57 matches
-
unei vieți anistorice; pentru că țiganii, în viziunea mitică a prozatorului, nu au intrat niciodată în cursul istoriei, au fost mereu deasupra sau în afara vârstelor civilizației. Sensul dual al fenomenelor, pe care A. îl împinge până spre unele valori cu rezonanțe bogomilice (de unde și echivalarea țiganilor cu purtătorii de însemne satanice), derivă, în realitate, din alternarea perspectivei narative în funcție de intuirea timpului povestirii. Poveste cu țigani s-ar fi putut intitula, într-un înțeles mai perceptibil receptării critice, povestea păcatului și a ispășirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
actori ca Sufletul și Trupul, Voința și Simțirea se mișcă solemn printre simboluri creștine, ce-i vin din Biblie și din rânduieli liturgice ortodoxe. Aceste personaje străvechi conceptualiste, dezbat totuși între ele, cu mare aprindere, conflictul teologal, de sigură proveniență bogomilică, dintre Virtute și Păcat, dintre Spirit și Carne, dintre Bine și Rău. În felul poetului de a-și concepe viața e un manicheism care oricât de modern prin conflictualitatea lui arzătoare, duce gândul cititorului peste momentul bogomilic valah, la acea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de sigură proveniență bogomilică, dintre Virtute și Păcat, dintre Spirit și Carne, dintre Bine și Rău. În felul poetului de a-și concepe viața e un manicheism care oricât de modern prin conflictualitatea lui arzătoare, duce gândul cititorului peste momentul bogomilic valah, la acea perioadă de tranziție din istoria spiritului european, când evul mediu creștin viețuiește încă în zorii Renașterii, deși combătut de noile și mai pământeștile idealuri umaniste.” 3 Meritul lui Vladimir Streinu este de a se fi apropiat în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
un tipic pandur al spiritului”, un avanpost al modernității europene, un ferment artistic pornit din Hobița pentru a duce la Paris semnele înnoirii artei. Vorbind despre Brâncuși, autorul vorbește, în fond, despre fantasmele sale. Eseul este delectabil în ciuda viziunii sale bogomilice. P. este un veritabil scriitor și un om de carte care încalcă sistematic convențiile. După 1990 au început să apară scrierile lui P. confiscate de Securitate, iar procesul de reconstituire și tipărire este în curs de desfășurare. Fiica scriitorului, Nadia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
comparate românești. Primul volum al lucrării conține texte vechi originale, reproduse în grafie chirilică și în transcriere cu litere latine, urmate de ample comentarii lingvistice. Volumul al doilea este dedicat cărților populare (..textele măhăcene, Legenda Duminicei, Legenda lui Avram, Texte bogomilice, Balada Cucul și turtureaua, Povestea numerelor etc.), însoțite de studii privind filiația textelor și circulația motivelor respective în literaturile altor popoare. Dacă primele două volume stau la baza gramaticii istorice românești (inclusiv fonetica și vocabularul, cu nume comune, nume proprii
Editarea textelor vechi rom?ne?ti - o preocupare constant? a activit??ii ?tiin?ifice a lui B.P. Hasdeu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83579_a_84904]
-
regulă, evreu, demonizarea cârciumarului a adăugat tușe noi portretului demonic al „evreului imaginar”. Reciproca este și ea valabilă (vezi capitolul „Demonizarea evreului”). În folclorul mitic românesc, nu numai tutunul este „iarba dracului”, ci și vița-de-vie. În legendele populare de origine bogomilică, structurate deci conform unei teologii dualiste, vinul este considerat o coproducție divino-demonică : inițial, vinul a fost o „băutură sfântă”, nealcoolică, dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se Îmbată” <endnote id="(32, p. 542 ; 139, p. 53
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
biserici” <endnote id="(179, p. 259 ; 702, p. 396)"/> ; el face cârciumi. Vorba lui Anton Pann : „Cine te vede intrând În cârciumă nu zice că ai intrat să te-nchini” (Povestea vorbei, 1847) <endnote id="(888)"/>. Recunoaștem o anumită mentalitate bogomilică În această perspectivă simetrică și dualistă, prin care Cârciumii evreiești (lăcaș al Diavolului) i se opune Biserica creștină (lăcaș al Domnului). Într-un text apocrif, Epistoliia Domnului nostru Iisus Hristos, transcris În Moldova În jurul anului 1762, este prezentă - În termeni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comparate românești. Primul volum al lucrării conține texte vechi originale, reproduse în grafie chirilică și în transcriere cu litere latine, urmate de ample comentarii lingvistice. Volumul al doilea este dedicat cărților populare (..textele măhăcene, Legenda Duminicei, Legenda lui Avram, Texte bogomilice, Balada Cucul și turtureaua, Povestea numerelor etc.), însoțite de studii privind filiația textelor și circulația motivelor respective în literaturile altor popoare. Dacă primele două volume stau la baza gramaticii istorice românești (inclusiv fonetica și vocabularul, cu nume comune, nume proprii
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1727]
-
vechile mituri ale genezei, povestirile legate de floră și faună, de viața omului, de toponimice și antroponimice. În cadrul l. despre facerea lumii se conturează un strat arhaic, care consideră lumea drept opera unor animale, și altul, mai nou, de influență bogomilică, atribuind geneza colaborării dintre Dumnezeu și diavol. Subiectele referitoare la plante, animale sau la diferite forme de relief cunosc cea mai mare răspândire. L. etiologică relevă în majoritatea cazurilor o viziune antropomorfă, o concepție animistă, reminiscențe ale unei mentalități primitive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
câteva decenii sfera de interes științific a lui Ț. Le-a consacrat studii minuțioase, consumând multă energie și erudiție, si a constatat că opiniile lui B. P. Hașdeu și M. Gaster, potrivit cărora sursă acestor texte trebuie căutată în mediile bogomilice, nu se susțin. Cartea sfântă era „citită” în aceste scrieri în duh popular, martor credibil pentru refacerea stării de sensibilitate a colportorilor și chiar a depozitelor lor mentale. Contribuțiile acestea au fost adunate într-o carte tipărită la Leiden în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
s-a vorbit despre difuziunea unui vechi motiv iranian, preluat de către sectele eretice creștine (gnostici, mandei, manihei) și transmis mai departe bogomililor 424. Însă, Mircea Eliade, într-un studiu amplu despre preistoria cosmogoniei populare românești 425, consideră că ipoteza originii bogomilice a acestui mit întâmpină dificultăți, în primul rând pentru că el nu se găsește în nici un text bogomilic și apoi pentru că mitul acesta cosmogonic are o răspândire foarte mare, chiar în regiuni unde credințele bogomilice nu au pătruns niciodată. Tinând cont
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și transmis mai departe bogomililor 424. Însă, Mircea Eliade, într-un studiu amplu despre preistoria cosmogoniei populare românești 425, consideră că ipoteza originii bogomilice a acestui mit întâmpină dificultăți, în primul rând pentru că el nu se găsește în nici un text bogomilic și apoi pentru că mitul acesta cosmogonic are o răspândire foarte mare, chiar în regiuni unde credințele bogomilice nu au pătruns niciodată. Tinând cont de faptul că "arhaismul folclorului sud-est european este în afară de orice îndoială", el nu exclude posibilitatea ca anumite
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
românești 425, consideră că ipoteza originii bogomilice a acestui mit întâmpină dificultăți, în primul rând pentru că el nu se găsește în nici un text bogomilic și apoi pentru că mitul acesta cosmogonic are o răspândire foarte mare, chiar în regiuni unde credințele bogomilice nu au pătruns niciodată. Tinând cont de faptul că "arhaismul folclorului sud-est european este în afară de orice îndoială", el nu exclude posibilitatea ca anumite credințe dualiste difuzate în Balcani și în regiunile carpato-dunărene să fie resturi ale credințelor religioase aparținând substratului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dualist al legendelor cosmogonice vechi românești și metafizica cosmogonică a lui Blaga o face și Ion Mihail Popescu, unul dintre cei mai importanți exegeți ai filosofiei sale. Într-un articol despre patima metafizică a lui Blaga, el susține că motivul bogomilic al dualității a primit o turnură specială în spațiul românesc, în acord cu matricea stilistică de aici, lucru recunoscut de Blaga însuși: nu mai e vorba aici de lupta dintre cele două principii, ci de înfrățirea și conlucrarea lor437. Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
actori ca Sufletul și Trupul, Voința și Simțirea se mișcă solemn printre simboluri creștine, ce-i vin din Biblie și din rânduieli liturgice ortodoxe. Aceste personaje străvechi conceptualiste, dezbat totuși între ele, cu mare aprindere, conflictul teologal, de sigură proveniență bogomilică, dintre Virtute și Păcat, dintre Spirit și Carne, dintre Bine și Rău. În felul poetului de a-și concepe viața e un manicheism care oricât de modern prin conflictualitatea lui arzătoare, duce gândul cititorului peste momentul bogomilic valah, la acea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de sigură proveniență bogomilică, dintre Virtute și Păcat, dintre Spirit și Carne, dintre Bine și Rău. În felul poetului de a-și concepe viața e un manicheism care oricât de modern prin conflictualitatea lui arzătoare, duce gândul cititorului peste momentul bogomilic valah, la acea perioadă de tranziție din istoria spiritului european, când evul mediu creștin viețuiește încă în zorii Renașterii, deși combătut de noile și mai pământeștile idealuri umaniste." Meritul lui Vladimir Streinu este de a se fi apropiat în mai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
minciuna instaurată de societatea totalitară sovietică. Este cât se poate de inedită această mitologie diavolească (igienizatoare, cum am precizat) și ea trebuie înțeleasă ca având background-ul politic sugerat de Bulgakov. Romanul Maestrul și Margareta are, în mod evident, componente bogomilice: acestea creează o ramificație complexă, care se verifică în structura duală a romanului - pe de o parte, istoria lui Hristos (Yeshua Ha Nozri din Yerushalaim) relatată de un scriitor neagreat de regimul comunist (Maestrul, sinteză simbolică a scriitorilor disidenți și
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
Al. Rosetti intuia că la originea acestor colinde, grupate de el sub titlul generic Prada din raiu, trebuie să fie o legendă apocrifă, necunoscută la acea dată (4, p. 57). Abia în 1938, Nicolae Cartojan prezintă o legendă „cu trăsături bogomilice”, aflată într-un manuscris (BAR nr. 1282) de la începutul secolului al XIX-lea, ca fiind „prototipul apocrif al ciclului de colinde «Prada din raiu»” (5, II, pp. 49-51). Este vorba de legenda cu titlul : Povestea lui Satanailu cumu s-au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1870-1878) (40, pp. 204-227 ; 59, I, p. 196 + II, p. 212), fie sub formă de legende populare. Le voi numi redacțiuni moderne. Nu mă interesează deocamdată polemica peste timp dintre B.P. Hasdeu (care considera ca prototip al textului o legendă bogomilică) și Nicolae Cartojan (care descoperă rădăcini mult mai vechi ; cf. 59, I, p. 191). Mă interesează în schimb eventualele modificări și interpolări efectuate odată cu prelucrarea și răspân- direa legendei hagiografice în discuție. Iată, pe scurt, subiectul redacțiunii vechi, slavă și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a legendei nu numai că nu apare paltinul, dar lipsește cu desăvârșire episodul cu intero garea copacilor, respectiv cu blestemarea unora și binecuvântarea altora. B.P. Hasdeu (40, pp. 205, 213) a considerat că legenda/ rugăciunea în discuție este un produs bogomilic. Moses Gaster (64, p. 262), V. Bologa (65), Mircea Eliade (66) și, mai ales, Nicolae Cartojan (59, I, p. 187) au demonstrat prebogomilismul legendei, refăcându-i istoria până la credințele demonologice și riturile magice ale asiro-babilonienilor (vezi și 61). Faptul pare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu exclude, în principiu, posibilitatea ca legenda să fi fost preluată, prelucrată și vehiculată (inclusiv la nord de Dunăre) de către bogomili (68). În 1925, Jordan Ivanov scria următoarele : „în ceea ce privește Rugăciunile lui Sisinius, atribuite și ele popii Ieremia, ele nu sunt bogomilice, deși conțin elemente mesaliene. Totuși, datorită acestor elemente, ele ar fi putut fi împrumutate și difuzate de către bogomili sau de către bogomilizanți” (124, p. 76). Ulterior, și Emil Turdeanu a adoptat acest punct de vedere (125, p. 14). Dar descântecul rusesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestor elemente, ele ar fi putut fi împrumutate și difuzate de către bogomili sau de către bogomilizanți” (124, p. 76). Ulterior, și Emil Turdeanu a adoptat acest punct de vedere (125, p. 14). Dar descântecul rusesc (din secolul al XVII-lea), considerat bogomilic de către Hasdeu și reprodus de acesta (40, p. 205), comportă diferențe și mai mari față de redacțiunile românești ale legendei Sfântului Sisinie decât redacțiunea greacă indicată de N. Cartojan. În plus, nici descântecul rusesc nu conține episodul care mă interesează : interogarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu pământ. În alte legende etiologice, vinul este o coproducție divino-demonică. Fiind făcut de Dumnezeu, vinul era bun, dulce și nealcoolic (mustul), dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se îmbată” (94). Este o tipică rezolvare dualistă (bogomilică) a situației. Sunt deci de căutat originile maniheiste ale acestei legende din folclorul religios al românilor. „Vinul era, potrivit maniheenilor, veninul Prințului Tenebrelor”, își nota Emil Cioran în jurnal (95). în literatura ebraică de exegeză biblică (Midrash Tanhuma 58), vinul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
încins în jocul și euritmia formelor și a ritmurilor existențiale. Poezia lui Ion Barbu se ridică dintr-o zonă lutoasă arsă până la regimul de cristalizare perfectă. Aventura poetului este a lui Nastratin Hogea la Isarlîk, drumul unui reîntrupat în mistica bogomilică a unui hogea răspopit. Imaginarul poetic recompune un univers de reverii a unei fantome a idealului. În locul cetății Meka, Ion Barbu și-a construit o așezare de câmp și apă, de târg și port, cetatea sa fragilă de vis: "alba
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și romanii". După ocuparea regiunii, hanul Asparuh a construit cetăți mari, pe Dunăre, precum cetatea Dârstorului, și a ridicat un val de pământ de la Dunăre până la Marea Neagră. În locul așezării bulgarilor, el a construit "cetatea Plisca", după cum aflăm din cronica apocrifă bogomilică. La rândul ei, cronică bizantină consemnează: "Când împăratul Constantin IV Pogonatul află că un popor necurat (barbar) s-a așezat în lagăr (tabără) dincoace de Dunăre, în Onglos, și pradă regiunile dunărene, părțile stăpânite de creștini, el atacă lagărul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]