128 matches
-
devenit un eufemism nazist standard pentru exterminarea evreilor. În ianuarie 1939, Hitler a spus, într-un discurs public: "Dacă evreimea internațională financiară din și din afara Europei mai reușește o dată să împingă națiunile într-un alt război, consecința nu va fi bolșevizarea pământului și deci victoria evreimii, ci anihilarea ("vernichtung") rasei evreiești din Europa." Chestiunea tratamentului evreilor devenise una urgentă pentru naziști după septembrie 1939, când au ocupat jumătatea vestică a Poloniei, unde trăiau două milioane de evrei. Mâna dreaptă a lui Heinrich
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
de pământ din teritoriul acestei țări, Regele, guvernul și parlamentul să nu-l părăsească." Și într-adevăr, cu unele excepții, nu l-au părăsit. Autorul descrie harababura în ocuparea vagoanelor de către cei care totuși au hotărât să plece, debandada rusească, bolșevizarea armatei, refuzul soldaților de a mai lupta, actele lor de barbarie, devastarea și incendierea satelor în timpul retragerii. Molima comunistă se extinde rapid. "Bolșeviștii" (așa îi numește Gh. Gh. M.) intenționează a pune mâna pe Basarabia pe care au declarat-o
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
datoriei externe. Se resimt progrese substanțiale și în învățământ: la Kaunas apar primele universități. În 1923 se efectuează un recensământ național. În mai 1926 este ales al treilea "Seimas". Acuzați de semnarea pactului de neagresiune sovieto-lituanian, care a condus la bolșevizarea țării, creștin-democrații pierd majoritatea și intră în opoziție. Lovitura de stat din 17 decembrie 1926, condusă de "Uniunea Naționaliștilor Lituanieni", duce la căderea guvernului. Antanas Smetona devine președinte, iar Augustinas Voldemaras premier. Smentona rămâne la putere până în 1940. Parlamentul este
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
un comitet central bolșevic de stânga. La începutul lui octombrie, din cei 974 de deputați ai sovietelor muncitorilor și soldaților din țară, 600 s-au pronunțat pentru înlăturarea Guvernului Provizoriu, și desființarea sistemului de „putere duală”. În același timp însă, bolșevizarea Sovietelor țărănești nu a reușit, din 455 de astfel de soviete, 264 neavând facțiuni bolșevice. În luna octombrie, Lenin a revenit în secret la Petrograd. Deja de pe 15 septembrie începea activitatea de agitare a susținătorilor săi în vederea declanșării revoltei împotriva
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
intervențiile sale în Parlament demonstrase pericolul pătrunderii trupelor sovietice pe teritoriul României, ca și imposibilitatea de a le impune plecarea de pe teritoriul românesc, atâta vreme cât Uniunea Sovietică avea pretenții asupra Basarabiei, arătând că deschiderea granițelor înseamnă de fapt o invitație spre bolșevizarea țării. Comuniștii nu-i vor ierta niciodată aceste intervenții în parlament, ca și întrevederile avute cu Adolf Hitler. La alegerile din decembrie 1937, ultimele alegeri libere din România interbelică, a semnat pactul de neagresiune electorală cu Iuliu Maniu (PNȚ) și
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
din "Luceafărul" (3/256, 24 ianuarie 1996), în cărțile lui Virgil Ierunca, vom afla cuvinte-cheie: demnitate, suferință, responsabilitate, adevăr, toate în numele României reale (cum ținea autorul să precizeze, de cîte ori era cazul), nu a celei comunizate și desfigurate prin bolșevizare. Un alt cuvînt-cheie, pe care ar trebui să-l adăugăm, este datoria. Virgil Ierunca are o înaltă conștiință a datoriei față de neamul său, de cultura națională, de destinul Țării. Cum afirmă criticul: "nici unul dintre scriitorii români care se exprimă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pămînt, pentru care a stat fugar peste două decenii. Nici acum nu s-a lăsat de lucrat pămîntul, doar pentru el am suferit cum declară. Greu ar fi de spus despre acești supraviețuitori că ar fi eroi, mai degrabă victimele bolșevizării țării de către ocupanții sovietici. Aflăm în dicționarul Șăineanu, la victimă, alineatul 2, următoarea definiție: persoană care suportă pe nedrept ura, nedreptatea, violența etc. cuiva; persoană care este sacrificată intereselor cuiva. Gheorghe Anghelache (n. 1921), absolvent al școlii de subofițeri, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care inițiase A.E.N. și împrăștiaseră manifeste anticomuniste. Un luptător este și Alexandru Hrib (n. 1914), din Vorniceni, de profesie învățător. Organizează, împreună cu preotul Filip, Frontul Patriei, "organizație paramilitară, care avea drept obiective nesupunerea, chiar armată, la colectivizare, lupta împotriva bolșevizării țării, pregătirea populației satelor în vederea conflictului, prevăzut de noi, dintre Occident și URSS. Credeam că vin Americanii!" Împreună cu Constantin Malu va avea cîteva confruntări cu Securitatea și schimburi de focuri. Vor sta fugari prin păduri. Va fi capturat împreună cu soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va reveni acasă în sânul familiei, a trebuit ca în august 1919 să ia din nou ranița în spate și să participe din nou pentru eliberarea Budapestei de Republica roșie a lui Bella Kuhn, stricând astfel planurile lui Lenin privind bolșevizarea României și a Europei. Continui recitirea „Delirului” și am ajuns la momentul rebeliunii legionare, moment extrem de tensionat și periculos pentru țară, când Antonescu a trebuit să pună capăt dezmățului fascisto-legionar, evitând un război civil urmat de dezastrul ce ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
slăbiciunile naționalismului românesc, explica "amânarea" României prin răul interior (anemica forță lăuntrică, neconvergența acțională a Provinciilor), nicidecum prin "piedicile din afară", Theodor Codreanu, și el îngrijorat pentru soarta neamului (confruntat acum cu deromânizarea), vorbește despre o "mutilare" a destinului prin bolșevizare. O altă schimbare la față, așadar, visatul "salt" cioranian în plămădirea României (în sensul progresului organicist, pe filon eminescian) fiind înlocuit cu o brutală sovietizare, impusă din exterior. Și, inevitabil, cu alte forme fără fond. Evident, cartea lui Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
va mai putea fi niciodată; de acest adevăr ar trebui să se pătrundă oamenii politici maghiari, căci omenirea în evoluția ei firească nu mai poate da înapoi. Ungaria a încercat totul ca să-și recapete trufia de altă dată: mai întâi bolșevizarea Europei cu concursul lui Bela Kun; apoi încercarea de a reîntrona dinastia Habsburgilor făcută după o primă propunere de uniune personală. [...] Iată acum din nou vântură ideea uniunii personale. E singurul mijloc ce a rămas Ungariei de a mai cuteza
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tot mai mare măsură, să-și considere producția literară ca pe o deconectare de la tot mai intensele studii istorico-religioase. Și-a întrerupt studiile de istorie a religiilor între cele două războaie, când a lucrat ca pressattaché la Londra și Lisabona. Bolșevizarea României l-a împiedicat să se mai întoarcă în țară după sfârșitul războiului. A ajuns să facă parte din marea emigrație a intelectualilor români care au alimentat, în acel context, Occidentul și în special Franța cu semnificative capacități culturale și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
București, cercetător asociat al universităților din Londra și Cambridge, fondatorul neuroendocrinologiei ca știință, originar din Șurăneștii Vasluiului (actuala localitate Emil Racoviță). Într-un celebru discurs ținut sub cupola Ateneului Român În Aprilie 1947, când România era În plin proces de bolșevizare, Întitulat «Morala creștină și timpurile actuale» având ca subtitlu „mai este posibilă astăzi credința În Învățătura lui Iisus Hristos”? legat de morala creștină afirma următoarele „este o morală revelată, dar pe lângă constrângerile externe pe care le recomandă, pe lângă viața veșnică
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Încheindu-și celebra conferință „Morala creștină și timpurile actuale” (având ca subtitlu - mai este posibilă astăzi credința În Învățătura lui Iisus Hristos?) dădea uluitorul răspuns la gravele probleme create de ofensiva materialist atee În timp ce România era În plin proces de bolșevizare: „Soluția? se Întreba el retoric - Înapoi la morala creștină”. Pentru că numai aici - am spune noi - se poate regăsi liantul necesar pentru armonizarea devotamentului uman cu responsabilitatea profesională. Ar fi În egală măsură și o regăsire a ceea ce a consacrat de-
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de asemenea, că morala creștină “ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină” conchide savantul. Afirmații extrem de curajoase, Într-un moment când invazia comunistă și bolșevizarea României Își arătau efectele. Consecințele nu au Întârziat să apară, semnând prematur un destin tragic după cum evocam mai sus. Din nefericire și nu spre lauda lor, la capitolul moralitate și echitate, o serie personalități cu pretenții academice din lumea științifică
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
teritoriul românesc în “câmpul de bătaie al imperialismelor vrăjmașe din Centrul și Răsăritul 62 Emilian Bold, Ilie Seftiuc, România sub lupa diplomației sovietice (l9l7l938Ă, Iași, Editura Junimea, 1998. 44 41 Europei”, fapt care ar conduce la “răspândirea comunismului și la bolșevizarea țării“ 63. Titulescu răspundea acestor temeri: “Nu știu dacă România va încheia un tratat de asistență mutuală cu U.R.S.S. Ceea ce știu este că interesul național cere să nu micșorăm cu nimic libertatea de acțiune a României pentru ziua de
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
stea la baza viitorului Tratat de asistență mutuală între România și Uniunea Sovietică. În baza acestui document, Titulescu a fost acuzat, în special de către Gh. Brătianu și legionari, că ar fi permis traversarea teritoriului românesc de către trupele sovietice și implicit bolșevizarea țării. Era temerea că nu exista nici o prevedere în proiectul de tratat care să oblige trupele sovietice să se retragă după ce își îndepliniseră misiunea de ajutor. 85 Am ajuns la concluzia potrivit căreia, chiar dacă Titulescu a negat aceste temeri, considerăm
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
am născut țara noastră era încă monarhie. Majestatea Sa, Regele Mihai a fost silit să părăsească tronul în decembrie 1947. Vestea abdicării forțate a Regelui, conform relatărilor ulterioare ale părinților mei, a căzut ca un trăsnet. Căzuse ultima baricadă împotriva bolșevizării României. Oamenii aveau să afle cu îngrijorare că ordinea în care trăiseră până atunci era înlocuită de dezordine și arbitrariu iar pentru mulți dintre ei, care se vor opune comunizării țării, cu ani grei de închisoare. Poate de aceea eu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pe străzi...”. Din mărturia învățătorului Ștefan Ciubotaru aflăm că “scopul arestării noastre (după 1958) a fost în primul rând intimidarea sătenilor de pe acele locuri în vederea colectivizării și a intelectualilor care aveam un cuvânt greu pentru convingerile și părerile țăranilor. Până la bolșevizarea completă a României, preoții și învățătorii satelor n-au fost niciodată priviți cu încredere de comuniști”. In perioada 1958-1961 au fost arestate loturi masive de intelectuali, studenți, preoți ca și în perioada 1948-1952. Toate neîmplinirile regimului communist printre care și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Comunistă (IC), Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitoare (S.F.I.O.) a acceptat cele 21 de condiții de aderare impuse de aceasta, orientate în mod expres către distrugerea societății „capitaliste” și a democrației „burgheze” prin pregătirea războiului civil. în cursul anilor 1920, bolșevizarea și apoi stalinizarea structurilor, a cadrelor și a politicii PCF au transformat acest partid care a lăsat să i se impună metodele totalitare - epurării*, reașezări pe linia dreaptă*, critica și autocritica - și un grup conducător* ales de IC și, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Armatei Roșii Pe 26 martie 1918, confruntat cu evidența incapacității militare și a izbucnirii războiului civil*, Lenin îl numește pe Troțki* comisar al poporului la Ministerul de Război. Acesta inițiază un dublu proces, a priori antagonist, de normalizare și de bolșevizare. Aceasta din urmă este inaugurată pe 6 aprilie 1918 prin instaurarea comandamentului bicefal: ofițerii sunt flancați de civili (comisari politici) însărcinați să controleze și să impună strategia bolșevică logicii militare. Eșecul recrutării de voluntari - în mai 1918, Armata Roșie nu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Această stigmatizare a concurentului cel mai apropiat va fi practicată de ansamblul partidelor comuniste. Astfel, după congresul de înființare a PCF* în 1920, Lîon Blum, care a refuzat aderarea la Internaționala Comunistă*, este desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluției. Odată cu bolșevizarea și apoi stalinizarea PC, termenul „contrarevoluționar” cunoaște unele derapaje, toți comuniștii* fiind adesea asimilați, de la sfârșitul anilor 1920, cu fascismul, fie că sunt autentici fasciști, democrat-liberali, socialiști reformiști - calificați drept „social-fasciști” între 1928 și 1933 -, sau chiar rezistenți împotriva nazismului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
responsabil cu propaganda al regimului de la Vichy. Totuși, până acum, mișcarea comunistă n-a recrutat decât intelectuali și artiști marginali, nereușind să atragă decât puțin „câini de pază ai burgheziei” - după expresia tânărului romancier comunist Paul Nizan în 1932. După bolșevizarea și stalinizarea PC, între 1923 și 1933, acestea își formează propria lor intelectualitate. Proveniți din mediile populare muncitorești pe cât posibil, formați în școlile comuniste naționale și internaționale, acești militanți, impregnați aproape exclusiv de cultură marxist-leninistă* populează organizațiile comuniste și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Europa Dacă, după moartea lui Lenin, Troțki* continuă să vizeze la „Statele Unite Socialiste ale Europei” care ar fi „forma politică a dictaturii proletariatului din Europa”, Stalin* optează pentru „construcția socialismului într-o singură țară”. IC se mulțumește, așadar, să asigure bolșevizarea și apoi stalinizarea PC europene, astfel încât URSS* să dispună de instrumente disciplinate. în toată Europa Centrală și de Răsărit, aceste PC sunt slabe, dat fiind că sunt interzise și clandestine. în EUropa Occidentală, după niște începuturi promițătoare, politica sectară și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidul și alunecă în disidență*. Dezamăgiți, excluși, „trădători” și „renegați” Din 1920, IC* își impune ortodoxia* tuturor partidelor care doresc să devină una din secțiile sale naționale, cu obligația de a aproba 21 de condiții de aderare. și curând, prin bolșevizare, iar apoi prin stalinizare, respectarea strictă a directivelor devine mijlocul de a măsura fidelitatea fiecărei secții și a fiecărui aderent la inima sistemului - PCUS și șeful său, Stalin -: „spiritul de partid” este acum decisiv. Abaterile de la acest spirit permit reperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]