41 matches
-
nu neapărat cu lemnul de iederă, dar cu obișnuita În laborator „frită G5“ ori cu o membrană semipermeabilă dacă vinul e din prima mână, doar din fructe, cu apa lor de la Natură - struguri, sper - ori din a doua mână, adică boască plus apa din fântână așteptată să mai „fiarbă“ o dată. Și-i răspund și la altă nadă - efectul terapeutic al apei culese când „plânge via“: e vorba de aceiași - de dinainte - apă tisulară, dar eliberată din celulele plantei - vița - nu prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
electrică. Făceam parte dintr-o echipă de 7-8 mecanici mai în vârstă și cu experiență. Eu trebuia să învăț meseria din mers. Când ești tânăr, noile cunoștințe se lipesc repede de cap. Și, pentru că se făcea vin și țuică din boasca strugurilor, am început și eu să beau ca și tovarășii mei din echipă, care erau mai în vârstă. Eu abia împlinisem 17 ani. Prin februarie 1957, mi-am dat seama că mă afund în prăpastie, că pot deveni alcoolic, dacă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
parcă dăduse strechea În el, așa era de nebun, a doborât-o și pe mama la pământ iar fiul nostru a Început să plângă. După ce distrusese tot ce Întâlnise În cale, Ghiță dădu peste grămada de vișine, care era tocmai boasca din vișinata veche. A Început să se Înfrupte din ea și nu peste mult timp, a adormit. Așa l-a găsit tatăl meu pe Ghiță iar pe mama și pe fiul nostru În stare de șoc. Tata s-a Înfuriat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Le mîngua boturile umede, le vorbea ca unor oameni și, când se întorcea seara, le împiedica, dîndu-le drumul în groapă să pască. El se odihnea sus, pe rampă. După ce le făcea voia, le închidea și trăgea la Stere, cerea o boască, mai vorbea. Spiridon îl cerceta, de pe unde este, sosea și Chirică, lua dorobanțul lui, își povesteau de ale lor, ca între oamenii săraci. Sifonarul dormea mai mult pe afară. Întindea un țol pe pământ și se lungea mulțumit, trăgând cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aproximativ pătura socială și regiunea În care el trăia? Prin spărtura din gardul de tablă se iese pe un maidan pe care se aruncă gunoaiele. Se văd mai multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a unei povești și poate determina succesul celui care decide să continue. Despre cum trebuie Întreținut focul uniform sub cazan cineva Își amintește că „bietul tăticu, numai el se ocupa de asta, iar noi, io cu frati-miu, Vasile, căram boasca, aduceam bețe de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ia păhărelul și să-i aducă să guste „fruntea“ cazanului. Abia pune pe limbă lichidul și se declară mulțumit, poate chiar uimit de mulțumire, cum se spune?, se arată mirat că a putut ieși o țuică așa de bună din boasca lui prost păstrată peste iarnă, aproape că se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din butoi, mai scoteau apă din puț, mai deșertau cazanu de boască cu găleata, mai gustau, mai aduceau la foc, mai gustau, pe la al doilea, al treilea cazan erau deja piliți și se Întâlneau prin curte și nici nu se mai cunoșteau, se luau la bătaie.“ Cei care ascultă râd pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tineri i-ar da o mână de ajutor el ar fi bucuros să le dea și lor câte un chil de țuică, el e totuși bătrân, nu poate singur, să toarne și apă, să și bage la foc, să schimbe boasca. Lasă, nea Antoane, zice fostul șofer de Salvare, noi nu suntem aici?, vezi-ți de treabă! Popescu abia acum Își reamintește că a venit s-o caute pe posibila rudă a lui Grințu, „un om mai În vârstă. Grințoiu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
L-au trimis adică să se trateze el cu țuică d’aia din care le vânduse lor un chil cu doi poli. Abia după ce Împreună cu bătrânul ai reușit să pui În cazan cele două zeci și cinci de găleți de boască ai Început și să fii sigur că el este cel căutat. De aici Înainte totul se complica Însă mai mult decât te-ai fi așteptat. Bătrânul Grințoiu părea un om ursuz și fără chef de vorbă, trăncăneala din ce În ce mai incoerentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În Încercuirea de la sfârșitul lui noiembrie ’42 deja nici unul dintre voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate vătămați!), stând aici, la căldură, lângă cazanul În care fierbe boasca de corcodușe și struguri a lui nea Anton, fostul Infanterist. În ce fel ați fi putut voi să determinați ca acele lucruri Îngrozitoare să nu se Întâmple? Sau, mai bine zis, cum ați reușit să le dați curs, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
după cantitatea de suferință bizară și fără cauză, războiul Îl poartă mai mult mamele“ - Își spune Popescu În timp ce stă afară, În curtea cu oi a proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oi a proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă un cazan. Pare mai proaspăt și mai vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-i ascundă sperietura. Ceilalți se scutură și ei de amorțeala care Îi cuprinsese. Ceva se Întâmpla În fața ochilor lor adormiți și ei Încă nu Înțelegeau ce. De ce, bre, nea Antoane? - Întrebă cel de lângă vatră. — Păi, ai pus porumb În boască să-ți iasă țuica mai tare! — Io, bre, să-io sară ochii... — Ai, mă, nu te mai jura, nu vezi că miroase a mămăligă arsă? Cei de pe margine râd. Al dracu’, moș Anton, pe toate le știe! Gavrilă intră și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ei de deasupra cazanului. Aburi tari de alcool se răspândesc prin Încăpere și afară, unde șoferul ambulanței Îi simte și el și se trezește. Apare buimac În ușă și nu Înțelege de ce proprietarul cazanului toarnă apă rece cu furtunul pe boasca abia dată În fiert. Tudor Îl lovește când iese pe ușă Înjurând și șoferul Îl Întreabă jovial: — Ce-ai, bre, nea Tudore? Popescu iese și el. Un fel de lehamite i se citește pe față. Se Întoarce din ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
făcea mâncare la televizor!... Și pe-asupra, printre antene, pășteau caii și vacile!... Pe bloc era iarbă... Iarbă. Și... pădu'ile fug, ningea cu foicele, când dădeai la o parte capacul de la canal, vedeai Turnul Eiffel! Când ploua, ploua cu boaște, și când ningea, ningea cu șoicei albi! Și toți copiii fugeau după șoicei, să facă bugăi de zăpadă... Dar bugăii nu stăteau la un loc și fugeau!... Fugeau în toate direcțiile... Da, și omii de zăpadă fugeau!... (De fapt, eau
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]