165 matches
-
trona-n ulița mare Mă așteptau în negru zeci de admiratoare Nebunul din comună striga la primărie Că nu mai au la școală cerneală și hârtie Arar un trecător venea cu-o lumânare Jelea din toți rărunchii un grup de bocitoare. Când am ajuns acasă ușa era-ncuiată Și apa din fântână demult era secată Pe ulița pustie eu păream o stafie Din crânguri dispăruse cântul de ciocârlie BLESTEMUL SINGURĂTĂȚII Conviețuind cu singurătatea Îi ascult poveștile despre viață, În vreme ce mediocritatea Ne-a
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1389209657.html [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
pentru a calcă într-un platou de televiziune... Multe ziceri din Dan Puric au devenit virale pentru a fi apoi ciopârțite de minți pretins virile și asta deoarece în spațiul (de)formator de opinie, confiscate până la ultimul cent de niște bocitoare cu pretenție de walkirii, a apărut un tip care cuteză să aibă alte păreri. Trăim într-un secol unde, în ciuda spațiului nesfârșit de exprimare, trebuie să gândești "politically correct", căci altfel trebuie să sfârșești îngropat în scuipat. Să înțeleg că
Rareș Bogdan intervine în forță în scandalul lui Dan Puric by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101535_a_102827]
-
M-a condus apoi spre casă , mi-a plătit autobuzul și eu mă simțeam de parcă îmi plătise serviciile pe care el nici nu mi le ceruse , nici nu mi le obținuse...Nimic nu avusese loc...''Diana iar plângea ca o bocitoare, cu hohote mari, înecându-se în cuvinte: -Murdărie peste tot, clisă galbenă pe fusta mea roșie...imaculată Virginia acum e stigmatizată . -Oare de ce, doamnă doctor? -Pentru că nu știi să spui nu, Diana! răsunau cuvintele ca pietrele aruncate asupra femeii
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1436167823.html [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
avea mortul ăsta în ceruri!...o avea vreo putere, acolo, în ceruri, că o să am parte numai de nenorociri!...nu, nu, trebuie să fac ceva!...ascultă, băiete!...eu mă ocup de tot ce înseamnă înmormântarea acestui mort: eu o să aduc bocitoarele care-i plâng dispariția, eu cumpăr toate lumânările care vor arde la capul lui, în biserică și la cimitir, eu cumpăr toată mâncarea care se va da de pomană...Doamne ia-mă pe mine!...dacă rămâne blestemul acestui om!...trebuie
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1475183226.html [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
dacă în acele momente a și fost cel mai ‘curajos’ om de pe terra, învingând cel mai mare ’dușman’ din cel mai mare război al omenirii - femeia! Tot maltratând-o... Apoi, normal că dacă nu ai amintiri prea plăcute, plătești o bocitoare să facă circul și mai mare... Am fost impresionat mereu de mentalitatea irlandeză, conform căreia, la moartea unui om se cântă și dansează pe ‘marginea’ iubirii acelui decedat și nu se bocește, păstrându-se amintirea și ființa acestuia încă vie
CEVA MAI TARE ŞI DECÂT ZIUA PĂCĂLELILOR...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1423910092.html [Corola-blog/BlogPost/341642_a_342971]
-
Doar ei au mai rămas vii, Însă acum se sting în negura gheții, pentru a nu mai vedea mortul pe care am început să-l priveghez cum se descompune într-o iarnă ... Se ofilea de nepăsare și durere. Am chemat bocitoarele, ca să nu-mi înghețe ochii; Ele au luat banul, au bocit, au cârcotit în fața nebuniei și au plecat. A venit o babă să-mi dezlege mâinile și picioarele dar baba a vrut să-mi acopere ochii cu niște monede vechi
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1431256277.html [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
de bibelou... Iarna ta e-o călătoare Singură într-un metrou Spre tărâmuri viitoare Fără stații și depou... Iarna ta un balansoar e, Pas nostalgic de tangou Într-o veche închisoare Pe zăpezi de trist ghetou... Iarna ta e-o bocitoare La mormântul vechi și nou Unde totu-i alb și moare Pe al lumii alb platou... Iarna ta e o trișoare Din al morții cazinou, Sânge alb de Timișoare Transformate în cavou... (Copilelor ninse de nedreaptă moarte la Timișoara în
SÂNGE ALB DE TIMIŞOARE. de ROMEO TARHON în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Sange_alb_de_timisoare_romeo_tarhon_1355742539.html [Corola-blog/BlogPost/351730_a_353059]
-
cea de ieri Ce sfâșie cu asprele-i secunde. Ai coborât un foc sub pașii mei De nu-i mai simt pământului răcoarea- Departe, mută stai fără temei Încet, încet te-nghite depărtarea... Tot măturând prin sufletu-mi cernit, Trei bocitoare-ai pus să te jelească, De parc-ai vrea să știu c-ai adormit Și nimeni nu-i din somn să te trezească. M-aștern pe trupul tău ca Elisei, Te-acopăr cu suflarea mea fierbinte Să te trezești sub
EMILIA AMARIEI by http://confluente.ro/articole/emilia_amariei/canal [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mi-ai pus ziua cea de ieriCe sfâșie cu asprele-i secunde.Ai coborât un foc sub pașii meiDe nu-i mai simt pământului răcoarea-Departe, mută stai fără temeiîncet, încet te-nghite depărtarea...Tot măturând prin sufletu-mi cernit,Trei bocitoare-ai pus să te jelească,De parc-ai vrea să știu c-ai adormitși nimeni nu-i din somn să te trezească.M-aștern pe trupul tău ca Elisei,Te-acopăr cu suflarea mea fierbinteSă te trezești sub alintarea ei
EMILIA AMARIEI by http://confluente.ro/articole/emilia_amariei/canal [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
care s-a perpetuat peste decenii și pe care românii ar trebui să-l transforme cât mai curând în trecut. Încerc să scriu de fiecare dată militând pentru ceva, nu împotriva cuiva sau pentru a mă alătura unui cor de bocitoare. Când am conceput textul precedent, am zăbovit asupra fragmentului în care m-am referit la intelighenția autohtonă. Nu cred că am greșit în afirmațiile mele, eșecurile României de astăzi ar trebui să atârne cel mai greu asupra celor mai bune
Faceți gălăgie! by https://republica.ro/faceti-galagie [Corola-blog/BlogPost/338131_a_339460]
-
e-un basm ce doare, Tragedie de erou Prins în neguri de ninsoare Ca un punct într-un halou... Iarna ta e o trișoare Din al morții alb cavou Sânge alb de Timișoare Transformate-n cazinou... Iarna ta e-o bocitoare La mormântul vechi și nou Unde totu-i alb și moare Pe al lumii alb platou... Iarna ta-i nemuritoare Ca-ntre ghețuri un cargou, Ca o stea strălucitoare Într-un ciob de bibelou... Iarna ta e-o călătoare Singură
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Doliu_alb_peste_oras_grupal_romeo_tarhon_1391157028.html [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
cea de ieri Ce sfâșie cu asprele-i secunde. Ai coborât un foc sub pașii mei De nu-i mai simt pământului răcoarea- Departe, muta stai fără temei Încet, încet te-nghite depărtarea... Tot maturând prin sufletu-mi cernit, Trei bocitoare-ai pus să te jelească, De parc-ai vrea să știu c-ai adormit Și nimeni nu-i din somn să te trezească. M-aștern pe trupul tău că Elisei, Te-acopăr cu suflarea mea fierbinte Să te trezești sub
POEZIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1486920682.html [Corola-blog/BlogPost/373491_a_374820]
-
aplicat câteva manevre mai agresive, moment în care necunoscutul m-a atenționat: ,,Vezi să nu facă explozie !’’. Mitroi a continuat: ,,Cultura noastă ar pierde mult dacă s-ar întâmpla așa ceva. Am văzut piesa dumneavoastră ,,Muntele’’ și încă una cu niște bocitoare...’’ Necunoscutulera Dumitru Radu Popescu. Ultima zi a colocviului a fost dedicată dialogului dintre scriitori și public, prin intermediul lui Dan Deșliu. Pe scenă, el primea întrebările, sub formă de bilețele sau verbal, și le transmitea poeților. S-a produs un incident
SIMPLE NOTE DESPRE UN COLOCVIU DAT UITARII de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Simple_note_despre_un_colocviu_dat_uitarii.html [Corola-blog/BlogPost/345712_a_347041]
-
gânduri criminale. Începusem să mă interesez de unde aș putea lua otravă. Nu mai puteam pur și simplu să trăiesc în fiecare zi același coșmar. În jurul meu, erau oameni care mă susțineau și care înțelegeau, dar era și un cor de bocitori ai maidanezilor cărora li se umpleau ochii de lacrimi când auzeau că aș putea să omor cățeaua aia. Îi durea-n cur că ar fi putut să mă omoare ea pe mine sau să mă mutileze. Îmi explicau cât e
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
Excelsior București Țară: 28 februarie: Ursul păcălit de vulpe, dramatizare de Delia Gavlițchi după Ion Creangă, regia Mariana Ivașcu, Teatrul pentru Copii și Tineret „Merlin” Timișoara 8 martie: Onorabila adunare, regia Lendvai Zoltán Teatrul Municipal „Csíki Játékszín” Miercurea-Ciuc 11 martie: Bocitoarele vesele după William Shakespeare, dramatizarea și regia artistică Alexandru Vasilache, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani 15 martie: Steaua fără nume, de Mihail Sebastian regia Erwin Șimșensohn, Teatrul Național Târgu-Mureș - Compania „Liviu Rebreanu” 15 martie: Baraca de Aiat Fayez, regia și scenografia
START Campania Națională „Artiștii pentru artiști” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105744_a_107036]
-
Stihuri > Semne > OGLINDA ÎNGHEȚATĂ DE FRIG Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Tămăduitorii se ung cu tămâie râuri de unt covăsit, se scurg dintre geamuri pantere oglinda îngheață de frig. Apar bocitoarele-n criptă căldura se scurge-n chibrit, și soarele latră a iarnă e frig, e frig, este frig. Bicicleta aleargă pe dună Aleargă, un cadru-n nisip, dar am uitat să vă spun: Nu are lanț, am obosit. Referință Bibliografică
OGLINDA ÎNGHEȚATĂ DE FRIG de PETRU JIPA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/petru_jipa_1420277803.html [Corola-blog/BlogPost/357823_a_359152]
-
păgâne, anotimpurile, zilele și nopțile, fenomenele și forțele naturii iau chipul unor personaje umane, aproape întodeauna femei. "Suferință" (1936) "Femeie aducând vreascuri" (1939) "La capătul satului" (1941) Stau după munți și vai" (1955) "Autoportret cu familia" (1956) "Spălatul rufelor" (1956) "Bocitoarea" (1957) "Amintiri din trecut" (1957) "Cântec de pasăre" (1958) "Iubire" (1961) "Femei pieptănându-se" (1962) "Mama și copil" (1963) "Pictorița" (1964) "Nostalgie" (1968) "Țăranul cu coasă" (1968) Basoreliefuri după texte literare celebre: "Furtună" (1955), "Seară lui Toldi" (1956), "Cănata profana
Eugen Szervátiusz () [Corola-website/Science/318950_a_320279]
-
de tip tradițional românesc. Iar în cazul în care se întâmplă să moară un străin în sat, membrii colectivității respective aveau datoria de a «tocmi» bocitoare care să îndeplinească datina. Neîndeplinirea cerinței însemna «un mare păcat». Este și situația păstorului. Bocitoarele lui vor fi «oile cele cornute»” “Mi-aduc aminte ce-mi povestea un om singuratic din Maramureș, despre un om care a murit mai anii trecuți în munți. Seara, bătrânul s-a dus peste noapte să păzească oile pe plai
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
și literatura franceză la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și la Universitatea București. În 13 august 2011 împreuna cu Pedro Negrescu a concertat pro bono la festivalul FânFest, Roșia Montană în cadrul campaniei „Salvați Roșia Montană” Maria se consideră „o bocitoare de rit bizantin,” conform prezentării făcute la începutul spectacolului din 3 aprilie 2013, care a avut la Tulcea. Ziori (Octombrie 2010), cu Marc Ribot (la chitară si bas) și Nicolai Adi Chiru (a doua chitara) " Interviuri " " Video "
Maria Răducanu () [Corola-website/Science/321708_a_323037]
-
zile, a fost îngropat pe ascuns în Cimitirul central din Cernăuți. După aproape două luni de căutări insistente din partea rudelor, colegilor și prietenilor este deshumat, identificat și adus în comuna natală, unde este înmormântat după obiceiul tradițional ca mire, cu bocitoare, în sunet de buciume, plânsete și fluiere, sfâșiind văzduhurile și inimile celor din preajmă (era necăsătorit). În scurta-i viață, de numai 27 de ani, a scris, a compus, a selectat și a adunat (căci se profila și ca un
Ilie Motrescu () [Corola-website/Science/302407_a_303736]
-
în care mortul este tras la răspundere pentru modul în care și-a trăit viața, după cum există situații în care mortului i se face dreptate, iar cei care au greșit față de el, în viață fiind, primesc o sancțiune morală din partea bocitoarelor. Ordinea socială acționează cu întârziere, dar într-un mod irevocabil în salvgardarea normelor fundamentale. În ambele situații este vorba de a restabili o normalitate în relația decedatului cu lumea vie. Dispariția bocetului semnifică faptul că conștiința comunitară nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nu se mai consideră rănită de moartea unui om, consemnând totodată lipsa de valoare a decedatului. Această dispariție pune în paranteză relația dintre persoană și comunitate și, ca atare, face caduc orice act de justiție. De aici remarca uneia dintre bocitoarele lui Stahl: "Pe tine te-o cânta noră-ta când ai muri? Aoleu!", cu alte cuvinte, acum, în timpul vieții, se conștientizează că dispariția omului nu va fi resimțită cu durere. Absența bocetului anulează totodată și ideea că "viața este supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
împlinite valoric, atât în concepție cât și în interpretare, sunt cele două duete ale eroinei principale Mașa - Adela Crăciun - primul cu Soțul - Alin Gheorghiu - și al doilea cu Amantul - Gigel Ungureanu. Acestora li se adaugă dansul cu iz expresionist al bocitoarelor de la înmormântarea Soțului, moment bine susținut și de costumele realizate de Luisa Spinatelli, din a cărei scenografie mai este de reținut și cortina cu pădurea de mesteceni. Dintre cei trei buni interpreți, pomeniți mai sus, merită o mențiune specială Alin
O serie de întrebări fără răspunsuri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7481_a_8806]
-
e datina. Eu plângeam și-l rugam pe Vishnu, zeul nostru protector : nu pentru mine, nici pentru el , ci pentru tine, dragul meu te-ar fi lăsat să mori de foame. Mergeam încet, plângând și rugându-mă. Amețisem de la vaietele bocitoarelor și sunetele ascuțite ale instrumentelor muzicale, ca un bocet fără sfârșit... M-au suit pe rug. Au aprins focul. Închisesem strâns ochii, să nu mai văd nimic. Nu mai vedeam nimic. Dar mă rugam mai departe. Și deodată s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fereau de muște - și se apucase să ațâțe focurile sub ceaunele În care bolborosea molcom mâncarea ce avea să fie Împărțită după Înmormântare. Câțiva bărbați intrară În curte, ducând pe umeri sicriul gol din scândură de brad nelăcuită și crucea. Bocitoarea dădu chiot și jeli câteva clipe, apoi puse din nou mâna pe cuțit și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]