și altfel: ori „arma” este prea distrugătoare, ori pielea „criticatului”e prea grasă. Când întâmplarea, hazardul, îl aduce pe câte un oarecare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dintr-o țară și mai Îndepărtată, o fată frumoasă și foarte harnică.Mama ei era bătrână acum, Însă era tare mulțumită de fiică-sa, că bine o mai crescuse.Știa să facă de toate cele.Bătătura Îi era mereu măturată, blidele ședeau curate În blidar, pânza Îi era albită. Cât era vara de lungă, nu o Întrecea nimeni la treburile câmpului:era prima la săpat, la udat și la seceriș.Iarna, cosea și țesea mereu, că zestrea Îi ajungea până În pod
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Dacă vreun berbece șchiopăta, hotărât lucru, trebuia tăiat.Dacă un miel zbiera prea tare dupa maică sa, la tăiere cu el. Daca se Întâmpla să treacă pe lângă vreun han, Întotdeauna Lupu se Încăiera cu vreun mușteriu, se termina totul cu blide sparte, scaune rupte și Sâmpetru plătea pagubele. Azi așa, mâine așa, Sâmpetru Îndură ce Îndură, dar Într-o zi nu mai putu și-i spuse lui Lupu că, dacă nu se liniștește, nu-l mai ține la stană, că doar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în cap și ochii mei / ar fi văgăuni în care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid" (Amintirea poetului). Avem a face astfel cu un final de ciclu. Satul idilic al lui Alecsandri, satul elegiac al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
sângelui sau roade un ciolan pe care l-a cerut pentru câinele său. Mâncarea echivalează cu fericirea: "Aș da o zi din viața mea pentru a avea încă o dată parte de o clipă de fericire! Întreaga mea viață pentru un blid de linte" (pp. 117-118). Lumea interioară este una sumbră, aflată în descompunere: "Înlăuntrul meu începeau să apară tot mai multe pete de putreziciune, un mucegai negru care se întindea din ce în ce" (p. 44). Conștiința și existența se exclud
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul... (se aude tot mai de departe) Tabloul 4 Lumină pe scenă, unde se află întinsă o masă semiovală, așa fel încât niciunul dintre meseni să nu fie cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV (trece, fără a saluta, direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când trece un împărat! (se așază lângă Hulpav) APRODUL: Măriile Lor Gras-Împărat și Slab-Împărat! (intră amândoi odată, se opresc lână ușă, sfătuind) GRAS: Așa că, frățioare, bucatele de care îi crede că te poți lipsi, mi le-i trece mie în blid... SLAB: Precum ne-am înțeles și precum facem întotdeauna, fârtate. Și tot după înțelegere, tu-mi dai câte un gologan pentru fiecare îmbucătură pe care-o rup din dreptul meu. GRAS: Mai încape vorbă?! (se așază alături) APRODUL: Măria Sa Pricină-Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vă poftesc să închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SLAB: Plac, cum nu, da' le iau cu măsură, că nu-s robul pântecelui! PRICINĂ: Eu, bucate ca astea n-am mai întâlnit: nici că pot fi înghițite! Nu mi-i da voie să iau și eu o îmbucătură din blidul tău, să văd, la fel îs? SLAB: Ba-ți dau voie. Numai că pentru asta să-mi dai doi gologani. PRICINĂ: Hm! Pentru asta, celor din împărăția mea le-aș tăia numaidecât capul! Vrei plată pentru bucate primite pe degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ia de ici, să vezi și tu... LEHAMITE: Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
după cuviință și asemenea surorilor tale, trei harabale cu straie, dichisuri și sulimanuri, precum și a treia jumătate din împărăția mea. (rumoare, râsete) Degeaba râdeți domniile voastre, pentru că întocmai așa am să fac! Iară dacă mi-ți da și mie acuma un blid cu bucate omenești și-o ulcică de vin, nu mai am a cere nimănui nimica și mă împac cu toată lumea. (rumoare, veselie) LEHAMITE: Eu am spus de la început să-i deie să mănânce, și gata! Iaca ce dea vreme am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cată-și treaba, Sisoe! Păi n-o știu eu pe dumneaei? Sau socoți că ești primul care o zgândără? Asta-i viespe evlavioasă. A trăit pe pământ tot în preajma unui pustnic și s-a sfârșit de foame pe marginea unui blid gol al cuviosului. Nu-i chip, Sisoe! Asta nici n-ar putea să te-nțepe, că are acul bont și-n loc de venin miere. Uiți unde te afli? SISOE (alungă viespea): Că bine zici! Nu-i chip! Mai ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
destul de târziu dacă s-au culcat. Lasă că mă lămuresc eu mâine cu ei. Chiar în noaptea asta îi scriu agronomului... Ce scrii tu acolo? E așa secret de nu-mi spui și mie? l-a întrebat Măriuca în timp ce strângea blidele în care mâncase Costăchel. Secret, zici? Îi strict secret. Nu am voie să știu nici chiar eu, dar mite alte persoane - s-a amuzat Costăchel. Măriuca s-a apropiat și s-a aplecat peste umărul lui, să vadă ce scrie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Măriucă! Întotdeauna o știut să comande. Norocul lui îi că știe cum s-o facă. Cât ai bate din palme, Petrache a mântuit treaba și a trecut pârleazul, cu bardaca plină cu vin. Hai, băiete, așază-te colea. Trage-ți blidul dinainte, că dacă mai lungești vorba eu leșin de foame. Cum văd eu, măi Costache, ți-o mers bine pe unde ai umblat. Ia descarcă traista! Ho, șatră! Lasă-mă să-mi prind sufletul și ți oi povesti și toaca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]