66 matches
-
cusută cu ață albă"... Șendrea întoarce capul să-și ascundă zâmbetul. Duma își scoate sacul și se întinde în iarbă, lângă Herman. Neamțule, zice Duma și îi arde o palmă prietenească pe spinare, gurile rele șușotesc că la Cetatea-Albă, cu boambele tale, ai dat la pește cu carne de turc. Doi galion, numai doi... Kaputt! se căinează el, cu regretul că n-a trimis la fund, mai multe. Barem să fi pescuit vreo cadână, ceva... visează Mihail. Boierii râd, gâfâind încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind din cărâmbi. Da' cu boambele celea cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Uneori se rătăcesc în viforniță, îi acoperă ninsoarea, îi rup lupii... Viață de nomazi. Unii dintre locuitorii nestabili de lângă curte au pentru apărare o armă formidabilă ca și-n timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o boambă mare de alamă la capăt... În întinderile acestea mai toți umblă călări. Cei așezați în jurul curții se numesc Bordeeni. Mihalache Prescurie vânător Tentea, poreclă a unui golan. Gheorghe Barbă Ghiță Tentea Mihalache Prescurie Sandu Faliboga Neculai Bordeianu Gheorghe Izdrail II
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Casa de pe colină, București, 1964; A doua repriză, București, 1964; Căpitanul de cursă lungă, București, 1965; Doamna în mov, București, 1966; Enigma „Profesor Rebega”, București, 1966; Adevărul despre Luca Cristogel, București, 1967; Cum a murit Claudiu Azimioară, București, 1968; Johnny Boambă, București, 1968; Cea de-a treia pistă, București, 1969; Balthazar sosește luni, București, 1970; Astă-seară, relache, București, 1971; Doamna cu voaletă din Balt-Orient-Expres, 1971; Mătrăguna contra Monseniorului, București, 1971; Muntele morții, București, 1972; Crizanteme pentru Erna, București, 1973; Magdalena de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
și îndeosebi câteva reportaje din „Cuvântul liber”, un colaj aproape fotografic, unde R. surprinde, într-un stil nestrident contestatar, „pulsul” realității sordide a lumii de „umiliți și obidiți” ai periferiei, cu „carnavalele monstruozității” (Moșii, Ghetto) și figurile ei specifice (Ghiță Boambă, Orbul, Păsărarul etc.). De reținut este și notația de tip suprarealist și absurd din Magazinul. SCRIERI: Vârtej, București, 1964; Adevăr și fantezie, București, 1970; Taina crăiesei. Basme, cu ilustrații de Lena Constante, București, 1972; Ancora, pref. Ana Blandiana, București, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
erau prăfuiți, șifonați și sufereau/ mai ales de sete./ Au tras mașina (un fel de microbuz măsliniu și rablagit)/ într-o poiană din marginea satului, în iarbă./ Ieșeau pe rînd, grăbiți de parcă ar merge la gară/ (mai întîi Jenariu, Poravu, Boambă, Camgeț, iar în urma lor/ Neațu, Chirca, Năzarcea, Gașpăr, Moilă și Gornicu)/ cărînd precipitați clisa, cîrnații, pîinea, muștarul.,/ navetele cu sticle, ștergarele, o masă rabatabilă,/ cîteva scaune, cîteva cărămizi.// Se-ntorceau de la înmormîntare și puneau de-o gustare./ - Azi bem ca
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea și numaidecât zice că n-a fost foc În sat - numai boambe și plunghi. Vorbește ea, vorbesc cei care-au rămas, povestesc cei care s-au strecurat, pe Întuneric, În sat, să mai pună la adăpost ceva lucruri, să aducă-ncoace de mâncare - mai ales găini. Nu, rușii n-au plecat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu cine știe ce, nimica toată!, spun cu toții și râd: ba de vaca moartă, de casa dărâmată, bine că vin ai noștri, așa-i la război, dar dac-a trece războiul, totul s-a drege, ba și mai și! Mare veselie: o boambă s-o scăpat pe saraiul popii - și-a face el altul, cân s-a-ntoarce de dincolo de Prut, și-a face două, că are de unde; o altă boambă pe casa lui Scridon - tot avea el de gând să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
războiul, totul s-a drege, ba și mai și! Mare veselie: o boambă s-o scăpat pe saraiul popii - și-a face el altul, cân s-a-ntoarce de dincolo de Prut, și-a face două, că are de unde; o altă boambă pe casa lui Scridon - tot avea el de gând să-și facă alta, din nou, numai din cheatră, acoperită cu oale și să-i puie și calidor... Femeia lui Scridon e veselă, de parcă boamba i-ar fi făcut, nu desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
două, că are de unde; o altă boambă pe casa lui Scridon - tot avea el de gând să-și facă alta, din nou, numai din cheatră, acoperită cu oale și să-i puie și calidor... Femeia lui Scridon e veselă, de parcă boamba i-ar fi făcut, nu desfăcut casa. Au mai luat - on chic di foc saraiuri, case, poiete - da-așa-i la război, nu?, las-că vin ei, ai noștri, Românii. Dacă nu azi, atunci mâne! Plumbi Însă au căzut, căzuuut... Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Codru mult Înaintea noastră, casa lor arată a casă; arată ca Înainte - În afară de un perete al saraiului; În afară de gura beciului, aflat dedesupt; În afară de altele... Cum se Încingea hora-dracului, sus, Moș Iacob se adăpostea În beci, jos. Sus căzuseră plunghi și boambe (noroc că una s-a scăpat Încolo, În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi au căzut și În ușa beciului, au intrat și prin ușă, noroc că gârliciul e foarte Înclinat, toate-toate (adică: toți) s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au zvârlit În drum... Și, dup-aceea, sâtuațiile ce-au făcut: ce să facă, au fost că n-a mai fost nime-n sat - afar’ de oamenii locului, Mănenii cum ar veni. O vreme s-au bătut pisti sat, cu boambele di la tun, Rușâi de dincolo, Românii noștri de dincoace - dă, ca la război, nu ca la plăcinte, cu poalele-n dinte... ȘÎ dup-aceea, doamnă, s’tuațiile-au fost pe placul nostru, c-o dat Dumnezeu să intre-n sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu la astupat! - Ș’ dac-am schimba? Anțărț ați astupat voi ș-am prins noi - hai amu s’ prindem noi și s’astupaț voi... Râsete groase, Îngroșate de ploaie. Deci, s-a rupt și-al nostru, iazul. Era gata-rupt, de boambe, când a trecut frontul, pe fundul lui au păscut vitele o vară. Dar fusese reparat, am ajutat și eu, ba la bătut pari, ba la-mpletit gardurile, două, ba la umplut cu pământ, Între ele... Toți copiii am ajutat - a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
obiceiu lui Înveterat, iar don Capitano Îl descăpățânase cu forfecica dă unghi. Am deplâns, ba bine că nu, c-o mierlise, da m-am veselit la suflet că maidanezu tigrat trecea căcălău nevoie mare În meniu nopții. Da ce mai boambă! Nici nu băgase bine mâța la burdihan, că don Capitano a dat naibii refrenele muzicale care le fredona, ca să-mi arate că se Încredea În măndel și să mă apropie dă ideile lui mai intime, care io le-am socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
văzut obligat să mă Întorc În goana mare pân cvartal. VI Azi-dimineață, chestii noi cu Cufărașu. Locațea, unde nu făcea escepție nici fosa dă lubrifere, iera luminată a giorno! Voia să știu m-a Împins pă scări În sus. Altă boambă! Cufărașu ierea treaz și mânuia ăl mai Înfumurat trabuc. Mi-a zis că avea vești bune și m-a sfidat frățește să le ghicesc. „A zis Locarno da?“, am șopocăit. „Încă nu, da dă cum le află, Îmi dă cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Coste! nu mă mai zdrobi și dumneata! Dar boierul întoarse calul și izbi pe om spre roatele carului și spre lobdele încărcate. Dădu de două ori cu harapnicul, apoi se feri o clipă, se dădu alături și-l păli cu boamba de plumb din capătul mănunchiului. Omul căzu peste roată. — De-acu-s gata! gemu el scurt, cu spaimă. Cu mânile prinse de schițe, îngenunche în noroi, ș-o undă de sânge i se sui pe buzele palide. Chiar atunci și chihaia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spus... rosti chihaia. S-au luat de la niște pământ. L-au bătut în spate și-n piept. Coșul lui e numai vânătăi... Boierul își aduse privirea iar spre bolnav: îi întâlni ochiul mare, dureros, și dintrodată își aminti de lovitura boambei de plumb. Își întoarse capul. Întrebă încet, stânjenit: Da’ el de unde-i? și ce face? Omul deodată începu să geamă, apoi întinse mânile, parcă se apăra de ceva: două mâni negre, arse, uscate, noduroase ca niște vreascuri, două mâni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe la sfârșitul lui ianuarie. Comitetul era astfel compus: Președinte: prințul George Bibescu. Vicepreședinți: George Filipescu, Emil Costinescu, Theodor Aman, Emile Galli. Secretari: Frédéric Damé, Tătăranu, I.Șt. Brătianu, Al. Ciurcu. Casieri: Lucasievici și Petre Millo. Membri: C. Arion, Atanasovici, Bauer, I. Boambă, G. Boambă, D. Butculescu, Calerghi, Capșa, Al. Catargi, G. Cerkez, N. Cerkez, Emanuel Culoglu, C. Dissescu, Dobrovici, Epureanu, Fialkovsky, G.O. Gârbea, Gr. Ghica, Gottereau, arhitectul, Ed. Grant, Leon Halfon, E. de Herz, Hubsch, C. Io nescu, Tache Ionescu, Gr.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
lui ianuarie. Comitetul era astfel compus: Președinte: prințul George Bibescu. Vicepreședinți: George Filipescu, Emil Costinescu, Theodor Aman, Emile Galli. Secretari: Frédéric Damé, Tătăranu, I.Șt. Brătianu, Al. Ciurcu. Casieri: Lucasievici și Petre Millo. Membri: C. Arion, Atanasovici, Bauer, I. Boambă, G. Boambă, D. Butculescu, Calerghi, Capșa, Al. Catargi, G. Cerkez, N. Cerkez, Emanuel Culoglu, C. Dissescu, Dobrovici, Epureanu, Fialkovsky, G.O. Gârbea, Gr. Ghica, Gottereau, arhitectul, Ed. Grant, Leon Halfon, E. de Herz, Hubsch, C. Io nescu, Tache Ionescu, Gr. Crisenghi, Iacob
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
s-a ivit Pintea cu pîlcurile sale. Oșteanul Împăratului a poruncit tunurilor să pornească a bate. Dar de cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai snagă, mînce-te franțu’!“ Tare supărat s-a Întors Înaltul ofițer la Viena, unde, tot de supărare și de dorul fetei, a și murit. Iar pe Împăratul povestea l-a mîhnit așa de adînc, că n-a mai Îngăduit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sfruntări iconosclaste,/ Cap clădit/ Din val oprit/ Sus, pe Veacul împietrit,// O, select, / Intelect/ Nunta ne-am sărbătorit"... (Idem). Metafora îi revelă identitățile elementelor și îi botează descoperirile Necunoscutelor: "Mercur, astră aurită,/ Cu peri doi împodobită/ Lungi/ Cu pungi/ Pe boamba mare,/ Oarbă de cercetătoare" (Idem). În aventura cosmică, poetul jubilează în cântece de laudă peste univers ca peste sufletul său prin care trece ca printr-un labirint căruia îi știe secretul. El este unicul dezlegător al tainei, revenit în univers
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mânios intră-n ogradă, Frații lui cum îl văzură la genunchi veneau să-i cadă 705- Iartă, frate, căci greșala, zău, de mult ne-apasă pieptul. - Ba nu, fraților, - li zise, să vedem ce e cu dreptul, Să facem o boambă mare, s-aruncăm spre cer în sus Și tustrei să stăm sub dânsa pe când va căde de sus, Sa. vedem ce-a să gândească Dumnezeu și ce-a să zică. 710Astfel, cum ți-ai face cruce, ei se pun alături
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-aruncăm spre cer în sus Și tustrei să stăm sub dânsa pe când va căde de sus, Sa. vedem ce-a să gândească Dumnezeu și ce-a să zică. 710Astfel, cum ți-ai face cruce, ei se pun alături... pică Boamba grea svîrlită-n ceruri, din cei doi făcând fărâme. Și Călin rămâne singur, rău îi pare ca la nime, Dară nici c-avu ce face. Împăcat De - astă dreptate, Lasă-n pace să trăiască tinerele lui cumnate 715Și făcu o nuntă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ei cum l-o văzut, l-o cunoscut. Și s-o sculat îndată și s-o pus în genunchi înaintea lui. - Iartă-ne frate, că ne cunoaștem greșala. Da Călin a zis așa: - Ba nu, fraților, hai să facem o boambă de fier și noi să ne punem tustrei alături, ia așa cum faci cruce. Ș-o aruncați unul din voi în sus, că-i știută că pe care-a căde, acela-i vinovat. Ș-o aruncat în sus, ș-o căzut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lui. Fata s-a dus cu demâncat drept la curtea smeului. Așteaptă ei să vie-nu-i! - Eh! mamă, mă duc să-mi caut sora că mi-a luat-o smăul - a zis finul lui D-zeu! Ș-o făcut el o boambă de fier la țigani în loc de călăuz și-o zvârlea și el mergea după dânsa. A ajuns până la o fântână și la un copac. Acolo puindu-se el să se odihnească, aude zicând așa: Doamne, Doamne, de-ar veni mama c-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]