66 matches
-
deosebit de transparentă a paulicienilor ar putea ascunde vreun mister. Paulicianismul a prezentat cîndva o mare importanță În istoria curentelor dualiste occidentale, deoarece, conform cunoscutei ipoteze difuzioniste, era singura verigă de legătură care ar fi putut explica reluarea gnosticismului de către ismailism, bogomilism și catharism. Este vorba de teza clasică a lui Ignaz von Döllinger, reluată și dezvoltată ulterior de Steven Runciman, Raoul Manselli, Milan Loos, Henri-Charles Puech, Heinz Halm și alții, combătută Însă cu Înverșunare de o serie de cercetători ai literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
asemenea enunțuri. 36. Lemerle, Histoire, p. 130. 37. Précis 13; Lemerle, Histoire, p. 129. 38. Petru din Sicilia, Histoira 116; Photius 22; 76. 39. Lcmerle, Histoire, p. 130. 40. Idem, p. 129, n. 43. 41. Idem, p. 130. Capitolul VIII Bogomilismul: un pseudodualism Dacă ne Închipuim că Satan este stăpînul lumii... atunci... nu mai poate să existe liberul arbitru. Martin Luther, De servo arbitrio 1. Izvoare Există un singur izvor direct cu privire la bogomilism, Întrebările lui Ioan (Interrogatio Johannis), un text apocrif
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
n. 43. 41. Idem, p. 130. Capitolul VIII Bogomilismul: un pseudodualism Dacă ne Închipuim că Satan este stăpînul lumii... atunci... nu mai poate să existe liberul arbitru. Martin Luther, De servo arbitrio 1. Izvoare Există un singur izvor direct cu privire la bogomilism, Întrebările lui Ioan (Interrogatio Johannis), un text apocrif adus din Bulgaria pe la 1190, În vremea cînd Nazarie din Concorezzo era episcop cathar În Lombardia, și tradus În latină. S-au păstrat trei manuscrise și un text imprimat, din două redactări
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau „V” (Viena, ms. BN lat. 1137 fol. 158 V.-160), cealaltă numită „redactarea de la Carcassonne”, după un original pierdut, aparținînd Inchiziției din Carcassonne (cel mai vechi manuscris este cel din Dôle, D)1. Primele izvoare indirecte fac referință la bogomilismul bulgar: este vorba de scrisoarea a doua a patriarhului din Constantinopol, Teofilact, către Petru, țarul bulgarilor (940-950) și de Tratatul contra bogomililor al lui Cosma Preotul, scris la puțină vreme după 9722. Izvoarele bizantine se dovedesc incomparabil mai bogate În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pe tot cuprinsul Europei răsăritene mitologia bogomilică s-a interferat cu legendele populare dualiste 7, Însă deși aceste materiale populare au suferit, Într-un anume stadiu, o vădită influență bogomilă, este posibil ca ele să fie mult mai vechi decît bogomilismul. 2. Prolog În ceruri Două izvoare sînt de acord cu existența a șapte ceruri 8, opt dacă socotim și cerul vizibil, făurit de Satan 9. Eftimie Zigabenos nu menționează decît un cer și un pămînt create de Dumnezeu și un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestea, se prefac a fi creștini exemplari 54. Eftimie de la Mânăstirea Maicii Domnului mai adaugă acestui și așa impresionant repertoriu antinomist respingerea dogmelor Învierii din morți și a Judecății de Apoi55. Zigabenos, sursa cea mai completă de care dispunem În privința bogomilismului bizantin, furnizează și alte informații asupra practicilor și riturilor comunității bogomilice - care Însă nu Își au locul În capitolul de față56. Potrivit lui Cosma, bogomilii bulgari resping Legea și pe Profeți 57, În vreme ce bogomilii bizantini acceptă, după informațiile lui Zigabenos, un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
poruncile Legii, care nu face distincția Între bine și rău, pe cînd mierea sălbatică este iarăși Sfînta Evanghelie, dulce ca mierea pentru cei care o primesc 60. Acest gen de exegeză, rezultat al unui efort hermeneutic considerabil, ne arată că bogomilismul s-a dezvoltat Într-un climat de rafinament intelectual, perfect identificabil În cel al călugărilor bizantini din vremea respectivă. 6. Creștinii din Bosnia Această erezie de proveniență bizantină este atestată pentru prima oară În Bosnia la anul 1199. Însă Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trupuri omenești... Că sufletele oamenilor sînt demoni care au căzut din cer și se vor Întoarce În cer, după ce vor fi făcut penitență Într-unul sau mai multe trupuri 70. Unul dintre punctele În care acest text timpuriu diferă de bogomilism este acela privitor la ideea reîncarnării, pe care un singur autor bizantin o mai susținuse pînă atunci - Ioan Italos 71. Este greu de Înțeles ce sens dădeau patarinii penitenței „in corporis uno vel pluribus”. După cum vom vedea În capitolul următor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și osîndind Vechiul Testament, ei spun că este al Prințului Întunericului 72. S-ar părea că ne Întîlnim aici cu o formă stîngace de origenism, combinat cu maniheism și păstrînd o parte din consecințele de ordin etic și practic ale unui bogomilism remaniat. În linii mari, aceasta corespunde destul de bine modelului de catharism radical (a se vedea capitolul următor). Urmele doctrinelor radicale din Dalmația pot oferi astfel o explicație pentru răspîndirea acestei de a doua mișcări dinspre Bizanț Înspre Occident. Această interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care ne-am confruntat pînă aici. Pentru că, de fapt, nu e vorba numai de a descrie o doctrină manifest dualistă - ci trebuie mai Întîi să hotărîm dacă bogomilii erau sau nu dualiști. Am definit dualismul drept opoziția a două principii. Bogomilismul recunoaște opoziția dintre Dumnezeu-Tatăl și Satan. Dar putem fi siguri că Satan este aici principiul a ceva? Crearea lumii Îi este, la drept vorbind, atribuită de ereziologi mai degrabă lipsiți de scrupule. Dimpotrivă, mai multe versiuni ale Genezei bogomililor subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stigmatizeze. Astfel, dat fiind că Diavolul este arhitectul lumii, Însă nu este principiu a nimic, că Îi este subordonat lui Dumnezeu și că făptuiește răul numai cu voia lui Dumnezeu (Dumnezeu nefiind nicidecum autor al răului), vom putea Înțelege că bogomilismul nici nu este dualist. Ar fi, dacă am putea avea Încredere În Zigabenos 73, care afirmă că Diavolul este creatorul animalelor și al plantelor. Însă, din nou, singurul text bogomilic original și autentic, Interrogatio..., intervine precizînd că toate ființele vii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
origine divină, ori dacă are, este vorba de rămășițe sau de emoții negative. Și pentru Marcion materia este negativă și ne-dumnezeiască. Întunericul maniheist este un principiu rău, părtaș la veșnicie cu Dumnezeu. În ciuda atît de coloratului mit al creației, bogomilismul se află la mare depărtare de aceste forme vechi de dualism. Ar putea deriva bogomilismul din paulicianism? Și acest lucru pare imposibil. Paulicianismul profesează dualismul radical a doi Dumnezei și a două lumi, ca și Marcion; În mod destul de ironic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Marcion materia este negativă și ne-dumnezeiască. Întunericul maniheist este un principiu rău, părtaș la veșnicie cu Dumnezeu. În ciuda atît de coloratului mit al creației, bogomilismul se află la mare depărtare de aceste forme vechi de dualism. Ar putea deriva bogomilismul din paulicianism? Și acest lucru pare imposibil. Paulicianismul profesează dualismul radical a doi Dumnezei și a două lumi, ca și Marcion; În mod destul de ironic, acest lucru nu atrage și dispreț manifest pentru trup. În concluzie, bogomilismul pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ar putea deriva bogomilismul din paulicianism? Și acest lucru pare imposibil. Paulicianismul profesează dualismul radical a doi Dumnezei și a două lumi, ca și Marcion; În mod destul de ironic, acest lucru nu atrage și dispreț manifest pentru trup. În concluzie, bogomilismul pare a fi original, nu dualist. CÎnd se ajunge Însă la trupul omenesc, Satan dovedește puteri creatoare efective. Deși lutul nu a fost creat de către Diavol, trupul omenesc este În Întregime făurit de el, după chipul și asemănarea sa, dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru ei esența ființei umane este un suflet angelic, divin deși căzut, bogomilii refuză principiul antropic care cere ca lumea să fie pentru oameni și oamenii pentru lume. Numai trupul aparține acestei lumi, nu și sufletul. Însă refuzul venit din partea bogomilismului nu este identic cu cel al gnosticilor sau cu negația venită din partea maniheenilor: omenirea nu este superioară Demiurgului, Diavolul, pentru că Diavolul este și el un Înger. Contrar gnosticismului și maniheismului, Însă din alte motive decît În marcionism, bogomilismul este pesimist
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
venit din partea bogomilismului nu este identic cu cel al gnosticilor sau cu negația venită din partea maniheenilor: omenirea nu este superioară Demiurgului, Diavolul, pentru că Diavolul este și el un Înger. Contrar gnosticismului și maniheismului, Însă din alte motive decît În marcionism, bogomilismul este pesimist. Îngerul inocent a fost păcălit de cel viclean și nu poate evada din condiția blestemată a rasei sale decît renunțînd la concupiscență și la celelalte lucrări ale Arhontelui, adică la credințele și la practicile răilor creștini - „romanii”. NOTE
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de la Duvernoy (Le catharisme, p. 353), care acceptă drept autentică această mărturie. 73. Narr. 92.13-16 = Pan. col. 1296-1297. 74. I. Ioh., pp. 90-91 Bozóki. Capitolul IX Cele două religii ale catharilor 1. Două forme de catharism Expansiunea occidentală a bogomilismului ridică mai multe probleme. S-ar părea că la Începutul secolului al XII-lea mișcarea era deja Înrădăcinată În Italia de Nord, În Provența (care nu aparținea coroanei franceze) și Franța centrală. Pe la 1167 avusese loc o sciziune importantă În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ridică mai multe probleme. S-ar părea că la Începutul secolului al XII-lea mișcarea era deja Înrădăcinată În Italia de Nord, În Provența (care nu aparținea coroanei franceze) și Franța centrală. Pe la 1167 avusese loc o sciziune importantă În bogomilismul bizantin. O biserică, cea din „Sclavonia”, a rămas credincioasă vechii doctrine moderate sau pseudodualiste; a apărut Însă Încă o biserică, suficient de puternică pentru a-și impune dogma asupra catharismului provensal și asupra unei părți a catharismului lombard, care profesa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
grupului de fostul său filius maior Desiderius, care dădea acum tonul, bătrînul Nazarie mai profesa Încă fantaziasmul, după doctrina bogomilă „ortodoxă”2. Reformată de către Desiderius, Școala din Concorezzo avea să se apropie de doctrina catolică și mai mult chiar decît bogomilismul, făcînd să se adîncească astfel prăpastia care o despărțea de cealaltă școală, a „albanezilor” radicali (probabil de la „albigenzi”) de la Desenzano, pe Lacul Garda. Unele distincții Între „moderați” și „radicali” sînt deja menționate și În cea mai veche dintre scrierile anticathare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bonacursus: „Unii spun că Dumnezeu a creat toate elementele, alții că Diavolul a creat elementele; dar părerea lor comună este că Diavolul a Învrăjbit elementele”3. Textul pare să se refere mai cu seamă la două curente interpretative din interiorul bogomilismului, unul apropiat de catolicism, celălalt dualist. Mai multe date conține lucrarea De haeresi catharorum in Lombardia, redactată Între 1190 și 1200, căci Nazarie este menționat aici drept filius maior al episcopului Garattus din Concorezzo, iar același Nazarie, aflat Încă În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a explica Însă deosebirile dintre ele. Catharii Înșiși erau perfect conștienți de diversitatea lor. Datorită surselor ereziologice, doctrinele celor trei principale biserici din nordul Italiei ne sînt suficient de bine cunoscute. Două dintre ele profesau un pseudodualism derivat direct din bogomilism; cea de a treia, desprinsă din trunchiul unei misterioase biserici din Dragovița, profesa un dualism radical ale cărui elemente proveneau, după cum vom vedea În curînd, din origenism. 2. Pseudodualiștii Doctrina rezumată de Bonacursus În Manifestatio este cea a catharilor monarhieni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al lui Nazarie; - doctrina origenistă a preexistentei sufletului, care se opune traducianismului bogomil. În ciuda tuturor acestor transformări, care nu afectează decît unele sectoare ale comunităților monarhiene și nu au, În ansamblu, o pondere doctrinală decisivă, catharismul moderat nu este decît bogomilism În stare pură, antrenat Într-un proces de amestec cu doctrina radicală, a cărei proveniență este complet diferită. 3. Catharii radicali Tratatul De heresi catharorum le atribuie catharilor din Desenzano un dualism radical. Ei cred În doi Dumnezei, unul În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și 553, la al cincilea Conciliu ecumenic de la Constantinopol? La lista de mai sus nu se mai adaugă decît niște detalii, cum ar fi ideea că trupul Învierii va avea o formă sferică, asemenea androginului lui Platon din Banchetul 49. Bogomilismul și catharismul moderat nu au aproape nimic În comun cu origenismul, excepție făcînd poate subordinaționismul, pe care Îl puteau prelua cu siguranță și din alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Banchetul 49. Bogomilismul și catharismul moderat nu au aproape nimic În comun cu origenismul, excepție făcînd poate subordinaționismul, pe care Îl puteau prelua cu siguranță și din alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism), ignoră problema capitală a corporalității Îngerilor, nu Înmulțește numărul judecăților și nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul bizantin nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism), ignoră problema capitală a corporalității Îngerilor, nu Înmulțește numărul judecăților și nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul bizantin nu există raport direct, ele neîmpărtășind altceva decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea dată „Îmbrăcăminții de piele” din Cartea Genezei 3:21, curentă de altfel În tradiția platoniciană. În Italia Însă, catharismul monarhian oscilează Între traducianismul bogomil și preexistenta sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]