36 matches
-
(n. 8 iulie 1923, Chișinău) este un critic, istoric al literaturii și traducător român. Născută la Chișinău din părinți fugari din Ucraina bolșevizată. Numele adevărat al părinților este Goriușcenco și Golem. A urmat studii de filologie la București. A fost profesor doctor docent la catedra de literatură rusă de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. În anii 70 a fost și profesor universitar
Tatiana Nicolescu () [Corola-website/Science/313127_a_314456]
-
fier în fabrici sau să readucă practicile pe care până atunci le ura, ca salariul în rate, livretul de muncă, , retragerea cartelelor de provizii, arestarea și deportarea liderilor greviști. Sute de greviști au fost chiar împușcați. Sindicatele au fost epurate, bolșevizate și transformate într-un mecanism de control al statului, cooperativele au fost absorbite, sovietele transformate în organisme de fațadă. În 1920, Troțki a stârnit controverse pe scară largă când a propus „militarizarea” muncii. În mediul rural, detașamentele armate au trecut
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Imperiului Rus, Basarabia s-a proclamat independentă de Rusia în anul 1917 și s-a unit cu România la 27 martie/9 aprilie 1918. La 10 noiembrie 1918, trupele Armatei Române au intrat în Hotin. În ianuarie 1919, trupele rusești bolșevizate care se retrăgeau în dezordine de pe front, dezertând în masă, la care s-au raliat unii locuitori ucraineni ai regiunii care doreau să se înființeze un stat ucrainean, precum și anarhiștii lui Nestor Mahno au pătruns în Hotin și au ocupat
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Directoratului General al Forțelor Armate. Fiind compusă numai din moldoveni drujina era comandată de Anatolie Popa . La începutul lunii ianuarie 1918, la Chișinău, se organizează Frontotdelul - comitet bolșevic, în frunte cu Perper, Kaabak ș.a. Cu sprijinul unor unități militare ruse bolșevizate scăpate nedezarmate de pe frontul românesc și a unei garnizoane, aceștia au încercat să preia controlul politic asupra Chișinăului și a Basarabiei în întregime. La Bălți, Frontotdelul a impus conducători militari din rândurile acoliților săi. Pentru a restabili situația, la dispoziția
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
prevedea ca toți comisarii politici sovietici identificați în rândul prizonierilor să fie executați pe loc pentru rolul jucat în răspândirea comunismului și întărirea rolului Partidului Comunist în rândurile armatei. Acest ordin prevedea ca toți acei prizonieri identificați ca fiind „complet bolșevizați sau reprezentanți activi ai ideologiei bolșevice” să fie uciși. Hitler a emis acest ordin la o întâlnire a principalilor comandanți militari în martie 1941. Hitler a susținut că războiul împotriva Uniunii Sovietice „nu poate fi purtat într-o manieră cavalerească
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, iar la 7 decembrie a fost investit guvernul (Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei), sub conducerea lui Pantelimon Erhan În contextul în care Basarabia se afla la sfârșitul anului 1917 sub teroarea trupelor rusești bolșevizate cantonate în gubernie și a bandelor de dezertori de pe front, Sfatul Țării nu a avut cum face față anarhiei instalate cu puținele sale unități militare (numite cohorte) - și ele contaminate parțial de bolșevism. Ca atare, într-o primă încercare datată
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
fiind precizat că Atitudinea în cauză a fost punctul de pornire pentru o presiune bolșevică asupra Sfatului Țării, astfel că la 5 ianuarie 1918 subdiviziunea "Front - Otdel" din Chișinău a organizației militare bolșevice RUMCEROD din Odessa, împreună cu câteva unități militare bolșevizate, au declanșat o operațiune de forță împotriva parlamentului moldovenesc, guvernului și susținătorilor acestuia. Pe 6 ianuarie, trupele aflate sub autoritatea "Front - Otdel"-ului au atacat în gara Chișinău detașamentul de ardeleni trimis de la Kiev pentru a sprijini Sfatul Țării. La
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
cazul unei victorii a Antantei, România nu va obține teritorii suplimentare. Oferta Basarabiei a devenit astfel în condițiile catastrofale de la finele lui 1917 deosebit de tentantă. În contextul în care Basarabia se afla la sfârșitul anului 1917 sub teroarea trupelor rusești bolșevizate cantonate în gubernie și a bandelor de dezertori de pe front, Sfatul Țării nu a avut cum face față anarhiei instalate cu puținele sale unități militare (numite cohorte) - și ele contaminate parțial de bolșevism. Ca atare, într-o primă încercare datată
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
decât în calitate de guvern al Velikorusiei. Atitudinea în cauză a determinat însă accentuarea presiunilor bolșevice asupra Sfatului Țării, drept care la 5 ianuarie 1918 subdiviziunea "Front - Otdel" (condusă de V. Kaabak) a organizației militare bolșevice RUMCEROD din Odessa, împreună cu câteva unități militare bolșevizate (conduse de I. Melioșin și E. Venedictov), au declanșat o operațiune împotriva parlamentului moldovenesc, guvernului și susținătorilor acestuia. În aceeași zi în sprijinul detașamentului care urma să sosească au pornit spre Basarabia 2 batalioane de voluntari ardeleni (un al treilea
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
11 ianuarie detașamentul a reluat marșul spre Costuleni, iar în data de 12 ianuarie la orele 18 a reajuns în Iași. Cel de-al treilea eșalon a reușit totuși să treacă de Ungheni (unde se afla o garnizoană rusă semnificativă, bolșevizată) dar numai după ce acesta a fost ocupat de o companie românească de grăniceri. Atacat la Cornești, eșalonul a pierdut pe generalul Nekrasov - comandantul Armatei a IX-a ruse și pe colonelul Sokolov, iar pe 9 ianuarie în gara Strășeni a
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
astfel niciun legământ; că, oriunde s-ar afla, va lucra pentru țara lui și singurul gând al lui va fi România Mare!” Carol este însă readus în țară și trimis, în 1919, cu regimentul său, în confruntările cu armata Ungariei bolșevizate. Dar, își anunță din nou renunțarea la prerogativele de prinț moștenitor. Cel de al treilea act de renunțare datează din 1926, când se stabilește în Franța împreună cu Elena Lupescu, femeia alături de care a rămas toată viața. În martie 1927, îi
Corespondență regală, un minunat mărțișor by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105756_a_107048]