154 matches
-
localitatea Topala, județul Lăpușna) și Alexandra, născută la data de 14 septembrie 1954 în localitatea Topala, raionul Cimișlia, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău, str. Muncești nr. 426, bl. V, ap. 2. (1.802/2008) 19. Bojoc Oxana, fiica lui Andrei și Ioana (fiica lui Gramațchi Andrei, născut la 2.11.1922 în localitatea Topal, județul Lăpușna), născută la data de 13 iunie 1985 în localitatea Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211925_a_213254]
-
2.11.1922 în localitatea Topal, județul Lăpușna), născută la data de 13 iunie 1985 în localitatea Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău, str. Muncești nr. 426, bl. V, ap. 2. (1.793/2008) 20. Bojoc Ruslan, fiul lui Andrei și Ioana (fiica lui Gramațchi Andrei, născut la 2.11.1922 în localitatea Topal, județul Lăpușna), născut la data de 26 iulie 1977 în localitatea Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211925_a_213254]
-
a unor băieți care nu au însemnat nimic pentru o lume care se învârte la nesfârșit, dar fiecare dintre ei emană, în timp ce trece pe lângă mine, mirosul dulce și puturos al celui care m-a ucis. Primul țipă cât îl țin bojocii, dar țipătul se oprește brusc la poarta dinților lui, pentru că i-au băgat în gură un căluș care are gust de vomă și piatră. Și cineva i-a legat mâinile strâns la spate, dar el și le poate mișca deoarece
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
invazie, Leana organizează o nuntă la care participă, ca invitat de onoare, popularul grup «Vacanța Mare» de la Pro Tv. Record de trivialitate și joasă ținută, estetică și tehnică, în comedia cinematografică românească, glumiță în care Leana țipă cât o țin bojocii, Garcea «se ușurează» aspersorizat, se schimonosește ca la circ și mârâie ca la menajerie, și toți ceilalți interpreți se încurajează unii pe alții cu îndemnul: «Bagă poanta!...» Câteva rare săgeți jurnalistice amuză totuși.”". Fostul regizor Mihnea Columbeanu considera filmul o
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
poruncindu-i să stea pe loc. Nu m-a luat în seamă și a grăbit pasul. Pe urmă, când am țipat „Spionul!”, s-a răsucit și s-a uitat urât la mine. — A scăpat? Am urlat la el din toți bojocii, dar toți servitorii Domniei Sale își luau masa de prânz. N-am găsit pe nimeni prin preajmă și, din nefericire, era prea iute de picior pentru mine. Shingen nu-l învrednicise nici cu-o privire pe călugăr, ascultând în tăcere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se ridica măciucă. — In... infamule! Ce-ai să-i faci băiatului? Glasul lui Mikawa era aproape plângăreț. Se apropie puțin, tremurând tin tot trupul de furie și regret. Când servitorii care-l însoțiseră înțeleseră ce se întâmpla, zbierară din toți bojocii, dând din mâini și începând să anunțe pe toată lumea despre situația ivită. Gărzile de la poarta centrală și din citaldela interioară auziseră de asemenea țipetele lui Chacha și se grăbeau spre locul faptei. Samuraii formară un cerc de armuri din oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sunt ai lor. Dimineața devreme pleacă cu animalele la păscut și se mai Întorc doar la apus. Iar acolo sus, pe pajiști, stau și rulează țigări și Își cheamă animalele cântând cântece de dragoste. Și când cântă, cântă din toți bojocii, drept urmare au plămâni mult mai buni decât ai celor mai mulți americani. Așa că domnișoara Rong avusese dreptate În puținele cuvinte pe care le rostise. Bărbații fac poezie. Un cântec răsunând În munți e Întotdeauna un fel de poezie. Următoarea oprire a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o manevrare mai lesnicioasă. Servantul 3 este ultimul care dă glas stadiului de sincronizare a tunului cu datele telemetrului convertite la coeficienții tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3 zbiară „este coincidență“ (bă, zice Cerbu, zbieri cît te țin bojocii, ai Înțeles, cap de cauciuc?), comandantul de tun ordonă imediat „tun - foc“, pentru a nu se pierde prețioasa sincronizare și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional! — Caporale, mai taci, că ne strici distracția. Și mai fă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe centru?” se miră unul. Văcarii mânau vitele de la spate, iar În frunte, ca un conducător de oști, pășea Cap de Șobolan. Răcnea din adâncul bojocilor și-i Îndemna pe toți să nu se teamă. „CAP-ul trebuie desființat! E o rămășiță comunistă! Luați-vă vaci, oameni buni, că sunt ale voastre. Nu lăsați leprele comuniste să vi le fure! Luați-le voi, că ale voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai putea exista o casă nouă Casele cresc din pământ Și aici nu mai există pământ (se întoarce de jur împrejurul lui) Un om mare nu trebuie niciodată să născocească o poezie Că propria căpățână conducătoare o ține la liniște Și propriul bojoc împuroiat se înneacă între lucruri Până când lucrurile poeziei au loc se vâră în sacul de puroi Ca să poată fi odată un ghid interior unui unic Care nu se uită decât în jos Dar firește că nu la sine însuși unde
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lehamite ceea ce pretindem că ne definește, mai ales civic și spiritual. Să fim sobri, pentru ca direcția acțiunilor noastre să fie dictată de cumpătare. Pentru orice individ, a fi patriot nu ar trebui să presupună ca acesta să urle din toți bojocii că își iubește țara. Sunt destule birouri cu funcționari frustrați și plictisiți, mai rotofei sau mai sfrijiți, care își clamează patriotismul, dar care în voracitatea și stupizenia lor, se lasă cumpărați ușor ori se vând aproape gratis. Actele de civism
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
le-am recitat fraților din celulă un poem care reflecta în cuvinte nepuțincioase starea pe care o avusesem în timpul celor trei luni de izolare. Celulă de pedeapsă Licoarea suferinței se prelinge-n mine, otravă dulce, sfântă: în lujul de cucută... Bojocii se fac roșii și-i scuip pe rând afară, bănuți rotunzi de aur în care cumpăr ieftin un strop de raze-n ceruri, doi pași de rai în țară... Și ochii se fac galbeni, cu ceară picurați, sau vineți câte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
buzunare și i-a dat lui Pepino două sute de lei pentru ceva cât de cât vesel și mai Întremător În vederea ospățului de adio de duminică. A adus Pepino ceva ce n-am mai văzut de amar de vreme: splină și bojoc, un pachet barosan de vreo două kile, fiindcă avea un văr și la abatorul din Timișoara, dar uitase probabil de butelie, dacă nu cumva special ne ispitea cu bunătățile alea, tot În nădejdea că părințelul se va simți și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și ce-a mai rămas? Până mâine nu moare nimeni de foame ori de frig. Până la urmă Steluța a făcut ce-a făcut și s-a dus la prietenii ei de sus care-i bușesc brotacul, ca să prăjească splina și bojocul, și numai bine că apoi au coborât ei la noi, cu tot cu cei trei copii, s-o continuăm de unde o lăsasem În ziua sosirii lui Pepino. Zăboviseră prea puțin atunci. Eu unul nici n-apucasem să-l văd, Însă oricum ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am pierdut și așa o grămadă de timp. Scoateți repede banu’ și s-o luăm din loc până nu se face ziuă. Totuși nu și-au pierdut ei timpul degeaba. Văd c-au mai luat o tranșă de splină și bojoc pe care au prăjit-o aici de astă dată. Pepino a umplut În sfârșit butelia și-a cumpărat fasole și cartofi pentru fiertură, și băutură din belșug. În așteptarea noastră ei au mâncat și au băut vreo patru jumătăți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dau seama cam ce are el În cap. - E enorm, zic. Poate cinci mii pentru amândoi, așa mai c-ar fi mers. Hansi se ridică și-și scutură blugii de firimituri de pâine prin farfuriile cu zgârciuri de splină și bojoc amestecate cu scrum și mucuri de țigară, răsfirate de-a lungul culoarului dintre saltele. Acuma-l văd că-i mai Înalt cu cel puțin un cap decât oricare dintre noi și de două ori mai spătos decât mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
da, observasem și noi că ăsta luase ieri lichidarea de la centrala lui termică, și tot În nădejdea banilor văzuți la Andrei, sărise ca un dobitoc să umple butelia și să-l Îndoape pe văr-su cu prăjeală de splină și bojoc și-au turnat În ei nesimțiții la rachiu de drojdie cât ne-ar fi ajuns nouă o săptămână. În pofida speranțelor puse În el, Hansi se dovedea o mare pagubă acolo-n țarcul nostru. Nici să-l gonim nu ne venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unde aveam să ,,domiciliez’’ în următoarele cel puțin 30 de zile așa după ,,cum spune la regulament’’ și ,,la legile statului Român’’. (De la medicul curant citire!) ,,De ce nu purtați măști...? Pacientul trebuie protejat, voi la fel!’’ Răcni impetuos, din toți bojocii, ca un cocoș umflat în pene, directorul. -,,Trebuie să își țină el nasul și gura acoperite...!? sosi imediat răspunsul gâtuit de emoție și teamă. Se mai rățoi, țanțoș și parcă în glumă deși nu era...deloc un glumeț. -,,Păi nu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pe mine o pereche de pantaloni de piele, când a început să urle ca din gură de șarpe. Nu să scâncească suav și drăgălaș. Nici să se vaiete finuț, cu decență. Nu, m-a cadorisit cu un zbierăt din toți bojocii, gen Femeia asta m-a răpit, chemați poliția! N-aveam la mine nici un biberon și nici un scutec, așa că a trebuit să mă reped până pe Fulham Road și, în clipa în care am ajuns acasă, eram roșie la față și gâfâiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
remarcase că eram cel mai deștept dintre drăcăraia satului. Da, nene, răspund supus. Dă-mi mutelca aceea de pe capotă! Mă reped servil să execut comanda. Cînd să apuc mutelca șoferul apasă pe claxon. Bi-bi! Biii! Oah! țip cît mă țin bojocii, total surprins, scăpînd mutelca jos. Aveam impresia că m-a fript, suflam spre degete și țopăiam prostește. Șoferul rîde în hohote. Copiii, tîmpiți ca și el, rîd slugarnic. Crezînd că și-au cîștigat un loc lîngă șofer, copiii se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce-i ăsta? Cocoș, mamă. O să ai niște găini cît curcile de mari. Dau drumul dinozaurului în curte, îmi pun în față 3 sticle cu bere rece și trec la postul de observație. Craiul vechi, șeful, tocmai cucurigea din toți bojocii. Cocoșoiul adus de mine s-a orientat repede și pornește glonte spre cel care îl sfidează. Acesta o rupe la fugă dar din doi pași este ajuns și bătut rău de tot, ca pe hoții de cai. Penele ieșeau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dreagă gustul, nițică miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în scorburile copacilor. Mai apoi, revenit printre oameni și oprindu-se la răspântii striga opintindu-se din toți bojocii, semenilor săi: "Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui." (Luca: 3-4) Desigur că în sumara descriere făcută mai sus, ați recunoscut fără probleme deosebite pe cel care, având mâncărimi la limbă și luându-l gura pe dinainte, a rămas la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mâna; îți tremura... Și glasul îți tremura... Mă uitam peste capetele descoperite ale norodului; mi se pusese un nod în gât când v-am întrebat: "Cu voia voastră iastă-vă să vă fiu domn?!" Și noi am răcnit să ne plesnească bojocii: "Să ne trăiești întru mulți ani, Măria-ta!!!" Vezi bine, ne-a fost gura aurită. Atunci mi-am jurat să fiu domnul unei Moldove libere, neatârnate. Am știut că voi plăti pentru aiasta. Și, Doamne, cât am visat!... N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vădanele... Și fătucile nelumite... Și pruncii ce se tot uită în susul drumului: "Și taica nu mai vine"... spune el gâtuit și tușește, tușește, de aproape își pierde răsuflarea. Așa-așa! Sfâșie-te! Biciuiește-te! Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii! Și crierii ți s-au aprins! Prea le pui la inimă toate. Ascultă bătrâne! Prea-i cauți în coarne lui Vodă Ștefan aista! Și nu te mai strădui să mă afinezi cu niscai oblojeli și cataplasme mincinoase... Valea Albă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din: - Trântor Ilie președinte și - Tarcea Traian, Folea Diogen, Grovu T. Ioan, Bâcan Virginia, Giurcă Vasile, Stoica Vasile, Folea Gheorghe, și Blendea Ioan ca membri. A fost «mare serbare mare», bandele satului sub conducerea lui Onu Blendea și-au desumflat bojocii până seara târziu, feciorii au învârtit fâșnețele satului de-au frământat tot noroiul din uliță în fața primăriei, iar corul improvizat din câțiva școlari din clasele mai mari au cântat cu mult «entuziasm», ca să-i placă tovarășului de la regiune: Zdrobite cătușe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]