203 matches
-
Ești Îngrijorat, dar eu sunt liniștită. După primăvară vine vară. Eu zâmbesc și doar... Aproape Îmbrăcată, cu excepția pantofilor, se Întoarse spre pat și spre Myatt. El dormea greu și ar fi avut nevoie de un bărbierit. Zăcea acolo, cu hainele boțite, și doar cu greu putea face o legătură Între el și emoția și toate durerile nopții trecute. Bărbatul acesta era un străin și nu-și va asuma nici o responsabilitate pentru cuvintele spuse de un intrus pe Întuneric. Atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor ca el n-avea de ales. — Numele și adresa dumitale? Își aminti să-l Întrebe domnul Rennit. Nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
specializată pe cărți. Stînd În fața rafturilor de lîngă ușă, puteai supraveghea intrarea blocului de spre drum. Licitația săptămînală urma să aibă loc În ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la drum, dar cărțile sînt grele, iar eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să fiu cârtiță, fără ochi, cu nasul boțit, să mă ghidez numa’ după mirosuri, să ies câteodată din mușuroi și să fie lumea tulbure ca apa din baltă, să n-o văd, s-o amușin. Vreau să intre-n oasele mele, acolo unde-i acum prea mult creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
relații care ar fi trebuit să fie normale, firești, măcar prin forța lucrurilor și împrejurărilor. Cred că nu greșesc, afacerea ți se cuvine, domnule Leonard." A ridicat sprîncenele a mirare. Mihai Mihail a bătut iarăși cu vîrful degetelor în hîrtia boțită și chiar murdară de pe birou. "E un fel de carnaval, domnule Leonard, pricepi, un carnaval cu măști, cu beri, cu mititei, cu muzici, serpentine de hîrtie, cu dans și păcăleli. Așa mi se pare, cel puțin acum așa mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu poate fi luat drept sprijin. Hazardul este, nu-i așa, incontrolabil în misiunea noastră, rostul nostru este tocmai să controlăm." Era o exagerare, dar era a lui Mihail, deci o respecta. Iar acum hazardul se înfățișa sub chipul chinuit, boțit, nedormit al lui Popianu, unul dintre puținii săi prieteni. Prieten pentru că îl învățase să trăiască în Vladia fără să fie bîntuit de gînduri foarte negre. Un profesor de supraviețuire asta fusese pentru el Radul Popianu. Cred că de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu are pe ce calcă. Fericiți cei neștiutori..." * Basarab Cantacuzino aștepta de mai bine de două luni telefonul acesta. Încă de cînd îl văzuse pe Șerban Pangratty apărînd la recepția dată în onoarea lui Italo Balbo însoțit de un ins boțit, șters, oricum, nu un obișnuit al saloanelor, un clopoțel de argint a clinchenit în complicatul său aparat de evaluare a situației. Din lene ori din șiretenie, nu se prea străduia să le despartă, cu vremea observase că lenea ajută tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise să arate cît mai boțit. Neras, cu ochii lăcrimînd, i-o fi pus ceva praf sub pleoape, era în stare bietul Leonard, cu o cămașă ruptă în spate, mai bine zis sfîșiată destul de credibil. Adjutantul Popianu făcea o figură grozavă. Și eu l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sport de un albastru închis, vezi că se potrivesc perfect. Rozul îi încălzește tonurile pielii. Albastrul îi pune în evidență culoarea ochilor. Înainte să deschizi gura, spune el, trebuie să fii prezentabil. Material mediatic prezentabil, îngrijit. Dacă porți o cămașă boțită, o cravată pătată, tu vei fi invitatul pe care-l taie dacă nu mai au timp. Orice post de televiziune vrea material curat, îngrijit, fermecător. Un material cu vino-ncoa’ la cameră. O față drăguță, pentru că o perie de scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui Ștefan o făcu să sară din pat și să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făceau altceva decât s-o pună într-o situație jenantă, scoțându-i în evidență un dos mare și neproporționat cu trupul uscat, cocoțat, în dușmănie, parcă -, pe două picioare rahitice, ca de barză. Bluzele decoltate îi dezveleau gâtul și pieptul boțit, făcându-te să speri, în zadar, că din adâncul plin de ciolane ar mai putea ieși la suprafață ceva forme femeiești. La fiecare apariție a ei, bărbații își făceau semne și râdeau pe înfundate. Îi aruncau apoi, cu voce insinuoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o cu totul altă prețuire zilelor și nopților. Nu se mai preocupa nici de aspectul ei exterior, se eliberase de migala multiplelor operații de înfrumusețare și de multe ori, la ore târzii din noapte, se îndrepta spre patul cu lenjeria boțită, după ce consumase, cu gândurile aiurea, o felie de pâine unsă cu muștar. Deseori mergea pe stradă către casă sau către serviciu dirijată fiind de subconștient, fără să mai vadă nimic în jur. Se pomenea dintr-odată pe scările blocului, recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și frații deveneau soți și soții își făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Vaculovski! Ia caietul ista de-aici sé nu-l mai véd! Șasa nu avea caiete Îngrijite că Stela. Dar Stela avea caiete foarte Îngrijite și erau Învelite În Învelitori frumoase cu Lupul Pagadi și iepurele, si nu erau murdare, nici boțite. Stela avea numai note de cinci, dar el mai avea și trei și nu putea sé scrie frumos că Stela. Céci Stela fécea literele mari și frumoase și erau Înclinate În dreapta, iar Șasa fécea literele mici și urîte, si mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și la Întoarcere va scoate capul pe fereastré, iar cravată va fîlfîi. El și-ar fi legat-o Încé de acasé, dar știa cé nu are voie și Încé le-a mai zis și Nadejda Petrovna sé nu fie cravatele boțite. Ce frumoasé stétea ea, Împéturité Într-un caiet. E roșie și netedé. Pe șes ceață Începu sé se ridice. Printre sélcii se vedea cum pe iaz se lungește auriu soarele. Îl vézu și pe Nichifor, care atunci cînd auzi autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai urcî dealu' ista cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-om luat noi Basarabia napoi, îi aruncă un moșuc firav, cu insignă de veteran la reverul hainei boțite. Struți, rațe, răchită, pe-astea mizează economia noastră, pe struți, pe rațe și pe răchită, zice intens indignat un ins cu dioptrii mari. Pare a face parte din intelectualitatea săracă a locului. Obsedantele decenii i-au șifonat rău fața. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
repede-n casă. Trece aproape cotidian spre Antoaneta-vache-qui-rit, acum cu părul mov ca vaca Milka. E de necrezut cît s-a putut schimba Gefielte fish ăsta de Milucă. S-o fi umflat așa de la plăcintele cercetătoarei unu? Subnutritul cu pantaloni boțiți, de belfer și ciorapi cu urechi și-a luat un aer academic extenuat, de mare cărturar, rector de școală înaltă, particulară. Nu se mai ocupă de poetaci și de prozatorași lunecați în uitare. Îi predă pe clasici, are "opinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
există tentația să mai calci strîmb. În loc să bea un rachiu... Dai în gropi cu prostia ta. Tu crezi că doar rachiul tentează omul? Să zicem că ai o mașină Dacia de treizeci de ani. Ruginită, amărîtă și cu tuse măgărească. Boțită și ferfenițită. Ridici ochii și vezi un Mercedes nou-nouț. Strălucește și nechează cu părul în vînt. Ei, dacă ai putea n-ai încăleca-o oleacă? Hî, hî, hî. Și încă cum! Păi vedeți? Este o dorință care zace și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu spada și pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se Întâmplase nimic; abia la crăpatul zorilor putuse să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra și pe Mediterana, după ce fugise de la școală ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
flutură ca pe o undiță, n-am altă soluție decît să mă descurc singur. Cară-te, ieși din cameră în clipa asta, ți le aduc eu, iar el spune, bine, o să aștept în living, și îmi întinde un bilet galben, boțit, ca acelea pe care le găseam uneori în buzunarele lui Amnon, cu scrisul lui dezordonat, care alunecă în jos, ca o listă mîzgălită înainte de-a pleca pe șantieer la săpături, două pulovere, o pereche de blugi și una de
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
un gînditor democrat care pe nedrept a căzut în dizgrație în anii ‘90, cauza caterisirii publice stînd doar în neînțelegerea adevăratelor intenții pe care rusul le cocea în suflet. Din acest motiv, volumul e o încercare de a îndrepta stofa boțită a imaginii postume a lui Soljenițîn. Analiza lui Mahoney se concentrează cu precădere pe cele două prelegeri pe care scriitorul rus le-a rostit la interval de 15 ani (prima la Universitatea Harvard în 1978 și a doua la Academia
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
foi pentru cartea mea cu pești pe care le ascund cu grijă și le rearanjez mereu exact unde se vede mai bine, în colțul în care cade lumina atunci când se deschide ușa - le-am pitulat artistic sub aceeași foaie bine boțită și mânjită la fel de simțit în nuanțe tari de verde și căcăniu. În culorile astea vâscoase și în contextul vrăjelii cu igiena personală, treaba este, cred eu, în concordanță atât cu meniul, cât și cu repetatele dureri de burtă cu care
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
Emil Brumaru Cum se aude pe ciment o bilă, Rostogolindu-se,-mi țopăie clipa Pe creierii boțiți. N-ai tiv de milă. Rîzi că-s pocnit în creștet cu aripa Gînsacilor. îți folosește trupul, Atîtea-ntortocheri și dîmburi calde, Dacă-l topești, departe,-n ceaiuri fade, Sorbite-n buze blegi, guri fără scrupul, De niște popîndăi, de niște
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15936_a_17261]
-
-o singură iurtă toți pantalonii și toate cămășile și toate rochiile sunt pentru noi toți amestecați și străini în propriile identități aruncați în propriile dorințe și-n poftele altora jumătăți uitând jumătăți sferturi jinduind sferturi cinzeaca și țoiul prin sfere boțite întregul detronează întregul și partea nu știe de parte când partea destramă întregul și întregul n-are grijă de parte vidul prin care vrem să ieșim e golul prin care vrem să intrăm ușa lipsește și peretele a dispărut nu
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]