202 matches
-
sentiment nu sparge platoșa lucidității, iar autoportretul pe care și-l schițează autoarea seamănă cu un tip de picturi cam naive care surpind prin bogăția și precizia detaliilor, dar nu stârnesc niciun fel de emoție artistică. Chiar dacă poemul se numește bolboroseli, nici măcar lectura în cheie ironică nu ajută prea mult: "m-am născut somnambulă dintr-o mamă și un tată/ nu am zburat niciodată cu elicopterul/ am un singur bărbat/ la apusul soarelui stau cuminte și-aștept/ nu sunt frumoasă nici
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
și din beznă, ca o bură, ca un praf umed și rece, roua, jilăveala nopții, umezea totul, începeau să-i clănțăne dinții, doamne, dumnezeule! Cârligul! Cârligul! Cu ce salt cârligul?? Se încordă să-și stăpânească clănțănitul dinților. Atunci auzi vocile. Bolboroseala groasă ca un vaiet, o groază... Cârligul! Cu ce salt cârligul? Căută locul. Da, aici trebuie să fie! Ștanga de la frână. Graba-i dădea curaj. Nu mai simțea nici un fel de frică, panică sau neliniște. Era atât de bucuros, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
doar în noi, prin noi și pentru noi comicii, trăiește și se mișcă, geniul este Autorul însuși încarnat în comediant și corectându-se pe sine însuși, comedia prin gura acestui... Carrascal meditează; cuvintele lui don Fulgencio i-au invadat cu bolboroseli sufletul, ca apele din inundații care intră în adâncul prăpastiei formând vârtej în conștiința sa. Adică... zice ca și cum s-ar deștepta din vis. A pregăti, a spiona un moment metadramatic! adaugă don Fulgencio. Asta e prea mult pentru Avito; dă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acum, boltit din pricina statului pe vine, i se părea tot timpul că poate fi înhățat pe la spate. Așa încât se răsucea întruna, stând pe vine, dar obosi repede și își schimbă poziția, lăsându se pe genunchi. îi ajungeau la urechi o bolboroseală și un fel de plâns ce se apropiau. Se lăsă atunci și pe coate și așteptă dârdâind. în clipa în care un trup mort se frecă de peretele capelei, crezu că o să leșine. Dar propria-i putreziciune unsă împiedica moroiul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se terminase tot ce aveam de băut, eram excesiv de susceptibil și febril și-mi concoctam în ascuns cocktailuri din oțet de mere amestecat cu piper și pastă de dinți uzbecă, mâinile tremurânde, respirația grea. Noaptea, în pat, Leila a alternat bolboroseli animalice cu lungi momente de catalepsie. Lipicioasă și miro sitoare, s-a ridicat brusc, a deschis în beznă Photosho pul din computer și a început să lucreze la pixelii lui Jamsheed. Simțind că nu dorm, a întrebat fără să se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cuvintelor, iar melodia redă ritmul acestui înțeles. Fiecare se prinde de celălalt, și toate se regăsesc într-o proporție pe care o putem numi armonie. Fără armonie, dansul ar deveni bîțîială, sunetul ar fi zgomot, iar perorația ar sfîrși în bolboroseală. Termenul prin care Platon numește ipostaza unirii într-un singur om a celor trei elemente este choré. Purtătorul de choré este interpretul muzical al unor cuvinte pe care le poate însufleți cu gesturile propriului trup. El reprezintă forma supremă de
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
vă asigur, multe feluri de nopți. Am văzut cerul, noaptea, pe munte, când ai senzația că poți să atingi stelele cu mâna. Am văzut ceruri de noapte la mare, când foșnetul valurilor devine esopic și poți să-l compari cu bolboroselile Pythiei la Delfi. Am văzut cerul pe Seaca, noaptea, când mă trimitea tata să păzesc livada noastră de porcii mistreți care râmau iarba sau otava în căutare de rădăcini dulci. Dar, vă garantez, nimic nu seamănă cu surpriza unei ulițe
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
și lipsit de reliefť". Iar într-un dialog cu Adrian Păunescu, afirma "liniștit": "Există mari poeți care scriu un lirism antisentimental și extrem de riguros. Părerea mea este că, în ultimul timp, prea se confundă ținuta intelectuală cu uscăciunea, lirismul cu bolboroseala informă și inefabilul cu confuzia verbală". E limpede că Ilie Constantin se putea regăsi în atari reflecții antidogmatice. Dar d-sa avansează comentînd și poezia lui Doinaș într-un duh pe deplin cooperant. Dac9ă mai vîrstnicul bard ne propune pe
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
capătă sau nu o funcție, intră și ies din criptele partidului după voia atotputernicilor, cu condiția să nu le ia vreodată, cum ar zice țiriac, numele în deșert. Ne hrănim dintr-o mămăligă de idei puține, amestecate la nesfârșit. Această bolboroseală cumplită ne târăște pe un sol sterp, ne provoacă o lehamite periculoasă și o plăcută stare de lene intelectuală. Cum am putea scăpa noi din coșmar? Am putea: ieșind din toropeală și contemplație; gândind autonom și critic. Am putea: căutând
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
descurajat, din ce în ce mai des. Uneori, femeia spunea că poate să audă glasul blând al lui Dumnezeu, care, deși nu semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten... Pe când stătea odată la căpătâiul bolnavei, printre bolboroseli gâfâite și alte zgomote de neînțeles, Victor putu să audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
diabolic pe care-l învinsesem prin băutură și oboseală înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament înfășurat din ce în ce mai strâns în jurul corpului meu. Din plămânii mei ieșeau din când în când șuierături și bolboroseli. Am încercat să respir rar. Mi-am înnodat cordonul halatului și am deschis fereastra, dar am închis-o imediat după ce am tras o gură de aer rece și înecăcios de afară. Am privit pe fereastră. Mult sub nivelul meu, Lowndes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vezi? — Ce e, doctore? — E un vagin, John. Ți-a crescut un vagin. Reacția lui Bull fu extremă, mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan Margoulies. Bărbatul uriaș și blond îngenunchease pe covor, gemând. O bolboroseală tânguitoare curgea nestăvilit din colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan era suficient de detașat de situație ca să poată observa cât de frumos se desenau mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jos și lué iar lopată, Îi trase una peste boț. Se duse iar In colt. Ridicé iaréși céldarea. Umblă din colț În colț și grohéia. Își bégé iaréși botul. O lovi cu fundul céldérii. Se auzea fleoșcéitul din treucé și bolboroseala. Pe spate avea cîteva pete vinete și pe riț, chiar sub ochi, avea o zgîrieturé cu sînge. Din treucé ieșea abur și mirosea. Ea grohéia ușor și gemea și scotea bulbuci. Din cînd În cînd Își ridică capul și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și le lipi de corp. Ridicé puțin umerii, se Înélțé pe vîrfuri și dupé ce bolborosi că un cal, Isi dédu drumul pîné la gît În apé, pe urmé séri În cap și dispéru. Pe apé rémaseré numai valurile și bolboroseala lui Șasa, care mai résuna În urechi. Mai Încolo iazul era liniștit și strélucea și nu se vedea nimeni. Peste puțin timp reapéru capul lui Șasa, care se scuturé și-și șterse apă de pe ochi cu mîinile. Închise un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de bucuria existenței, în ciuda nimicniciei și care abia dacă aveau asemănare cu noi, cei de-acum, invitați de a fi martorii rămășițelor de atunci. Tavanul pe care erau impregnate înjurăturile, gândurile de viitor, declarațiile de dragoste, frica uriașă de examene, bolboroselile tocitului zadarnic pentru că nimic nu se lipea de creierele noastre decât foșnetul vântului prin lanurile de dincolo de ferestre, huruitul înfundat al Pământului la trecerea trenurilor, marea frumusețe a filmului viitorului nostru, cu scene jubiliare, a unor personaje sărbătorind zilnic succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mea Leana a așezat nunta pe 22 octombrie. Așa că sunt la o săptămâna una după alta. Dacă nu poți veni la amândouă nunțile, eu te rog să faci tot posibilul să vii la una din ele“ etc. Această combinație de bolboroseală pseudoprofetică, à la Petrache Lupu, și pălăvrăgeală prozaică nu produce literatură. George Anca are, în mod evident, ceva de spus lumii, a și citit, probabil, multe cărți (de filozofie, de mitologie etc.), dar n-a găsit nici până în prezent, după ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe dușumea. / Șterge flegma cu / vârful papucului“. (Mă gândesc la pachetele noastre de chesterfield roșu) Ca și gânditorul de la Hamangia, acest petre care tușește și scuipă pe dușumea ar putea rămâne celebru. Liviu Ioan Stoiciu realizează doar o parte din bolboroseala divină cu care este comparată de un celebru filozof poezia, și anume bolboroseala: „Îngrămădire a unor umbre. O îndrăcire / a pașilor lor... // Doamne, ce pași se aud? Nu e surâsul / pașilor / tăi? Surâsul pașilor / tăi, mângâietor: pretext al unor jocuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chesterfield roșu) Ca și gânditorul de la Hamangia, acest petre care tușește și scuipă pe dușumea ar putea rămâne celebru. Liviu Ioan Stoiciu realizează doar o parte din bolboroseala divină cu care este comparată de un celebru filozof poezia, și anume bolboroseala: „Îngrămădire a unor umbre. O îndrăcire / a pașilor lor... // Doamne, ce pași se aud? Nu e surâsul / pașilor / tăi? Surâsul pașilor / tăi, mângâietor: pretext al unor jocuri / răsturnate / îndepărtate, de neînțeles.“ (Îngrămădire a unor umbre) Antologia dovedește, printre altele, că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru a înțelege procedura de aplicare a impozitului global în România. Din fabule reiese, vag, că este vorba de o revoltă a autorului împotriva lumii în care trăiește. Dar sarcasmul său nu duce la nimic, se consumă în sine, ca bolboroseala unui ins mahmur, nemulțumit de agitația celor din jur, amețitoare pentru el. Limbajul folosit de Ioan Voaideș este strident și imprecis: „Omul hrănit produce, voluntar, răcnete, așa-zise, muzicale. / Flămândul își zbiară foamea. Tonul vine dinspre bale. Cândva muncitorul își
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mama. Auzi, să te ierte! Dacă se face om cuminte? Se face pe dracu! Arde-i măcar una și tu, ca să îți ia frica. Așa da. Rodica îi arde un ciomag, dar nu în cap. Se aude din nou o bolboroseală. Ce zice? întreabă mama. Mi-a zis "sărut mîna", răspunde Rodica încă aplecată cu urechea la gura Parșivului. Ei, în cazul ăsta... Mama fetei nu mai continuă fraza, dar era clar că devenise mai concesivă. Sînt un pic cam nesimțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten... 1 Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. 94 Rareș Tiron Pe când stătea odată la căpătâiul bolnavei, printre bolboroseli gâfâite și alte zgomote de neînțeles, Victor putu să audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Petean fiind un poet al întemeierii filosofice a rostirii: "noi suntem dintre aceia care aud voci/ noi suntem dintre aceia care știu să le distingă/ în haos în degringoladă și-n vacarm/ voci clare și distincte iar nu țipete lătrături bolboroseli" (84). Totodată, pentru poet cuvântul este energie: "mi-e greață și silă de jumătăți de măsură nu mai suport/ jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop/ nu mai pot îndura existența pe sfert existența-n surdină/ prudența resemnarea cumințenia îmi stau în gât mă sugrumă" (78
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
regii Franței care se îmbrăcau, se dezbrăcau și uneori își făceau nevoile în fața curtenilor, Gabriel Liiceanu își etalează necomplexat intimitatea: "Mă întrerup cinci minute pentru a arunca pîinea cu semințe de floarea-soarelui în toaster și pentru a turna cafeaua - îndată ce bolboroseala cafetierei a încetat - în cana albastră din care o beau zilnic și pe care o cheamă Apolodor. În timp ce sorb cafeaua și, după prima felie de pîine, dau peste cap paharul cu suc rece, nu scap din ochi, de teamă să
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
E drept că după altă schemă logică: "Doi oarecare (pot să fie la fel de bine trei sau patru sau cinci) merg pe un drum. Din mers, fac între ei negoț de vorbe, preiau și dau înapoi înțelesuri incipiente, scame de idee, bolboroseli. Și fiindcă amândoi (tustrei, tuspatru, tuscinci), luați separat, au în capete alte distanțe, alte liniști sau alt ropot, nici unul nu aude ce spune acela de alături, dar auzin-du-se mai clar pe sine în sporovăiala de nedeslușit a vecinului. Se naște
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
schelă de petrol Buzău se duc să se spele. Unul intrase în apă până aproape de genunchi. îi spun că al doilea a plecat... Nu a înțeles și înconjură vârful noroios cu bulboci în fierbere al vulcanului. Rămân singur. Aud printre bolboroselile noroiului voci peste culmi. Cred că vorbește o femeie... Care exclamă: "Acela, da!" Dau roată vulcanului noroios. îi văd. Era un băiat aicea, și-l căutam, unde o fi, nu s-o fi scufundat, să-l înghită noroiul..." zice. "E
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]