216 matches
-
cap, statului altora. Băboiul urcă în pas de ciută cele 70 de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ajutor, ba de Gustav, să-i pictez o Lună pe cer pentru Any, o scară de mătase cu Heruvimi în repaos pe bolta de viță a grădinii. Era dificil, nu pentru că lumea se uita curioasă la mine, încărcat cu rucsacuri, boccele și târând în plase de pescuit furate de la lipoveni, elemente de recuzită din Rai, cu Îngeri dormind în paturile cu baldachin ale Zeilor plecați cu treburi, ci pentru că atrăgeam toate albinele orașului în jurul meu, fapt înduioșător pentru mine, dar supărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lasă mamaie, că și noi am fost, dar niciodată ca ei fir-ar ai dracu', n-au 7 ani de-acasă, aia-i! Urmează stația, cine vrea să coboare, să spună! Eu, spuse Hugo Mărăcineanu și cobora cu toate coletele, boccelele, rucsacurile și plasele burdușite, mai mult împins pentru a scăpa de pocitania aceasta cu ochi pătrunzători, care vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doua dimineață o a doua șapcă, cea a bătrânului Artenie, de culoare cenușie, a fost sacrificată pentru rezerva de apă a Minodorei. Într-adevăr, familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în plasa înțesată cu boccele, bătrânul Artenie a scos în prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a acoperit genunchii cu o batistă mare de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acasă, nici nu m-am dus la Caridad Lebrijana. De cum au coborât scările, fără să mă mai gândesc de două ori, am Înșfăcat pistoalele de pe masă și spada atârnată În cui și, Învelindu-le pe toate În capă, am luat bocceaua sub braț și am tulit-o după ei. Se Înserase bine; abia dacă mai dăinuia o lumină difuză pe care se profilau acoperișuri și clopotnițe, Înspre malurile râului Manzanares și Palatul Regal. Și iac-așa, pe când se Îngâna ziua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ar fi potrivit mai bine unui grajd decât unei clădiri de locuit; de bună seamă fusese sau Încă era un han pentru cărăuși și geambași. I-am observat, gâfâind, ascuns lângă borna de protecție a unui colț de stradă, cu bocceaua mea sub braț. Astfel l-am văzut coborând pe Alatriste, resemnat și liniștit, Înconjurat de Martín Saldaña și de oamenii lui; după care i-am văzut ieșind fără căpitan, urcând În vehicul și plecând cu toții. Treaba aceea nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
veni nimeni. Toți plecaseră, iar el era inexplicabil de singur În Încăperea luminată doar de lună prin fereastra desenând un pătrat pe dușumea. Nu știu cât timp am așteptat afară, dizolvat În Întuneric și nemișcat În spatele bornei de la răspântie. Strângeam În brațe bocceaua cu capa și armele căpitanului ca să mă Încălzesc nițel - fugisem după careta lui Martín Saldaña și a oamenilor lui doar cu pieptarul și niște pantaloni pe mine -, și astfel am stat mult acolo, strângând din dinți ca să nu mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pomeni tras În țeapă, aruncă arma cu un „Iisuse!“, iar aceasta sună metalic pe jos, În spatele căpitanului. Al doilea spadasin, care tocmai dădea să se repeadă, se opri brusc. Alatriste trase lama spadei din pieptul primului, care căzu ca o boccea, și Își Înfruntă ultimul dușman, Încercând să-și recapete suflarea. Norii se Îndepărtaseră suficient pentru ca, la lumina lunii, să-l recunoască pe italian. — Acum suntem la egalitate - zise căpitanul, cu suflarea Întretăiată. — Asta-mi place - replică acela, și Îi luci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unde poate fi găsit, când nu este plecat prin țară sau în străinătate. La Muntele Athos călugărilor care sunt grăbiți, care se retrag să facă Rugăciunea ieșind de sub ascultare, li se spune „rătăcitori” și după trei zile li se pune bocceaua la poarta mănăstirii. Pentru neascultarea lor... Vezi așadar, doctor Rațiune, că smerenia și ascultarea sunt importante, pentru că ne apără de ceva, dar noi nu înțelegem... Și nu este o lucrare prea grea, Arm? Nu ești prea tânără pentru atâta rugăciune
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tihnita, mereu rîvnita, stare pe loc, prin agățare de șerpuita, diafana linie cerească a destinului. Vedeniile lui Pepin cel scurt, dedicate lui Ion Barbu, sînt o călătorie de carnaval, care stîrnește cheful de-a o repeta: „Iar noi, într-o boccea de saltimbancă/ La toamnă colinda-vom țara francă." Mistrețul, starea de mijloc a unei transformări fără de veste, de la saltimbanc ce-și rîde de patimile omenești, la melc care nu le cunoaște, îmboldit cînd și cînd de urmele vieții lui trecute
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
de Chikako, genți de-ale oaspeților. În bucătărioara din fund, o slujnică spăla ceva. Chikako îl urmă și mai mult se trânti pe genunchi decât se așeză în fața lui. - Ei, ce zici? Nu-i o fătucă pe cinste? - Cea cu bocceaua din baticul cu o mie de cocori? - Batic? Care batic? Cea care ședea lângă tine! Drăguță foc! Ea e domnișoara Inamura. Kikuji încuviință ușor din cap. - Batic! Ce mai lucru a băgat el de seamă! Ai grijă să nu ajungi
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
bătaia brizei. Dacă ar fi adus banii în Mexic, duși ar fi fost. Dar nu-i adusese. Wells se dădu în spate și se uită iar la urmele de cizme. Cîțiva mexicani veneau înspre el pe pod ducînd coșuri și boccele. Bărbatul își scoase aparatul foto și făcu o poză cu cerul, cu rîul, cu lumea. 1 Analgezic puternic, pe bază de alcaloizi opiacei (codeină și tebaină). (Roman în curs de apariție în cadrul colecției „Biblioteca Polirom")
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
răspuns că prefera să-i știe ținându-se după el, dar sub puterea lui, decât bombardându-l cu noroi și balegă de cal, așa cum obișnuiau să le facă vânzătorilor ambulanți care nu puteau să-i alunge fără să-și abandoneze boccelele; iar dacă făceau asta, erau prădați pe loc de micuții huligani; așa că el alesese varianta mai înțeleaptă de a-i angaja, ba mai mult, tot el îi învățase și cântecul. Jeremiah era un bărbat îndemânatic și sprinten, cu nasul lung
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
lăsasem destule și-n urmă, peste care trecusem cu bine; așa că nu am fost prea speriată de spusele lui. Însă apoi a spus ceva de-a dreptul ciudat. Mi-a spus, Ești de-a noastră. După care și-a pus bocceaua pe umăr, și-a luat toiagul și-a plecat; iar eu am rămas întrebându-mă ce voise să spună. M-am gândit mult la asta și am decis că vroia să-mi spună că eram și eu tot o rătăcitoare
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
s-apară cei cu mașini. Zeci, apoi sute de mașini, alergând bezmetice, toate din centru spre barierele orașului. „Dacă au mașini le dă mâna” s-auzeau din ce in ce mai des replici izvorând din rândul pietonilor porniți cu tot felul de geamantane și boccele. La creșele de cartier, copiii se adunaseră deja în curte. Educatoarele plecaseră pe la casele lor. Copiii plângeau. Odată cu apariția părinților, planșetele se amplificau. Rând pe rând, copiii erau luați de brațele neliniștiților părinți. Câțiva rămăseseră în curtea pustie. Așteptau părinții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă
TE ROG... MĂ IARTĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383468_a_384797]
-
înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
tumultCe se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul.Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gurăIscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate,Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii purăși n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouăE omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare,Să nu urâm natura rea când vorbele își plouăCăci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
rămasul urmei, frumosul ce mă lasă. Nu plâng spre nemurire, nu-s oale și ulcele M-oi stinge ca și alții, ce-au făurit o lume Nepoții mă vor vinde la ceas de vremuri grele Și-or căuta la mine boccea de strânse sume. Le las spre moștenire doar limba prea curată Ce scaldă făurirea în prea frumos cuvânt, N-am bani, averi, cotloane, n-am faimă ce-i furată Am scrise niscai rânduri în viața-mi de avânt. Citește mai
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
spre viitor murit,Privesc rămasul urmei, frumosul ce mă lasă.Nu plâng spre nemurire, nu-s oale și ulceleM-oi stinge ca și alții, ce-au făurit o lumeNepoții mă vor vinde la ceas de vremuri greleși-or căuta la mine boccea de strânse sume.Le las spre moștenire doar limba prea curatăCe scaldă făurirea în prea frumos cuvânt,N-am bani, averi, cotloane, n-am faimă ce-i furatăAm scrise niscai rânduri în viața-mi de avânt.... XI. REGINA MUZICII, de
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
sobă, oamenii veneau, cu mult timp înainte de sosirea trenului, erau țărani din satele învecinate plecați la oraș, să rezolve diferite daraveli. Se auzea bocănitul bocancilor la ușă, se scuturau de zăpadă, apoi intrau în mica încăpere. După ce-și lepădau bocceaua într-un colț, nu le era teamă că cineva, ar fi îndrăznit, să caute în sacoșele lor din papură țesută în casă, se apropiau de sobă și-și încălzeau mâinile înghețate. Căciulile din blană de oaie erau scuturate de zăpadă
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua strânsă sub braț, Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar după ce făcu nici măcar o sută de pași, o slăbiciune neașteptată, Însoțită de amețeală, Îl sili să se rezeme de zid. În timp ce Încerca să Își revină, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să cadă pe o băncuță. — Adu-mi ceva, ce ai, se mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă bocceaua pe masă și Își luă capul În mâini. Încerca să pregătească un discurs convingător pentru a aborda Încercarea care Îl aștepta. Dar ar fi plătit orice ca să o evite. Alungă mânios o muscă ce părea să-l fi ales drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
priorilor. Se aruncă asupra vinului aproape cu disperare. Orice ar fi mâncat, Începea să se simtă mai bine. Ar fi vrut să mai rămână câteva minute să se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu aibă deloc dreptate, Însă, fir-ar să fie, În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bun la fel de ceremonios. Dante se opri dintr-o dată, uluit. Văzându-l, messer Domenico arboră o atitudine grăbită și deranjată, ca și când s-ar fi așteptat la ceea ce venise să Îi ceară. Poetului i se păru că măsurase printr-o ocheadă rapidă bocceaua pe care continua să o strângă sub braț. Credea oare că avea la el ceva de lăsat drept gaj? Lipitoare afurisită, i-ar fi azvârlit În față Însemnele, de Îndată ce ar fi rămas singuri. Veniero, dimpotrivă, Își Întredeschise gura Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]