250 matches
-
am plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodoronc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
făcut nevăzut. Măi băieți - a grăit moșul către oamenii lui - nu-i chip să te înțelegi cu aista. Hai să luăm sacii înapoi și gata. Cât ai bate din palme, sacii cu sămânță au dispărut în coșurile căruțelor. Iar țăranii, bodogănind a supărare, pe aici ți-i drumul... Moș Dumitru nu s-a oprit decât la primărie. Ei, cum a mers treaba, moș Dumitre? l-a întâmpinat Costăchel. Ca pe roate, băiatul moșului. Ca pe roate. Știam eu pe cine trimit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pus gâtul în jug, ca vita? La stat „sluș” în fața politrucului sau a oricărui neisprăvit cocoțat sus?... Da! Asta zic și eu treabă! Grijania mamei lor! Să nu-i pui la șmotru până scot limba de-un cot? Ce tot bodogănești acolo și înjuri, Costache? - l-a întrebat Petrache, care stătea lângă el pe capra căruței. Mergeau în țarină, la plivit grâul de buruieni. Păi cum să nu-i înjuri? Pe semne că tu nu știi că duminică ești „convocat” - convocarea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se despică țeasta de bucurie. Negreșit în acest om locuiește Dumnezeu, își spunea țiganul în sinea lui, iar eu trebuie să mă învrednicesc de milostenia lui. Grea povară pentru un țigan sărac, dar față de Ilie vreau să mă arăt vrednic, bodogănea țiganul îndreptându-se spre ieșirea din curte. "Să vii la coasă Șofroane și îi avea cu ce să îți ții căluțu'. Dacă te duci miercurea în târg cu câte un căruț de măturoaie, te vei întoarce cu de-ale gurii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vorba e ce fac io acuma? Ai? Ce fac, nene, ce fac?". Tocmai mă pregăteam să le ordon gândacilor "literați" să intre în acțiune, dându-i prima sugestie portarului, când acesta luă hotărârea justă pe care o așteptam de la el. Bodogănind, găsi soluția: "O să pun apă-n ele și gata, că doar n-o avea aparate să le verifice dă tărie", se încurajă el. Porni cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu o șapcă proletară - cum îl lua în răspăr soția făcând aluzie la faptul că până și el ar da bir cu fugiții, adică ar vrea să se dea bine cu valul. Pe Epa nu-l încălzeau vorbele astea și bodogănea: Idei de prost gust. Parcă dacă vrei să fii reacționar, n-o poți face chiar dacă porți șapcă model Lenin sau Stalin sau mustață Hitler. Parcă ar fi zis: Câinii latră, caravana trece. Ghetele de iarnă cu șireturile dezlegate dădeau de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știa. Și toaca-n cer o cunoștea. Știind că îl solicita secretarul cu propaganda, ca să repare cine știe ce la bucătărie, fiindcă avea nevoie de un ajutor, Valy îl lua pe Gerard, la inițiativa lui Sima, cu el. Valy, chiar dacă, nervos, mai bodogănea uneori, era mai mult decât bucuros că mergea la lucru acasă la secretar, om între două vârste cu o nevastă de aur, născută în zodia bunului simț și a fair playului. Era totuși bucuros pentru că scăpa de gura lui Sima
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile În șold, ca un general al rochiilor de seară, În fața patului pe care erau răspândite trupele. — Vera, spune-mi, te rog, ceva! — ...pantofii ăștia nu se potrivesc cu broșa, rochia de lamé e necălcată... Da. — Cum m-ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
năucă, pierdută, fără identitate“ - și așa mai departe. Lista era inepuizabilă, o tot reluam la nesfârșit. Și de câte ori îmi aduceam aminte de ușurința cu care o pescuisem de pe stradă (marele triumf sexual al vieții mele!), ei bine, mă apucam să bodogănesc dezgustat. Cum naiba sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei rațiune, judecată și comportament nu-mi pot inspira respect? Care zilnic detonează în sinea mea explozii de dezaprobare, care îmi provoacă oră de oră răbufniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ducă munca la bun sfârșit. — O să pierdem trenul, spuse Myatt, urmărind cum șoferul Învârtea manivela fără nici un rezultat. Pornirea automată nu mai era de nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu să se trezească, bodogăni, muri și apoi prinse iar viață. — Acum am pornit, spuse el. Se urcă pe scaunul său și aprinse farurile din față, dar În timp ce Încălzea motorul ca să aibă o turație regulată, În Întunericul din spatele lor se auzi o explozie. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Orgasme este bărbatul visurilor ei. Merită pe cineva cu adevărat grozav. Pe neașteptate, Marci se ridică și păși spre biroul imens din mahon de la un capăt al camerei. Detest locul ăsta. Mă simt de parcă aș locui la Hotel Ritz Carlton, bodogăni ea. Se așeză jos la birou și ridică receptorul. —Ce-ar fi să coborâm la cafeneaua din Strada Bedford? —Marci, draga mea, ar trebui să stăm aici, i-am spus. E foarte frig afară. Ce-ar fi să fac niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
faptul că pe ușă scria Fam. Eretescu, a sunat insistent (parcă vroia să anunțe o inundație) și l-a întrebat pe nenea care ne-a deschis ce caută acolo și unde e familia inginerului Aurel Florian. Pe urmă a coborât bodogănind, iar când am ajuns la noi, l-a certat pe tata că nu știe să facă o schiță precisă. Și, dacă tot simțeam uneori că tata m-ar putea apăra de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
parcă nu-s decât niște case noi, liniștite? Ei? zâmbește încântat de el. n-are rost să-l dezamăgesc. Și adevărul e că nu m-am oprit niciodată la Bârnova, doar am stat în tren câte-o jumătate de oră, bodogănind c-am rămas fără țigări, când n-avea intrare în oraș, și habar n-am ce-i după lizieră. - Au avut baftă sărăntocii ăia din Dobrogea cu aeroportul de la Kogălniceanu, nu? - Păi... cred că da. - Cum să n-aibă, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nimeni, Sanda se ofensa la orice critică, la cel mai mic comentariu. La rândul lui, independent și voluntar, Radu nu suporta să i se dea ordine ori să i se facă observații. Se ciorovăiau zilnic, soacra culcându-se plângând, ginerele bodogănind în pat, lângă soția palidă și suptă. Într-una din zile, el avu proasta inspirație să facă observația că vedea gravide pe stradă cărând sacoșe de la piață cu un elan demn de toată invidia și că numai femeia lui bolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
născut vara? N-ai fost prea cuminte, fato, ești ca... Zînica. Dinu a luat puiul în brațe, l-a mîngîiat și apoi și-a dat seama de încurcătură. Îl așează din nou jos, cu mare atenție și dă să plece bodogănind. Îmi pare rău, dar am treabă... Ce treabă, Dinu? se aude dinspre puiuț. Cum, ce treabă? Am treburile mele... Importante, foarte importante, nu? Da, importante, ce treabă ai tu? Suferința mea nu contează? Doar tu să fii fericit cu Zînica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a lăcomit la băutură tocmai cînd trebuia să controleze situația, să facă impresie. Mii de întrebări rămîneau fără răspuns. Toate pastilele pe care le lua nu aveau efect și gîtul îl ustura îngrozitor. Băutură cu gheață, asta îmi trebuia, bodogănește nemulțumit. Își aduce aminte cum cabanierul căra tot ce era nevoie, așeza pe o masă într-un hol discret și de acolo chiar șeful prelua totul și punea pe masă. Dan s-a oferit de la început să preia sarcina șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
crime și-i arde o geantă în cap agresorului. Dai în mine? Criminalule! țipă femeia. Și el..., cu pistolul? El este un om finuț, nu o gorilă sălbatică! Rodion lasă victima și părăsește scena confruntării. Este uluit de alegerea fetei. Bodogănește tot timpul și-și pune întrebări: Poate ăla, sfrijitul ăla, să-i facă ... ce-i fac eu? Doi, Doamne, și amîndoi... Adriana, o femeie care fusese o frumusețe cîndva, și-a folosit darurile date de Cel de Sus cam anapoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și bătând covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi pașa de la Vidin! bodogănea Ticu, săltând pe umăr covoarele și scoțându-le pe rând la bătătorul din fundul curții. Poate c-o să vrei să-i punem și un covoraș roșu de la poartă și până aici?... De ce vorbești așa? Știi bine ce om gentil e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întrebă pe cuscrul său ce mai știa despre Siminică. Nu prea bucuros de întrebare, Grigore Gospodin se ridică de la masă și-o porni spre poarta de la drum, grăbit dintr-o dată să plece. Dracu să-l ia și să-l pieptene! bodogăni el ursuz. Am auzit că i-a născut unguroaica o fată... Dar eu mi l-am scos de la inimă... Nici cu spatele nu vreau să mai știu de el!... E bine că te-nțelegi măcar cu ginerele ăsta tânăr, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin clasă: "Acest depravat trebuie îndepărtat imediat din clasa mea". Dorința sa, aveam să aflu ceva mai târziu, n-a prins viață, din cauza (datorită?!) faptului că învățătoarele de la clasele paralele ar fi sărit ca arse, argumentând, din ceea ce spunea mama, bodogănind prin casă, că au și ele depravații lor printre elevii pe care-i păstoresc. A fost una dintre primele mari lovituri pe care soarta mi le-a dat. Mă credeam unic și, iată, titlul de depravat era revendicat și de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Biserică a fost exacerbat de comunism, ducând la un naționalism de joasă condiție, inhibând inițiativele și declinând responsabilitățile. "Un popor cu substanța tarată" (H.R. Patapievici). Așteptăm încă să vină totul de sus, de la "centru", pentru a avea apoi împotriva cui bodogăni. Cei mai destoi-nici parlamentari, în loc să se bată pentru o descentralizare efectivă, pentru o autonomie reală, fac "lobby" la București, extaziindu-și electorii când se mai întorc cu câte o firimitură: mai o reeșalonare de datorii la buget, mai un credit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
avut timp s-o prindă înainte de a se izbi de mobilă, dar în schimb s-a lovit ea. A încercat să-i ridice capul, ca s-o ajute să respire, și a privit-o: era încruntată, avea fruntea asudată și bodogănea întruna. A mângâiat-o până i s-a părut că s-a liniștit, cufundându-se într-un vis care i-a adus în mod inexplicabil un zâmbet pe față. Oare ce vedea bunica? Ce amintiri de la vârsta de șapte ani
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
se lase înlăturată cu nici un chip. De aceea am scris, ironizat de un om subțire, că n-aș vrea să văd o majoritate de 80% în parlament. Birocrația noastră parcă înnăscută! Pentru fiecare referat, pe care-l scriu oftând și bodogănind, trebuie ca timișorenii să-mi elibereze altă dovadă că am fost în funcție acolo, de parcă n-ar fi ca în filmul lui Porumboiu: am fost sau n-am fost? Sau poate că-i la mijloc o sechelă: în comunism, trecutul
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]