130 matches
-
Căci prea adesea Binele trândăvește” (I, 34). Oricum, preferă angelicului demonicul. De ce, atunci, n-ar prefera Paradisului Infernul, din moment ce, mărturisește, “în primele veacuri ale erei creștine aș fi fost maniheist” (I, 35)?! Undeva, cu referire la sine însuși, precizează: „Un bogomil al secolului XX” (III, 69). Recitindu-și Demiurgul cel rău, spune același lucru: „Sunt bogomil și budist” (III, 34). Oricum, în momentele de disperare, deși, cum vom vedea, uneori caută rugăciunea sau are nostalgia ei, Cioran face apologia infernului. Îndoiala
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prefera Paradisului Infernul, din moment ce, mărturisește, “în primele veacuri ale erei creștine aș fi fost maniheist” (I, 35)?! Undeva, cu referire la sine însuși, precizează: „Un bogomil al secolului XX” (III, 69). Recitindu-și Demiurgul cel rău, spune același lucru: „Sunt bogomil și budist” (III, 34). Oricum, în momentele de disperare, deși, cum vom vedea, uneori caută rugăciunea sau are nostalgia ei, Cioran face apologia infernului. Îndoiala, mai mult decât credința, l-ar salva: „Îndoiala are rădăcini tot atât de adânci ca rugăciunea.// În
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
află reunite un număr de curente religioase, avîndu-și, majoritatea lor, originea În afara Occidentului Europei sau a Nordului Africii. Marcion era din Sinope, oraș din Asia Mică. Mani era persan și a predicat În Persia. Paulicienii au Înflorit În Mesopotamia, iar bogomilii În Bulgaria și pe teritoriul Bizanțului. Și totuși, cu excepția paulicienilor, toate aceste curente, de la gnosticism pînă la catharismul francez și italian, au avut un impact considerabil asupra istoriei Occidentului și au fost tratate drept erezii interne de către Biserica Apuseană 25
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un vînător de recompense. Un secol mai tîrziu, Împăratul Ioan Tzimisces a strămutat numeroși paulicieni În provincia Tracia (Bulgaria de azi), În jurul fortăreței Philippopolis. Firește, mulți cărturari s-au grăbit să tragă concluzia că aceștia trebuie să fi fost strămoșii bogomililor, Însă chestiunea nu este chiar atît de simplă. În schimbul aportului lor militar, paulicienilor li se garanta tolerarea religiei proprii; numai că, În timp, loialitatea lor s-a dovedit mediocră. În vremea campaniei din Epir Împotriva normanzilor (1081), cînd circa două mii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-a dovedit mediocră. În vremea campaniei din Epir Împotriva normanzilor (1081), cînd circa două mii cinci sute de paulicieni au dezertat, a fost revocată această poziție tolerantă. Împăratul Alexis I Comnenul, cel care avea să devină un mare prigonitor al bogomililor, a intervenit personal la Philippopolis, operînd conversiuni În masă la ortodoxie. Restul avea să fie Înfăptuit de iezuiți În secolul al XVII-lea. Desigur, oarecare contaminare Între paulicienii descriși de Petru din Sicilia și unii „pavlichieni” armeni adopționiști trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
imperiale din thema (provincia) Anatoliei, care dezertase luînd cu el cinci mii de soldați. Cele mai bune vremuri le-au cunoscut paulicienii sub conducerea ginerelui lui Karbeas, Chrysokeir, și tot atunci și-au cunoscut și sfîrșitul. La o privire superficială, bogomilii și paulicienii evidențiază puncte comune - dar Între doctrinele lor nu se vede o legătură profundă. Spre deosebire de paulicianism, bogomilismul nu afirmă că lumea de aici ar fi produsul unui al doilea principiu. În ciuda prezenței unui mit aparent bizar, premisele bogomilismului par
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
definită drept pseudodualistă (vezi, În continuare, capitolul 8). Bogomilismul este menționat pentru prima dată În Bulgaria, În preajma anului 950; după 972 face obiectul unui ample refutații din partea unui preot pe nume Cosmas. Nu se știe nimic despre Întemeietorul ei, preotul Bogomil. La Începutul secolului al XI-lea, erezia era prezentă În provincia bizantină Opsikion din Asia Mică, unde ereticii erau supranumiți phoundaites, de la cuvîntul latin funda, „traistă”, trecut În limba greacă. Acești „trăistari” (În bulgară torbeshi) umblau cu cerșitul, adunîndu-și pomenile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În limba greacă. Acești „trăistari” (În bulgară torbeshi) umblau cu cerșitul, adunîndu-și pomenile În traistă. Ei Înșiși Își spuneau creștini. Atît ereziologii medievali cît și Învățații moderni derivă, din rațiuni obscure, credințele bogomilice din mesalianism. În timpul domniei lui Alexis Comnenul, bogomilii se stabiliseră la Constantinopol. Împăratul l-a ademenit pe conducătorul lor, un om pios pe nume Vasile, Într-o cursă perfidă: s-a prefăcut că se gîndește să se convertească și l-a determinat pe Vasile să-i dezvăluie toate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o biserică puternică. Din păcate, doctrina lor ne este cunoscută numai din surse tîrzii (din secolele XIV-XV), care Îi atribuie un dualism radical. Potrivit ereziologilor de mai Înainte Însă, biserica „sclavonilor” profesa, dimpotrivă, o doctrină monarhiană asemănătoare cu cea a bogomililor. Dacă bosniacii ar fi fost dualiști radicali În secolul al XII-lea, atunci s-ar dezlega enigma catharismului. Însă cum nu erau, ea persistă. Într-adevăr, au existat două grupuri distincte de cathari: unul de credință bogomilică și un altul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
afla În provincia Champagne, la Mont-Aimé, În zona Vertus 76. Guibert de Nogent a semnalat o erezie asemănătoare catharismului În 1114 În regiunea Soissons 77. În 1167 are loc faimosul „conciliu” cathar ținut la Saint-Félix-du-Lauragais În prezența preotului Nicetas, episcopul bogomil al Constantinopolului, pe care occidentalii Îl numesc papă prin analogie (papas Înseamnă pe grecește nimic altceva decît „preot”). Nicetas Îi confirmă pe episcopii cathari ai diocezelor din Franța (Robert d’Épernon) și din Albi (Sicard Cellerier); reînnoiește consolamentum-ul (consolamentum era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mentalitatea augustiniană, căci teologul din Hippona a fost cel care a afirmat că numărul de locuri din cer, pentru Cei Drepți, este egal cu numărul de locuri lăsate libere de Îngerii căzuți. Calcule de acest fel erau curente În mediul bogomililor și al catharilor, nu Însă și În gnosticism. CÎt despre reîncarnare, aceasta este o idee atît de răspîndită, Încît o Împărtășește jumătate din populația globului. Nu e prea greu să intri În această jumătate fără a fi nici gnostic, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bicameral mind, Houghton Mifflin, Boston, 1976. 25. Literatura cu privire la dualismul occidental nu constituie chiar o cantitate copleșitoare. PÎnă În prezent nu există nici un studiu care să cuprindă totalitatea conexiunilor dintre curentele Antichității tîrzii (gnosticii, marcioniții, maniheenii) și cele medievale (paulicienii, bogomilii, catharii). Prima lucrare amplă asupra mișcărilor dualiste medievale Îi aparține lui Ignaz von Döllinger: Beiträge zur Sektengeschichte des Mittelalters, vol. I: Geschichte der gnostisch-manichäischen Sekten im frühen Mittelalter; vol. 2: Dokumente vornehmlich zur Geschichte der Valdensier und Katharer (1890); reprint
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mîncați” este trupul și sîngele lui, ci afirmă prostia că ar fi vorba de Evanghelie și de Apostol 11. Interesantă este de asemenea și Formula a patra 12, deși ea este tîrzie și s-ar putea referi, În realitate, la bogomili 13. Ni se spune că aceștia Îl numesc pe Satan - Dumnezeu-Creatorul, „mărturisesc că Domnul nostru a pătimit, Însă declară că nu s-a născut cu adevărat din sfînta, pururea-fecioară și preacurata Maică, ci numai În aparență, dokesei”14. Luîndu-se după
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Carcassonne (cel mai vechi manuscris este cel din Dôle, D)1. Primele izvoare indirecte fac referință la bogomilismul bulgar: este vorba de scrisoarea a doua a patriarhului din Constantinopol, Teofilact, către Petru, țarul bulgarilor (940-950) și de Tratatul contra bogomililor al lui Cosma Preotul, scris la puțină vreme după 9722. Izvoarele bizantine se dovedesc incomparabil mai bogate În informații cu privire la mitologia bogomilică, cel mai vechi dintre ele fiind scrisoarea călugărului Eftimie din Mănăstirea Maicii Domnului #(Theotokou) tes Peribleptou## de la Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai bogate În informații cu privire la mitologia bogomilică, cel mai vechi dintre ele fiind scrisoarea călugărului Eftimie din Mănăstirea Maicii Domnului #(Theotokou) tes Peribleptou## de la Constantinopol. Eftimie provenea din Asia Mică, din thema Opsikion (tou opsikiou), dioceza Acmoniei din Frigia, unde bogomilii erau cunoscuți sub numele de phoundagiagites sau phoundaites, din cuvîntul latin funda, intrat În limba greacă și Însemnînd „traistă”, cu referire la obiectul În care acești „trăistari” Își adunau pomenile. În limba bulgară li se spunea torbeshi, de la torba, Însemnînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mânăstirea Maicii Domnului scria pe la 10504, În aceeași perioadă În care Mihail Psellos Își compunea al său Dialogus de daemonum operatione, În care sînt cuprinse o serie de informații destul de Îndoielnice despre niște „euchites” (mesalieni) părînd să se asemene cu bogomilii. Un secol mai tîrziu, capturarea lui Vasile, Îndîrjitul conducător al bogomililor din Constantinopol, este povestită cu toate pitoreștile ei amănunte În Alexiada Anei Comnena (1148). Împăratul Alexios reușește, printr-un șiretlic, să obțină de la Vasile o expunere a credințelor bogomile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mihail Psellos Își compunea al său Dialogus de daemonum operatione, În care sînt cuprinse o serie de informații destul de Îndoielnice despre niște „euchites” (mesalieni) părînd să se asemene cu bogomilii. Un secol mai tîrziu, capturarea lui Vasile, Îndîrjitul conducător al bogomililor din Constantinopol, este povestită cu toate pitoreștile ei amănunte În Alexiada Anei Comnena (1148). Împăratul Alexios reușește, printr-un șiretlic, să obțină de la Vasile o expunere a credințelor bogomile. Așternute pe hîrtie de un secretar care se afla ascuns, istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
făuritor (demiourgos) al plantelor, al animalelor și al tuturor corpurilor compuse”, atribuindu-i lui Isus, fratele ceresc, fenomenele meteorologice nefavorabile, produse din invidie față de rînduiala bună a lui Satanael 33. În cele din urmă, obiectul relatării lui Zigabenos devine Treimea bogomililor, În care autorul detectează influențe sabeliene: Fiul și sfîntul Duh sînt ipostaze distincte numai În timpul celor treizeci și trei de ani ai vieții lui Isus pe pămînt (Între 5500 și 5533 de la facerea lumii), după care se contopesc din nou. Imaginea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale Genezei: face Raiul, Îi așează acolo pe oameni și sădește la mijloc o trestie (Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului), iar În ea Îl ascunde pe șarpele cel fluid, care nu e nimic altceva decît saliva lui Sathanas 37. Bogomilii nu s-au mulțumit cu nici una din soluțiile gnostice de care au putut lua cunoștință din literatura ereziologică. Au născocit un nou scenariu, În care și Pomul Cunoașterii și Șarpele nu sînt altceva decît Însuși Demiurgul! Dovedind un exces de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cel care botează cu apă și știe să-l recunoască pe Isus după porumbelul care se așează pe el. Numai botezul lui Isus, cu Spirit, poate aduce salvarea. Expresiile „trupul meu” și „sîngele meu” se referă metaforic la rugăciunea Domnului. Bogomilii resping sfintele taine ale Bisericii, pe care le asociază cu răii creștini, discipoli ai lui Ioan Botezătorul care „cunună și se căsătoresc”, În vreme de discipolii lui Isus sînt encratiți: „ei sînt ca Îngerii lui Dumnezeu din cer, În Împărăția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
5. Consecințe doctrinale și etice ale mitului bogomilic Trăind În manieră encratită pentru a imita viața Îngerilor, abținîndu-se de la tot ceea ce derivă ex coitu și de la lucruri care, precum vinul, au fost inventate de Diavol pentru a stimula procreația 52, bogomilii dovedesc și o atitudine clar antinomistă față de doctrina, sacramentele și etica Bisericii. Cosma Preotul le atribuie credința că autorul minunilor făptuite de Isus ar fi Diavolul Însuși 53. După H.-Ch. Puech, aceasta Înseamnă că ei dau miracolelor o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
le atribuie credința că autorul minunilor făptuite de Isus ar fi Diavolul Însuși 53. După H.-Ch. Puech, aceasta Înseamnă că ei dau miracolelor o interpretare simbolică, nu literală. Celelalte date oferite de Cosma sînt Întărite și de restul izvoarelor. Bogomilii resping botezul, Împărtășania, cultul crucii, cultul Fecioarei și al sfinților, al icoanelor și al moaștelor, ierarhia Bisericii, liturghia și rugăciunile ortodoxe. Singura rugăciune pe care o acceptă este Tatăl Nostru. Ei cred că edificiile materiale ale bisericilor sînt ascunzișuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din morți și a Judecății de Apoi55. Zigabenos, sursa cea mai completă de care dispunem În privința bogomilismului bizantin, furnizează și alte informații asupra practicilor și riturilor comunității bogomilice - care Însă nu Își au locul În capitolul de față56. Potrivit lui Cosma, bogomilii bulgari resping Legea și pe Profeți 57, În vreme ce bogomilii bizantini acceptă, după informațiile lui Zigabenos, un canon neotestamentar ortodox, la care se adaugă cele șaisprezece cărți ale Profeților și Psalmii 58. Interpretarea dată de ei Scripturilor este una alegorică. Zigabenos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cea mai completă de care dispunem În privința bogomilismului bizantin, furnizează și alte informații asupra practicilor și riturilor comunității bogomilice - care Însă nu Își au locul În capitolul de față56. Potrivit lui Cosma, bogomilii bulgari resping Legea și pe Profeți 57, În vreme ce bogomilii bizantini acceptă, după informațiile lui Zigabenos, un canon neotestamentar ortodox, la care se adaugă cele șaisprezece cărți ale Profeților și Psalmii 58. Interpretarea dată de ei Scripturilor este una alegorică. Zigabenos oferă cîteva exemple grăitoare 59, dintre care poate cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Vicenza și „Sclavenia” sau „Sclavania”, identificate de Anselm din Alexandria ca fiind terra (quae) dicitur Bossona (Bosnia, parte din Croația, numită În documentele medievale „Slavonia”)61. Din nefericire, indiciile privitoare la acești eretici bosniaci care, la fel ca și bogomilii, Își spun creștini, excluzîndu-i de la această denumire pe toți ceilalți, sînt foarte puține. Potrivit unui manuscris glagolitic din secolul al XIV-lea, credința lor ar fi asemănătoare cu cea a bogomililor: „Ei spun că Domnul nostru Isus Cristos n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]