117 matches
-
de-o vreme vor să-mi scurteze zbuciumata raită printre neliniști și printre dileme. Întemnițat în iarna mea târzie, cu drumurile înnodate-alături, m-am resemnat ca urmele-mi să-mi fie mereu acoperite de omături. De la o vreme râurile-s bocnă, iar codrul ce troznește când îngheață mă face să mă simt ca într-o ocnă în care singur m-am vârât de-o viață. Din ce în ce Din ce în ce devin avânt și zbor și umerii mă dor
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
poți fi sigur că nici unul dintre oamenii tăi nu vor veni să te ajute. Așa că descurcă-te singur... Cei cinci sute de metri ce urmară au fost ca ultimii cinci sute de metri de pe vârful Everestului pentru un alpinist înghețat bocnă și fără oxigen. Le lipsea aerul și plămânii erau gata să explodeze. Armele rămaseră împrăștiate pe drum. La fel și curajul lor, moralul lor, capacitatea lor de rezistență și chiar dorința lor de a supraviețui. Creierul nu mai știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
duc, și pentru că aveam douăzeci și cinci de ruble, am primit invitația bucuros. 2 Era un ger uscat și atât de tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă de cer ca un candelabru uriaș. În pasaj era curent și foarte frig, iar pe oglinzi se pusese un strat gros de chiciură. Când am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul străduței unde începe piața, când simt că am înghețat bocnă. În piață arde un foc. Flacăra lui își flutură în vânt pletele roșcate de un argintiu-roz. Casa din fața mea e toată luminată, iar umbra pe care o lasă stâlpul jos al felinarului zboară spre acoperișul înalt. Lângă foc, bate pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un albastru murdar, câinele stătea ascuns în cușcă, doar albul ochilor îl trăda, oamenii păreau niște siluete diforme, haine, cojoace, halate, fulare peste căciuli, chiciură în jurul nasului și a gurii, mâini cu două sau trei perechi de mănuși, zăpadă înghețată bocnă, aburi strecurați prin fularul ridicat până la ochi, tot universul se înghesuia lângă sobă, acolo era căldură, în jurul ei, acolo ne repezeam când intram în casă, ne lipeam cu spatele de ea sau o luam în brațe până simțeam cum sângele
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Când îi las să se-nvelească în pleoape. Prin ierburile mari, În jur, numai lupi tăcuți Nici urma de miei. Ce frumoasă era copilăria! Adolescență, cu siropul ei... Am trecut de lupi Alerg printre șacali și hiene Pe lună înghețată bocna... Departe se văd mieii! Nu mai alerg. Mă opresc Să-mi scot blană de lup și apoi Să mă culc. Mă apropii zâmbind, Mieii se dezbrăca și ei, tot zâmbind Și urlă la lună... Teo Cabel Data nașterii: 26 octombrie
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
somn chinuit, fiind rebegit de ploaie și de vânt din timpul zilei. Începusem să visez niște chestii groaznice. Când m-am trezit, eram căzut jos de tot sub streașină, mai aveam puțin și cădeam din pod. În plus, eram înghețat bocnă. Dârdâind, am urcat înapoi mai sus în pod, unde era mai mult fân, m-am îngropat bine de tot în fân. Așa m-am trezit că soarele răsări afară demult. Mama s-a trezit și ea, am făcut de mâncare
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
în jurul nostru azi. Rămân inerte fumuri spre boltire Și-i răstignită chiciura pe brazi. În jur atoate-cele-s adormite. Chiar razele îmi par să se chircească. Printre troiene caută rebegite Un loc, sau undeva să se-ncălzească. Zăpada le răspunde-nfrigurată Și bocnă: Eu abia mă țin pe mine Cum v-a pierit căldura dintr-o dată Pentru natură, sunteți o rușine Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând un ochi de apă să se-adape. De spaimă se intorc la cuib în pripă Și
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349937_a_351266]
-
de la început? Nu ne mai băteam atâta. -Acum mi-a venit ideea. Dar, știi ceva? Ne trebuie probe. -Păi, nu i-am congelat pe toți? -Congelat, necongelat, ne trebuie un prizonier. Viscorilă spulberă zăpada și-l scoase pe Ghiocel, înghețat bocnă, dar viu. -Mai suflă, mă? întreabă Nămețilă. -Mai suflă, răspunse Viscorilă. Tocmai bun de prizonier. Apoi, Viscorilă se dresă Ghețienilor: -Umflați-l! Aceștia îl înșfăcară pe Ghiocel și-l târâră prin zăpadă până la palat. Aici, cioroipanii luară prizonierul pe care-l
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Îi plăcu de el, iar înfățișarea lui îi stârni chiar niște pofte. Își zise: „ Hmm! Subțirel, frumușel, tinerel...” Dar cel mai mult îi plăcură veșmintele lui elegante, strălucirea albului și clopoțeii de argint cu clinchetul lor prelung. Bietul Ghiocel, înghețat bocnă, tremura de-i clănțăneau dinții și-i sunau toți clopoțeii. - Cum te numești, voinice, și de unde vii? îl întrebă împărăteasa, zâmbindu-i cu simpatie. - Mă numesc Ghiocel și vin din țara lui Soare-Împărat, Alteță! zise Ghiocel, făcând o reverență elegantă
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți." (Panait Istrati) Dragi prieteni, Duminică dimineața, la ora opt, veranda casei din Sirnea, unde locuiesc în provizorat, era înghețată bocnă. Am deschis ușa casei să ies afară să curăț zăpada și mi s-a lipit mâna de clanță de metal. Sâmbătă noapte a nins în Sirnea de o jumătate de metru, iar pe unde a viscolit zăpada s-a făcut
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
în jurul nostru azi. Rămân inerte fumuri spre boltire Și-i răstignită chiciura pe brazi. În jur atoate-cele-s adormite. Chiar razele îmi par să se chircească. Printre troiene caută rebegite Un loc, sau undeva să se-ncălzească. Zăpada le răspunde-nfrigurată Și bocnă: Eu abia mă țin pe mine! Cum v-a pierit căldura dintr-o dată? Pentru natură, sunteți o rușine! Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând un ochi de apă să se-adape. De spaimă se intorc la cuib în pripă Și
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352216_a_353545]
-
departe de aici, locuință înghițită de zăpadă până dincolo de streașina ei, fără pâine, medicamente și lemne suficiente pentru foc, cu oala de ciorbă (în cazul fericit în care o au) vârâtă sub pat și acoperită cu scoarțe ca să nu înghețe bocnă sau, și mai rău, cu mortul zăcând în casă, în beznă, cu o singură lumânare chioară la cap și în deznădejde totală, pentru că, nu-i așa, lenea nu se poate plăti la nesfârșit de către poporul român. Și nu invers. Parcă
GUVERNANŢII INFERNULUI ALB de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356319_a_357648]
-
și se mișca așa, goală pe sub șalul alb de cașmir, ce-i acoperea doar în parte umerii, sânii și pântecele. Epiderma-i era pielița de prună, dar încă mai emana parfum scump, și nu de floare de munte. Era înghețată bocnă și mușchii, și oasele poate ar fi trebuit să-i fie casante ca sticla de lampă. Avea și bură de gheață pe gură, iar sângele i se mai zvârcolea doar dintr-un tipar din memorie. Se lupta cum știa, dansa
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
de metri și erau prin munte nu pe sub fiord. Când ne-am apropiat de graniță, peisajul era deja glaciar, lacurile dintre munți erau înghețate, pescarii își încercau norocul la copcă, iar amatorii de sporturi de iarnăse plimbau pe lacul înghețat bocnă cu schiurile sau cu sky bordurile. Pe marginea șoselei vedeai mașini parcate în refugii fără nicio persoană pe lângă ele, lăsate în voia sorții. Am văzut niște stațiuni montane care se rezumau doar la o îngrămădire de căsuțe și de bungalouri
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
încolo, prin viscol, fără să-l urmărească nimeni, fără să se audă vreun stol de gloanțe după el. Dacă nu se întoarce, nu înseamnă că a scăpat. A doua zi, oricând, dacă cineva mai catadicsește să-l caute, este găsit bocnă, este lăsat acolo, este abandonat uitării...nici măcar în statisticile cruzimii nu mai are loc de veci... Sigur că da!...Adeseori , noaptea, sub splendidul și înfricoșătorul senin siberian, ori sub năvala fioroasă a viscolului a tot stăpânitor, câte un rus lasă
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
în spate flancând un grup de soldați care transportau o ladă de campanie. Convoiul a primit ordin de marș. Doar s-a pus în mișcare, și, nu departe de poarta școlii unde se formaseră niște băltoace și șleauri care înghețaseră bocnă pe timpul nopții, am alunecat pe gheață și acolo am rămas, leșinat de durere. Doar ce-am reușit să mă târăsc lateral pentru a nu stingheri deplasarea convoiului. Compania și-a văzut de drum, cu grosul trupelor. După ce convoiul s-a
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
degrabă ghici numele căutat în agendă și apăsă pe tasta de apelare. - Alo? Ce părere ai, mai vrei să ne mai vedem la ora 14 cum era stabilit? Că eu am ieșit ceva mai devreme prin oraș și am înghețat bocnă. Mi s-a cam dus pe apa sâmbetei și energia și entuziasmul... - Nu...Vocea de la celălalt capăt, răsuna înfundat, de parcă Angela ar fi fost răcită cobză sau ar fi plâns. Deveni mai atentă când aceasta, cu un ton abătut, îi
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
chemat din pâraie - vrăjit din oglinzi: la toate-ale lumii se va afla cheie la toate-ale lumii - ecou de colinzi! ...se trezește orbul - în barbă cu fluturi cască bolți de ceruri...acuma, te scuturi! *** PRIMĂVARĂ INTERZISĂ a înghețat până și marea - bocnă... hriști - peste val - pășesc încolo-ncoace toți cocoșați - în lung alai de ocnă: neliniștiți - adulmecă - vorace! spre țărmii-ncețoșați cu lungi păduri renunță pescărușii să privească: din peșteri de văzduh ies monștri-obscuri cu ochi fosforescenți și bot de iască... e seară
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
dormea, erau desenate cu flori din gheață. Așa erau mai tot timpul până în primăvară, când razele soarelui începeau să mai prindă ceva putere. Ca să vadă ce se întâmplă pe afară trebuia să sufle cu gura aer cald pe sticla înghețată bocnă, ca să topească gheața. Grele vremuri a trebuit să mai trăiască fiecare familie, muncind doar pentru subzistență și nimic mai mult. Banii câștigați ajungeau doar pentru atâta. La rafinărie după câțiva ani, îl va cunoaște pe un tânăr ceva mai mare
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
litoralul, pentru a însoți stolurile de păsări migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger cumplit, când marea a înghețat la mal cum spuneam, peste două sute de metri spre larg. Atunci la Constanța localnicii transformase zona înghețată bocnă, într-un adevărat patinoar. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără de stele și fără posibilitatea de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă hotel, mai arunca câte o dâră de lumină
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
metri și erau prin munte nu pe sub fiord. Când ne-am apropiat de graniță, peisajul era deja glaciar, lacurile dintre munți erau înghețate, pescarii își încercau norocul la copcă, iar amatorii de sporturi de iarnă se plimbau pe lacul înghețat bocnă cu schiurile sau cu sky bordurile. Pe marginea șoselei vedeai mașini parcate în refugii fără nicio persoană pe lângă ele, lăsate în voia sorții. Am văzut niște stațiuni montane care se rezumau doar la o îngrămădire de căsuțe și de bungalouri
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
Cele câteva fotografii de acum mai bine de o jumătate de secol, sunt dovada mută a trecerii mele timpurii, prin aceste locuri. După ce m-am mai înălțat, elev fiind la școala primară, obișnuiam să vin la patinaj pe lacul înghețat bocnă de gerurile altor vremi. Aveam niște patine care se atașau de talpa ghetelor cu două brățări strânse cu o cheie tubulară pătrată. Spre disperarea părinților mei, aproape de fiecare dată mă întorceam acasă cu tălpile dezlipite. Singurul care se bucura, beneficiind
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
se mai întâmpla să ia parte uneori. Înțelegea destul de vag la ce se referă. Și se gândise că ar fi mai bine să bea cât mai multe lichide, așa că ridicându-se cu greu din pat, se îndreptă spre bucătăria înghețată bocnă, să își facă un ceai... O ceașcă, a doua... a treia... Trecerea orelor nu părea să amelioreze situația și neliniștea care treptat luase locul somnolenței, îi ascuțise simțurile. Dincolo de fereastră, nu se auzea decât foșnetul aspru al frunzelor uscate în
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
înzăpezire. Era la modă și prezente pe toate canalele de informare media. Pavel era umbra ei peste tot. Se simțeau din ce în ce mai bine împreună. Pe un ger năprasnic când nu au mai putut înainta spre un sat înzăpezit, Dalia era înghețată bocnă, cu toate că era bine îmbrăcată. Stăteau în mașină și așteptau să intervină drumarii să deszăpezească șoseaua mai departe, să poată ajunge la satul respectiv. Cât au stat pe loc cu motorul pornit și climatizarea de asemenea să fie cald în mașină
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]