181 matches
-
de stat dacă scriitorul "colabora". Cu articole apel pentru încetarea războiului din Coreea, de exemplu. Hortensia Papadat-Bengescu se zbătea în mizerie. Murea de foame într-o casă sordidă. Partidul îi dăduse, vorba lui Croh din '60, "altă condiție socială". Și "boieroaica prozei românești" a fost nevoită să semneze un astfel de apel. Cine i l-a cerut și cine i l-a publicat? Crohmălniceanu! Cum se ceda? Așa. Nici Ion Barbu, după Croh, "n-a rămas un vertical". Prin '57, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noi și de fiecare dată Minodora se schimba la față, obrajii i se împurpurau, ochii îi redeveneau sclipitori. Nici din partea asta nu am putut avea informații, mai marii zilei nici n-au vrut să audă de așa o cerere din partea "boieroaicelor, pușcăriașelor, marginalelor obscurantiste, slugi ale fascismului și capitalismului", cum ne catalogau ei. Viitorul Alindorei devenea cu adevărat preocupant; cunoștințele mai avansate față de copiii de vârsta ei nu au făcut decât să stârnească invidii, comentarii și adeseori pedepse. Totuși, cum-necum viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zile rămăsese fără glas, mutându-se în alt cămin, unde îl cunoștea pe Gonçalves Norte. Ah, și acela fusese un sfârșit de după-amiază deosebit de liniștit, fără câini, nici porci, nici găini, nici vreun păstor cu turma revenind din munți, doar boieroaica împlinindu-și agonia. Mama vârând, cu un gest sigur, cheia în broască, o gaură în care încăpea mâna unui copil. Poarta, de la sine, a lunecat pe balamale și, în fața privirilor fiului ei și ale grupului care o urmărea ca un
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
Sion o uzează pentru că nu se pricepe să scrie altfel. Întinsa povestire intitulată Emanciparea țiganilor nu reprezintă altceva decît istorisirea țigăncii Maria, coroborată cu scrisorile de la Paris ale fiului ei, Dincă, aflat în capitala Franței ca servitor și protejat al boieroaicei Profirița Cantacuzino; istoria familiei Cuciuc îi este povestită lui Sion de prietenul și colegul său de birou Dumitrache Cuciuc, ultim descendent al familiei blestemate; legende istorice apar adesea intercalate în pagini unde autorul face simplă figură de consemnator (Cerdacul lui
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
anumit adevăr social și istoric, de aceea personajele sale reprezintă mai degrabă întruparea unor principii: Dinu Murguleț întruchipează boierul de viță veche, depășit de lumea în modernizare; Matei Damian ar fi tînărul aristocrat trecut prin cultura occidentală; Sașa Comăneșteanu - tînăra boieroaică plină de generozitate și de principii umanitare; Tănase Scatiu - mitocanul îmbogățit etc. Prezentarea de către romancier a personajelor sale se face în ordine aproape teoretică. Sașa Comăneșteanu „era născută la țară, crescută pe lîngă tată-său, în idei statornice de iubire
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Lit., nr. 44, din 31 octombrie 1957, la rubrica Note (pagina 6, dacă e să duc pedanteria pînâ la capăt). Tot la relația dintre P. Dumitriu și H.Y. St., nu poate fi uitată povestea cu Belu și, apoi, cu „boieroaica” la catafalc! ( Memoriile... se citesc pe nerăsuflate!) Mă bucur că Dvs. confirmați faptul că P.D. „a cunoscut multe povești și relatări auzite în întâlniri amicale”; probabil că Vinea i-a povestit și istorii auzite de el de la Jurgea-Negrilești (într- adevăr
Ion Vartic despre Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5685_a_7010]
-
la bătrânețe, să încerc de dragul lor. Numai de aș avea timp! Să-mi ajute Dumnezeu!" (p. 4) E oarecum paradoxal, dar și semnificativ faptul că în acea epocă, în care boierii nu își făceau de obicei singuri de mâncare, o boieroaică scria cu atâta plăcere această carte insolită, aproape un fel de testament, iată, pentru urmași. Care era condiția ,pentru a da o Ťmasăť?" înainte de toate faci triajul invitaților, dai deoparte: imbecilii, snobii, îngâmfații, gurile rele și pui pe listă câțiva
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au fost și timpuri de glorie când răpeam nu una, ci 4-5, de era cât pe ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice, jupânese, boieroaice, ba odată, țin minte, într-o marți, tata, fiind cam matol, nu s-a uitat el prea bine și a adus o babă... Fie-i stepa ușoară! - mormăiră cazacii. — ... care a și murit. De-aia zic eu - urmă Vasea - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că în luptă dreaptă nu erau în stare să-l biruiască, așa încât nu le mai rămânea decât să pună la cale un vicleșug. Auziseră că pe undeva, pe lângă apa Mureșului, acolo unde acesta își sapă albia printre dealuri, este o boieroaică care stăpânea livezi întinse. Din prunele de acolo, scotea o băutură care tare îi mai plăcea lui Negru. Uriașul plătea cu aur butoaiele de pălincă pe care i le trimitea boieroaica. Numai că dacă voia, aceasta putea să facă ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde acesta își sapă albia printre dealuri, este o boieroaică care stăpânea livezi întinse. Din prunele de acolo, scotea o băutură care tare îi mai plăcea lui Negru. Uriașul plătea cu aur butoaiele de pălincă pe care i le trimitea boieroaica. Numai că dacă voia, aceasta putea să facă ori băutura bună de băut ori o otravă care îți lua lumina ochilor. Alcool metilic, spuse Cristi. Poftim? tresări Ileana. Spuneam că s-au hotărât să-i dea să bea alcool metilic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care era vorba. Ascult! Uite, promit să nu te mai întrerup. Cunoscând că Negru era hapsân la băutură dar și zgârcit nevoie mare și nu cumpăra mai mult de un butoi odată, cei trei pizmași se hotărâră să vorbească cu boieroaica, începu să povestească mai departe Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta nici nu voise să audă de uneltirile celor trei dar pe urmă, ispitită de promisiunile lor, cum că o vor îngropa în aur, se învoi să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
au fost înghițite de adâncuri. Nimeni nu a mai putut să le găsească, iar cei trei care l-au ucis pe Negru au fugit în lume, pentru că nu erau în stare să adune destul aur ca să-și plătească datoria către boieroaică. Foarte frumoasă legenda, spuse Cristi după câteva clipe în care continuase să privească spre platoul din întuneric, dar unde-i partea înfricoșătoare a poveștii? Jos în vale se afla un sat. Acolo locuiau minerii robi care lucrau pentru Negru. Apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Păi eu, care l-am luat de pe șantier, nu știa nici să se șteargă la fund! Eu, care tata a făcut pușcărie politică și l-a cunoscut pe Zelea Codreanu, păi dacă nu eram fraieră și cinstită, după Revoluție ajungeam boieroaică! Eu, care i-am spălat, i-am cusut, mi-am văzut de treaba mea, am fost femeie cumsecade! Eu, care l-am susținut și i-am dat ideea cu MaxiBarul. Până și numele a fost ideea mea, scuipă doamna Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dă-te-n coa! De-abia acum își aduse el aminte că-n pivniță erau țiganii. -Ce-aveți, mă, ați terminat treaba? -Am terminat pe dracu, nu ia fiertură aurul dumitale! -Adică de ce nu ia fiertură? -E slab! Poate mai are boieroaica vreo salbă să-l îmbunătățim, mânca-te-aș! Tudor sui pragul și se duse la nevastă: -Auzi, Mario! -Ce e, mă? -Dă-te pe sală să-ți spun ceva! Boaitele de țigani spun că nu ia aurul fiertură, dă-mi salba
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
Gib I. Mihăescu, încă de prin clasele primare am aflat că acolo a stat un mare prozator. Doamna Elena, soția scriitorului cu cele două fetițe Miruna și Ionica, au fost scoase de comuniști din locuința lor, pe motiv că erau boieroaice și făceau parte din familia „legionarului” Gib I. Mihăescu (cel care a publicat la revista „Gândirea”) și mutate într-o casă de țigani. Abia în 1967, după ce a fost retipărit Gib, le-a fost retrocedată casa... În acea perioadă vizitam
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
întregului stelaj epic la Melania Cuc trimite la destinul creatorului, al artistului de cursă lungă, al consumatorului de artă care poate părea în ochii contemporanilor un om ciudat, cu totul diferit de ceilalți. Conacul în care își trăiește ultimele zile boieroaica centenara Olga Sâmbure, și el în paragină, reflectă perfect starea bătrânei și a umbrelor trecutului pe care ea, cu disperare le cheamă în fața Craiului de Ghinda sosit acolo ca să-și primească partea de avere ce i se cuvine. Faptul că
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
de Ghinda sosit acolo ca să-și primească partea de avere ce i se cuvine. Faptul că el stă la capul muribundei nu e deloc întâmplător. Se zice că, de cine nu ți-e drag, de acela ai să ai parte. Boieroaica, amantă tatălui său, din pricina căreia mama lui a suferit cumplit, este acum la mâna lui și el ajunge s-o îngrijească și să-i dea ultimul ajutor. E o situație destul de stranie, tragic-comică, dar ei se supun parcă destinului implacabil
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
de Ghinda, cel care, până la vârsta de 40 de ani nu făcuse mai nimic, acum parcă este alt om. Trezirea lui la o nouă viață începe cu rolul pe care și-l asumă benevol, acela de purtător de grija al boieroaicei Olga Sâmbure, pe care o poartă la Festival, să vadă turnirul, într-un landou unde aceasta agonizează. Onkle Marck alchimistul are o explicație față de fenomenul stigmatelor Augustinei: “-Față aceea, Agustina, este doar conductorul. Celulele animale și celulele vegetale comunica între
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
agonizează. Onkle Marck alchimistul are o explicație față de fenomenul stigmatelor Augustinei: “-Față aceea, Agustina, este doar conductorul. Celulele animale și celulele vegetale comunica între ele. Conștiința de sine ... ” Întâlnirea Mărținei cu Craiul de ghinda care-o poartă în cărucior pe boieroaica Olga, nu e chiar un eveniemnt de neașteptat. O casă situată în răscruce, o femeie aflată la răscrucea vârstelor, tânăra încă, pusă pe descoperirea unui secret ascuns în firidele minții sale. Mărțina - din adolescență rebela, ajunsă o femeie de afaceri
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
în casa de la răscruce, sunt, desigur, cele mai excentrice întreprinderi ale Mărținei, în amintirea primei sale nopți de dragoste cu dresorul de lei, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani. Un fapt fără precedent, dar care, la nepoata boieroaicei, devine cât se poate de firesc. Vine un timp când toate lucrurile care par absurde, își găsesc matcă și trec, firesc, în starea lor dintruînceputuri. Punctul culminant al românului, intrarea Mărținei în cușcă leoaicei este bine realizat de autoare. Om
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
Gib I. Mihăescu, încă de prin clasele primare am aflat că acolo a stat un mare prozator. Doamna Elena, soția scriitorului cu cele două fetițe Miruna și Ionica, au fost scoase de comuniști din locuința lor, pe motiv că erau boieroaice și făceau parte din familia „legionarului” Gib I. Mihăescu (cel care a publicat la revista „Gândirea”) și mutate într-o casă de țigani. Abia în 1967, după ce a fost retipărit Gib, le-a fost retrocedată casa... În acea perioadă vizitam
TAINA SCRISULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355022_a_356351]
-
Gib I. Mihăescu, încă de prin clasele primare am aflat că acolo a stat un mare prozator. Doamna Elena, soția scriitorului cu cele două fetițe Miruna și Ionica, au fost scoase de comuniști din locuința lor, pe motiv că erau boieroaice și făceau parte din familia „legionarului” Gib I. Mihăescu (cel care a publicat la revista „Gândirea”) și mutate într-o casă de țigani. Abia în 1967, după ce a fost retipărit Gib, le-a fost retrocedată casa... În acea perioadă vizitam
TAINA SCRISULUI (21) – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355033_a_356362]
-
Gib I. Mihăescu, încă de prin clasele primare am aflat că acolo a stat un mare prozator. Doamna Elena, soția scriitorului cu cele două fetițe Miruna și Ionica, au fost scoase de comuniști din locuința lor, pe motiv că erau boieroaice și făceau parte din familia „legionarului” Gib I. Mihăescu (cel care a publicat la revista „Gândirea”) și mutate într-o casă de țigani. Abia în 1967, după ce a fost retipărit Gib, le-a fost retrocedată casa... În acea perioadă vizitam
SCOTOCIND PRIN LADA DE AMINTIRI CU AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346042_a_347371]
-
vine și nouă rândul, Voicăi, lui Titico și Giovannei să stea de veghe la grătar, să nu se ardă fripturile. În hamac - eu citesc aforisme despre senectute și poeme sexagenare. Apoi mănânc semințe până mă ustură limba și buzele. Sunt boieroaică-n hamac, tândălind, până e gata mâncarea. Din locul acesta, prinsă-ntre doi stejari tineri, privesc cerul, printre frunze. E același cer din copilărie, când îl priveam printre frunzele salcâmului de la greci, amețită de leagănul pe care stăpînul casei îl
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
Gib I. Mihăescu, încă de prin clasele primare am aflat că acolo a stat un mare prozator. Doamna Elena, soția scriitorului cu cele două fetițe Miruna și Ionica, au fost scoase de comuniști din locuința lor, pe motiv că erau boieroaice și făceau parte din familia „legionarului” Gib I. Mihăescu (cel care a publicat la revista „Gândirea”) și mutate într-o casă de țigani. Abia în 1967, după ce a fost retipărit Gib, le-a fost retrocedată casa... În acea perioadă vizitam
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]