596 matches
-
este dificil să faci asemenea aprecieri, secundar/principal, aproape toți actorii tineri fiind protagoniști. Omisiunile și injustețea provoacă, de fapt, reacțiile, polemicile, starea de disconfort instalată acut în lumea noastră teatrală. În ultimii ani, asta se simte din ce în ce mai tare. Generozitatea, boieria, luciditatea sînt înlocuite de umori, de visceralități, de superficialitate, de inconsecvențe de tot felul - una scriem și alta votăm. Senzația că sînt găști, jocuri, că se plătesc polițe - de multe ori, inexactități - de aici vine. Responsabilitatea alegerii unui juriu rămîne
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
În arborele lor genealogic, ramurile se desfășoară până la curtea lui Caragea. Fiindcă străbunica, Ana Lambru, era fiica unui boier de la curtea lui Caragea, care se numea Grigore Lambru. Și, firește, mai 'nainte toți ai lor au fost cu ranguri de boierie. Era o femeie foarte frumoasă, foarte înțeleaptă. Și eu mă gândesc că ea a făcut căsătoria cu străbunicul Nicolae Jipa, care era mare comerciant, din marea familie a comercianților din Șcheii Brașovului, ctitori ai Bisericii Sfântul Nicolae din Șchei, ai
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
bine gura. Ne ajută, în a înțelege cum procedează unul, și cum altul, o distincție - culmea! - a lui Hasdeu care, vorbind despre istorie, spune că există în ea poporul, "numai suflete" (cuvînt prin care erau desemnați, îndeobște, robii - n.m.), și boierii, "numai materie" (carevasăzică, monedă, de orice fel va fi fost ea). La Caragiale, lumea, cu oameni cu tot, e materie. Ceva ce poate fi trunchiat, preluat în varii forme, și al cărei absurd poate fi speculat în fel și chip
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
climat provincial, izolaționist, îmbîcsit de prejudecăți, meschin. Actorul și-a construit în datele personajului sadovenian nu o copie, ci propria viziune; Lai Cantacuzino vorbea spectatorului din 1989 ca un abil ventriloc cu vocea timbrată nobil a unui om din vechea boierie cu distanță critică. Glissando rămîne pentru mine filmul cel mai dens, unde Daneliuc ține în echilibru un edificiu fragil cu ajutorul acestui actor de excepție. Provocarea constă în dificultatea de a acorda personajul sferei simbolice care lestează asupra evoluției firești a
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
și câte un cuvânt mângâietor și de alint spus de cărăuși: „Brava, flăcăii tatii! Ați mers ca în zilele cele bune! Brava!” Sau: „Îi greu drumul, nu-i așa? Da’ lasă că scăpăm noi la cale dreaptă și atunci îi boierie curată! Mai avem dâmbul ista și s-o sfârșit greul!” Hai să trecem dealul și pe urmă... somn de voie, flăcăi - a încercat Hliboceanu să îndulcească greul ce îi aștepta. Fără nici un strigăt din partea cărăușilor, boii s-au urnit din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cincisprezece ani, zece, dacă nu socoteai războiul cu ce i-a premers și cu amețeala de după, aceiași oameni, care nu muriseră, nu atît de glonț cît și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în bucăți și Iliescu se pupă cu babele la Cotroceni, zice, judecînd după hainele uzate și după ghetele și mai uzate, un disponibilizat. Eu i-aș otrăvi pe toți, pe toți i-aș otrăvi. Păi da, cu nea Nicu era boieria boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă la grătar, intervine "un pensionar din '90". Aiștea vor ca bătrînii să moară, ca să nu mai spunem că era mai bini cu nea Nicu. Domnul Ionel, venit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bucăți și Iliescu se pupă cu babele la Cotroceni, zice, judecînd după hainele uzate și după ghetele și mai uzate, un disponibilizat. Eu i-aș otrăvi pe toți, pe toți i-aș otrăvi. Păi da, cu nea Nicu era boieria boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă la grătar, intervine "un pensionar din '90". Aiștea vor ca bătrînii să moară, ca să nu mai spunem că era mai bini cu nea Nicu. Domnul Ionel, venit cu o furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se transformau invariabil În niște trăiri de mare complexitate. În care politica și schimbările din țară și din lume erau depănate și Înțelese total diferit, cum diferite erau interesul și gradul de cunoaștere al fiecărui mesean. În șoaptă erau pomeniți boierii deposedați de marile lor averi, de pământuri, case, conace și titluri nobiliare, de dregătoriile dobândite și erau afirmate, tot În șoaptă, bunătatea și grija cu care Își ajuta oamenii nevoiași din jurul lor, plata lor cinstită pentru cei care munceau: Ei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
scot pîrleala, se bucura pensionara. Adică cum, doamna Anica? Am muncit la dubălărie. Știi în ce miros și mizerie am lucrat eu? Nu. Cum era? Exact ca în iad. Adică te fierbea în cazanul cu smoală? Cazanul cu smoală era boierie curată, față de dubălărie. La doamna Anica era ceva curios de tot. Nu avea mamă, nu avea tată și nici zare de neam. Cu alte cuvinte, era singură de cînd își aduce aminte, adică de la șase ani, cînd a avut primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
costă doar cincisprezece lei, boierule... Gruia a achitat costul drumului și a sărit jos. I-a ajutat apoi pe bătrâni să coboare. A luat valiza și a oferit brațul mamei Maranda. ― Ia vezi, fata moșului, să nu te dedulcești la boierie, că ci pacatele mele oi faci eu când om Înota prin glodurile di acasî sau pi popșoiști? Numa’ de-a brățăta nu ti-oi pute’ duci - a atenționat-o cercetașul cu glas șăgalnic. Acasă mă-i duci de mână, că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mie că vei fi bun și vrednic". Oh, my prophetic soul, chiar și astăzi, la nord de Dunăre, se fac angajări bazate exclusiv pe flerul angajatorului... Într-un suprem acces de naivitate, Filimon nu uită să precizeze că "mai toți boierii români luau în curțele lor tineri fără protecție și le înlesnea mijloacele de a-și face [...] o carieră în lumea aceea unde favoarea și banii făceau totul", fără să realizeze enormitatea implicată de aserțiunea respectivă. La urma urmelor, meteahna balcanică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ghibănescu, editorul, să zicem, acestei opere postume (Sion murise prin 1858), pentru oamenii vremii, romantici împătimiți de vechi ceasloave, istoria era domnul, unsul pe tronul țării. Și, alături de el, toți ca unul, poporul. Nu, continuu vinovați de iscodiri și uneltiri, boierii. Poate, spune tot el, fiindcă boierii contrazic, prin firea lor ("te miri de unde atîta cinste și vază!" ce li s-a dat...), idealul romantic de consecvență. Sînt cei mai mutabili, cei mai de tranziție dintre straturile societății. Dacă în Ardeal
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
Goga, la 1913, fostei Principese Brâncoveanu). Deci, nu tradiția ilustră, nu onoarea îi pune pe boieri unde sînt, ci o bună tactică, aceea care înlocuiește, spre sfîrșitul secolului, tot ce crezuseră romanticii despre virtuțile cardinale: "Ajunsese lucrurile la aceasta că boieria era o belea, o pacoste pe țară, din care nu profita de cît domnul", deplînge Ghibănescu, laolaltă cu Sion, vremea "plăcintarilor". "Te făcuși vornic, mișele" al lui Negruzzi se aude, deconspirare din ce în ce mai inutilă - so what? s-ar răspunde, îngîmfat, în
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
Ghica, cel al 2-lea scriitor la secția jalobelor pe care acum domnul Grigori Ghica l-au rădicat la boerie." Nu prea măgulitor, ce-i drept. Ca și alte, multe, scurte portrete. În fapt, la niște zeci de ani după ce boieria încetase să mai fie interesantă, și de atins prin orice mijloace, oglinda lui Sion, chiar din acelea care deformează și păcălesc, punîndu-i pe strămoși în fața urmașilor e, la schimbarea lumii, testul necesar. Cei care-l trec sînt pregătiți nu pentru
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
de aur" o critică din cele mai îngăduitoare, al cărei unic defect era, poate, excesul de indulganță. Și este cu atât mai deplorabil gestul acesta, cu cât aflasem odată din scrisul d-lui Teodoreanu că îndeletnicirea slovei sale este „o boierie" - a cărei elementară eleganță ar fi trebuit să-i pară respectul pentru părerile unui confrate, corect și cinstit exprimate. Sistemul revolverelor răsucite prin redacții și al bătăilor consolatoare, are însă un neajuns - se prea poate ca într-o bună zi
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
ceea ce te convinge, nu prea ai ceva de spus. Cartea lui cea mai importantă, despre Sadoveanu, nu e una «de bun simț». Și ce risipitor! Pe aceasta nu și-a terminat-o, memoriile le-a abandonat. E într-asta o boierie de tip Odobescu, Ghica, Zarifopol, dar el a fost, ca literat, mai harnic decât ei. S-a complăcut într-un soi de promiscuitate. Nu mă refer la cedarea lui, pe care n-am căderea s-o judec. Simplul fapt de
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
la Universitatea din Niamey, a obținut doctoratul cu o teză de filosofie a istoriei și a publicat cărți importante în Franța, precum volumul premiat de Academia Franceză, Civilisations et lois historiques, Essai d' etude comparée des civilisations - Neagu Djuvara înfățișează boieria unui spirit rafinat și viu. L.T: Domnule Neagu Djuvara, suntem în livingul casei în care locuiți, unde am zărit, de cum am intrat, o colecție de icoane ardelenești, pe sticlă, iar dincolo de fereastra camerei, o colonadă care m-a făcut
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
țăran rus, cu o privire de pustnic rătăcit cu gura molfăind blesteme sau alcătuind un zâmbet crud. Ca orice despot, Ivan vede peste tot trădători, rând pe rând nevinovații intră în mașina de tocat, iar când sunt acuzați pe nedrept boierii care luptaseră curajos pentru apărarea unui oraș, aceștia mărturisesc vini imaginare pentru a scăpa de tortură. Chiar dacă ne aflăm încă departe de procesele-spectacol oferite de Stalin, cu autodenunțuri monstruoase, incredibile, istoria așa cum ne-o prezintă Pavel Lungin este revizitabilă prin
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
carte de dragoste pentru București, îmi place să cred ca această legătură există” (p. 29) - o cheie de înțelegere a unei lumi de energii, mai mult decât de orice altceva, în care nimic nu se pierde. Pe cutare stradă, unde boieria se varsă lin în mahala, trecut-au pașii lui Mateiu Caragiale, încrucișați fără veste cu ai lui Ștefan Luchian. Primprejur se risipesc generații de alți pictori, de medici, de miniștri. Lăsându-le urmașilor imaginea unei lumi întrețesute, în care distanțele
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
cum, cu riscul de a părea eretic, mărturisește că dacă s-ar ivi o religie care s-ar inspira direct din mitologia nordică, s-ar lepăda imediat de creștinism și s-ar converti la zeii Valhallei. Are un cult pentru boierii munteni sau moldoveni care au făcut România Mare și pufnește a nemulțumire de cîte ori are de-a face cu aerele de suficiență ale ardelenilor față de miticii bucureșteni, accese pe care, pe urmele lui Iorga, le etichetează drept „handicapul de
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
Chiar sintagma din titlu ne oferă, în acest sens, un indiciu. Ce altceva este „caligrafia plăcerii” dacă nu, în primul rând, o caracterizare a eseismului lui Dan C. Mihăilescu însuși? Frazele luxuriante ale acestuia, cu substantive neapărat determinate hâtru („falsă boierie cu accente de plebeianism nastratinesc și cabotinism ludic asumat”), cu enumerări a căror ambiție pare să fie aceea de a depăși suflul unei lecturi cu voce tare („nicăieri în corespondența autorilor noștri nu mai există atâta epicureism fervent alintat, atâta
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
ludic asumat”), cu enumerări a căror ambiție pare să fie aceea de a depăși suflul unei lecturi cu voce tare („nicăieri în corespondența autorilor noștri nu mai există atâta epicureism fervent alintat, atâta vitalitate a senescenței, așa o poftă de boierie senzorială, de tihnă, colportaj și taclale, de cumințenie și drăcărie, de înțelepciune și ghidușie totodată”) sunt mostre care acoperă integral conceptul. De fapt, cam mult spus concept. E doar o formulare care, norocoasă fiind, s-ar putea să fie, o
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
literaturii noastre o directivă națională”. Directiva poate veni mai ales din cunoașterea literaturii poporului.” Avem o comoară de gânduri înalte și sentimente fermecătoare ce zace ascunsă în sânul poporului nostru. Să o dezgropăm pe aceasta și neam atins scopul. Lăsați boierii să plutească mai departe în barca literară pe oceanul cosmopolitismului!” Și în celălalt foileton, autorul care semnează Mitică atacă aceeași problemă a diferențelor și barierelor create artificial de „boieri” și „clasa superpusă”, cum ar fi spus Eminescu, în calea unei
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
cea meditativ-dramatică, a personalității maestrului, un aspect abil retras în timpul vieții, mascat de bonomia șă- galnică a omului de lume, de cozeria elegant întreținută, de ținuta aristocratică a maestrului de la care, în anii studenției, în afara regulilor contrapunctului, am aflat că boieria poate fi o stare a spiritului. Și aici, la Cluj, anterior - relativ recent - la București, în Studioul de Concerte din str. Berthelot, l-am reîntâlnit pe bas-baritonul Cristian Hodrea; dispune de o voce atent cultivată; este un tânăr artist consecvent
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]