1,186 matches
-
cealaltă a vacii, priveam fascinat sexul ei uriaș (așa mi s-a părut) , c-un păr roșu, cîrlionțat, tăiat de jeturile de lapte muls într-o căldare de lemn... Dar cazanele cu magiun, puse pe pirostrii, fumegînd! Îmi plăceau cum bolboroseau, cum făceau clăbuci. Lîngă ele o așteptam pe fata dascălului,Veta, să-mi aducă o carte de povești. Era mai mare ca mine. Avea sîni! O iubeam. De fapt, o iubeam și pe Cecilia, fata directorului școlii, care venea doar
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
a continuat și mi-am dat seama că omul încearcă să vorbească. - Încet, încet, nu te grăbi. Sînt aici... nu ești singur... l-am asigurat, apropiindu-mi urechea de buzele lui, pentru a-i auzi cuvintele. Aproape inaudibil, bărbatul a bolborosit: - Spune-i soției mele... spune-i... Vocea s-a pierdut într-o bolboroseala. Apoi, tăcere. - Cum o cheamă? am întrebat, tulburata. Unde locuiește? Nici un răspuns. Degetele mele i-au palpat din nou pulsul. Se oprise. Îngenunchind pe pămîntul înghețat, i-
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
neguțător prețăluind o cămilă, el m-atingea pe piept, ca un proprietar de sclavi, căutător de dinți sănătoși, el se lipea de mine ca o slujnica rîvnind să-și lingușească stăpînii, el phalusul îl rotea că pe-un sfredel năuc, bolborosind în limba de faun hăbăuc. Cine să fie, îmi spuneam iar și iar, bărbatul pe jumătate tap, prădălnicie făcîndu-mi dar, cine-l așteaptă-n așternut, la ceas de seară, ce damă de ghinda, cîntînd la chitară? El mă trăgea de
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
străpungînd văzduhurile de arțar. Coapsele mele și le-ncinsese la creștet, încoronate cu flori de lămîița, phalusul i se rotea că un șarpe nuntind în vizuina mea de zeița, cu miere pe buze l-am atins atunci în văgăuna buricului, bolborosindu-i vorbe fierbinți de femeie-mblînzită, dar cînd să-l mingii adînc și să-l frîng în brațe, dulful Korin ieși din pielea-i tuciurie și îmi musca gură, îndoind-o pînă la oase. Cine să fie, mi-am spus încă
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
capul în palme, imobilizându-l. „Cum vă simțiți? Cum vă cheamă?”, îl întreb, „Trebuie să stați liniștit, să nu vă mișcați, e foarte important să nu vă mișcați, o să vină în curând salvarea și o să vă ducă la spital”. Omul bolborosește ceva greu inteligibil, care poate fi tradus că „N-am nimic, mă doare capul.” „E beat”, comentează cineva din jur. Într-adevăr, pare băut, dar asta contează mai puțin acum. Ploaia măruntă se transformă în firișoase sângerii pe mâinile mele
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
doară cum mă privește și se vede pe sine - ar da orice să mai aibă puțină viață într-însul cât să-mi zdrobească țeasta cu pumnu-i mare și greu. Tata-i bolnav, degeaba îi mai aduce mama ligheanul. Burta-i bolborosește și suspină în graiul ei umed-cleios: tătuca e-o damigeană în care cineva suflă printr-un furtun de plastic la 5 dimineața. Tătuca nu știe ce-i nihilismul tătuca nu i-a citit pe Nietzsche și Gottfried Benn drujba lui
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
Ruxandra Cesereanu Fortuna, Fortuna, bolboroseam spășită, pe când c-un Astrolog roșcat și entomolog scotoceam după vrute și nevrute prin Roma. Amor, Amor, țipau după noi florăresele și cerșetorii, și vânzătorii de suveniruri și gladiatorii, nevrutele sunt mai ușor de aflat decât vrutele, fiindcă nici viața, nici moartea
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
am înțeles cel mai bine, după ieșirea din cimitirul Vară, că viața-i maimuță amorfă, cu gura până la urechi, care rostește vorbe de șagă, se scarpină, țiuie și răcnește, se măscăricește, e spurcată la gură și năucește, fonfăie, tachinează, hohotește, bolborosește, scuipă, ronțăie te miri ce, blagoslovește, of, Doamne, câte verbe aș mai putea folosi dac-ar fi să las poemocul acesta neterminat. Dar poftesc să-l închei, așa încât asta și fac. Anno Domini 2005, semnez descifrabil: Ruxandra Cesereanu, după ce l-
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
-și descară dumnezeu mînia și scrii.... 7 pentru morții în viață clinică, dialectica devine melancolică dimineața. alb de plumb sub pleoape și negru de fildeș în cerul gurii. între giardini și arsenale (ziua-noaptea) cerul e-o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului nostru. o femeie al cărei neam se pricepea să cheme, la drumul mare, năpîrcile și să arunce cu piatra în geamuri luminate. un bărbat care-ar fi putut să vîndă lumînări, rachiu și mătănii în prăvălia
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
-ar fi putut să vîndă lumînări, rachiu și mătănii în prăvălia tatălui, așteptînd să-i fie purtat cadavrul într-un vagon plin cu stridii spre ținutul barbarilor. stau lîngă mangalul stins și privesc cerul ca o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului lor: ,despre oameni știm că se nasc, le este frică și mor". 8 ne culcăm în poeme ca-n odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grindă. puterea putrezește în brațele femeii, bărbatul adulmecă mirosul de pînză
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
dezacorduri gramaticale... cu expresii vulgare...cu repetiții neglijente, nedorite, bîlbîieli de ramolit lichefiat la creieri, de boșorog redus la fixul memoriei minții ... un soi de limbaj de aurolac handicapat... de rocker drogat cu "iarbă" periculoasă... dezlănțuit, violent, cumva dement...urlînd , bolborosind, sărind prin casă, pe casă, peste casă... în ritmul sincopat, asurzitor al consoanelor delabrate , al vocalelor impure, rupte din carnea informă, sîngerîndă a frazei ajunse un morman de viscere hidoase, putride, colcăitoare (oh! viermii vioi, mișcularzi, elocvenți... ai hoiturilor lui
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
vulcani doar în Venezuela, Columbia, Trinidad, Indonezia, Birmania și Rusia. Vulcanii noroioși de la Berca se întind pe o suprafață de 5 hectare, ca niște trunchiuri de con înalte de 2-5 m, construite dintr-un amestec de pământ și apă, care „bolborosesc“. Peisajul pare fantastic, de pe altă planetă, la baza acestui fenomen aflându-se constituția marno-argiloasă a terenului și existența în adâncuri a hidrocarburilor și gazelor de zăcământ, precum și a apelor care înmoaie masa argiloasă și o transformă în noroi. Gazele din
Agenda2004-6-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282050_a_283379]
-
căreia poezia nu e decît răsplată efortului cotidian. Un efort adesea tangent la dezorientare, amnezie, haos: Mă voi amestecă în mulțime/ pînă la nerecunoaștere/ pînă la amnezie/ salutînd focurile de gunoaie/ ce fumegă-n capătul străzilor/ unghiile-mi incarnate vor bolborosi:/ o, nu mai avem numere la case/ nu ne mai strigă peste gard vecinul/ scînduri ale nimănui plutesc pe ape/ pînă cînd devin putregai și mîl..."" (Cîntec pentru gonit golul de sub scară). O dezorientare decentă, o amnezie acceptabilă, un haos
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
numai rutină. La început a fost ploaia. Ploua de câteva zile și, în apropierea bisericii Congregației Resurecției, apa brăzdase canale adânci, prin care ajungeau din pădure bețe, fire de iarbă și conuri mici. Îmi plăcea să stau în locul acela. Apa bolborosea pe pietrele luate de pe drum, pâraiele se uneau într-unul iute, care curgea mai departe, în jos, pe strada Gomólka, tăind apoi strada Chrzanowski și vărsându-se în cele din urmă în bălțile uriașe de pe marginile străzii. Colina din spatele bisericii
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
privirile nu ni se întâlneau. Navele pluteau tot mai rapid, apa le căra printre vârtejuri, peste cascade și cataracte învolburate, așadar fugeam după ele în jos până la locul unde pârâul făcea o mare deschidere, nu mai susura și nu mai bolborosea, iar flota mea naviga în ape largi și liniștite. Aici bălțile erau de un verde-închis și numai uneori, când cerul se înnora mai puternic decât de obicei, acel verde căpăta nuanțe cafenii, și atunci trupurile luminoase ale Santei Maria și
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
care, de fapt, nu eliberează. Personajele se scoală cu greu, mormăind, din somn și merg prin oraș cu pași împleticiți de băutură. Ori visează că îmbracă o sutană ca să facă, sub ea, tot răul din lume. Înjură când se roagă, bolborosesc, își scrâșnesc dinții, își exersează gâtlejul pentru urlet. Își scobesc pielea și carnea cu unghiile. Gănău, rege peste groapa de gunoi a orașului, adună „o armată numai a lui”: „cizme desperecheate și sparte, capete de păpuși, scaune pe jumătate arse
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
sforăie / ca un fumător bătrân / piunezele din pereți / au rămas fără rost / sertare închise în sine // până și singurătatea ar fugi cu altul // în dulap va începe să plouă” (Suspans); sau: „la masa din bucătărie / singurătatea-și trosnește degetele / ibricul bolborosește rugăciuni”... Cum se vede, Virgil Botnaru debutează foarte promițător: are știința construcției - din fărâme - a unor corelative obiective asociate adesea surprinzător, în stare să sugereze, să aproximeze stări sufletești desfășurate, cum s-a observat, pe o gamă largă, ilustrată deocamdată
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
doar în noaptea nunții să se despartă de lungile-i plete. Tîrînd pe coridoarele sumbre ale palatului părul arămiu și deseori încurcat ca o tufă de trandafiri, ori lungile șiraguri de mărgele căpătate de la sclavi, fiecare cu semnificația sa, și bolborosind cuvinte de neînțeles, Sierva Maria este de la bun început o apariție care tulbură, o sălbăticiune care se vrea salvată și iubită. Misterioasă, cînd feroce-rea, cînd suav-bună, fetița nu are aerul unei făpturi vii, ci mai curînd a nălucirii închipuirii bolnave
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
stăpânul! Câteodată se mai întreabă și ei după ce adorm câinii, bine, bine, dar pentru ce s-au mai făcut aceste palate? Și din ce bani? Cum din ce bani? Din banii veniți din Apus, de unde de altundeva? în aceste palate, bolborosesc interiorizat paznicii (atunci când pe foarte tăcutelea se mai revoltă și dumnealor), ar fi banii țării! }ara ca țara, dar tot de-aici iau și ei banii, așa că e mai bine să nu faci revoltă-n port. înăuntrul unui astfel de
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
da, zîmbește ea. Mama asta nouă, care se pricepe să danseze și să flirteze, cine știe ce altceva e în stare să mai facă. Vocea ei și-a pierdut tandrețea maternă catifelată. Acum vorbește serios, ca de obicei. Mă îndepărtez fără să bolborosesc vreo scuză. Alerg la Carlton să caut protecție. El rîde cu prietena lui. O șuviță transpirată i s-a lipit de frunte ca un semn de întrebare. Mă năpustesc spre el cu atîta putere, încît aproape că-l dărîm. - Hooo
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
un mediu ostil relația, deja compromisă, dintre tată și fiu se distruge complet, cei doi schimbându-și complet rolurile: Roy e adultul responsabil, capabil, până la un punct, să gestioneze comportamentul irațional al unui anti-tată care noapte de noapte plânge și bolborosește frânturi dintr-un soi de mărturisire vinovată (a absenței în viața fiului, a infidelităților, a frustrării sexuale ș.a.). Nici măcar în mijlocul unei naturi virgine, simbolizând începutul, fragilul, nevroticul Jim nu se poate împăca pe deplin cu trecutul, incapabil să înceapă o
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
dată când ne întâlneam. M-au pus să ating sicriele, să ating aceste mumii, oase, cadavre. Îmi ziceau: Cu spiritul rău nu te joci. Mi-au spus să închid ochii. Mi-au băgat ceva, o bucată de țesătura, pe sub bluză. Bolboroseau ceva. Am simțit ceva rece ca gheața care se zvârcolea, rece și lipicios. Eram cu mintea tulburata, eram extrem de slabă, ajunsesem un schelet ambulant. Terifiată, îmi era teamă să îmi imaginez ce urmează. Au țâșnit șapte broaște și un șarpe
Zăvoranu, vrăjitoarele, morţii, broaştele, şerpii şi cei nouă necuraţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20520_a_21845]
-
va avea un succes răsunător, amicul s-a înființat la examen, în ziua fixată, la celebra oră imposibilă șapte dimineața. Din păcate, s-a înființat fără să fi apucat să bifeze episodul cotidian al lecturii matinale pe WC. Cu stomacul bolborosind și scăldat în transpirații reci, a avut, la proba de traseu, o prestație dezastruoasă. Printre altele, a reușit să doboare (din marșarier) un coș de gunoi, care a emis în timpul prăbușirii formula preferată a lui nea Virgil, soțu’ lu’ tanti
În România, nici măcar pilele nu funcționează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21099_a_22424]
-
romantismului. Cred că o escapada romantică la Căsuța din Copac ne-ar ajuta. Așadar, momentele mele speciale: Când mă trezește prietenul dimineață cu vești din cărțile pe care le citește: - A murit, a murit! - Ce? Cine? Ce? Cine-a murit? - bolborosesc, speriată, încercând să mă descâlcesc din plapuma. - A murit Ender! - A, Ender. Vai, ce bine! Deci de-acum pot să intru-n baie când vreau eu? - Păi, practic, aiua lui continuă să trăiască în Peter. - Aiua??? - Sufletul! - Deci n-a
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
ce făcea ea în mintea-i cu a ei erată? Câteodată părea că-l vede și îi surâde, Dar la numai puțin dispărea pe sub dude, Deși încercă să meargă să-i și vorbească, Gura-i se bloca și-ncepea să bolborosească. Nu prea percepea ce lui i se întâmplă, De ce inima-i bate tare în a lui tâmple? De ce nu mai are acel zbor de la început, Pe când îndoiala în a sufletului i-a încăput? Într-o zi fără să vrea își
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]