168 matches
-
XIX-lea, la tavernele din literatura misterelor, a literaturii decadenților. În paralel, în cea de a doua jumătate a aceluiași secol, se afirmă freudismul, naturalismul ș.c.l. Avântului romantic de „ieri”, sub semnul realismului, îi iau loc căderile spre bolgiile sociale ori spre cele păstrate în ființa umană. Așa se explică titlul cărții lui Ion Caraion despre G. Bacovia - Sfârșitul continuu. Aș spune că starea de interior a lui G. Bacovia vine dintr o presiune supradimensionată a unui exterior, sieși
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
cînd surdul satului răspunde la chestionare, mutul îi umple rubricile, iar orbul face lumină în privința Constituției. Fruntașii politichiei dâmbovițene în curs au trăsături asemănătoare, integrîndu-se într-un joc al cărui final nu se întrevede. Ion Iliescu, ieșind din "strîmta lui bolgie de opoziționist", în 1998, se înveșmîntă rapid într-o cămașă de vară cu mîneci scurte și, "după o nesfîrșită călătorie cu automobilul, pe caniculă, coboară între electorii săi", în număr foarte variabil, care s-au adunat "să-i soarbă cuvintele
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
iubești cu o deznădejde dezolată și violentă, fiindcă, atunci când mă îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori vom fi amândoi." Pictor de război este capodopera lui Arturo Pérez-Reverte: un roman sumbru despre iubire și moarte, despre infernul lăuntric și bolgiile din jur, despre forța răului căreia arta îi slujește uneori de mijlocitor, despre ororile cărora nimeni și nimic nu le pune capăt, despre om ca ființă înzestrată cu inteligență pe măsura cruzimii sale. Virtuozitatea narativă și construcția romanului sunt fără
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
că evenimentele istoriei mari le eclipsau pe cele editoriale. Cristos versus Arizona, apărut chiar în 1988, reprezintă un experiment literar cum puține se înregistrează într-o viață de scriitor: o panoramă a unei lumi haotice și în continuă viermuială, o bolgie mișunând de păcătoși, comparată cu pânzele faimoase ale lui Hieronymus Bosch ori Brueghel. Iadul pe pământ prins într-o frază uriașă, așa s-ar putea rezuma cartea scriitorului spaniol, care descrie o lume cumplită, populată de oameni de toate rasele
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
Mînăstirii Antim, peste puțin timp cărînd hîrdăul cu fecale la Jilava, acum student la Teologie, peste puțin timp fugar în Munții Gorjului, azi intendentul Palatului Patriarhal și omul de încredere al lui Justinian Marina, mîine dușman al poporului aruncat în bolgia cu tuberculoși de la Aiud, azi dramaturg și prozator, mîine potențial înlocuitor al patriarhului Teoctist după 1989. Cele mai reușite pagini surprind atmosfera vieții de mînăstire și otrava iadului penitenciar. Oamenii de excepție pe care i-a întîlnit îi dau prilejul
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
valoarea, întrerupe discuția: „Prefer să nu mai discutăm despre asta.” Ce-i lipsea cu adevărat era notorietatea altor scriitori. Notorietatea M.I. nu putea s-o aibă. Poezia lui nu e spectaculoasă. Nici senzorialitate deosebită, nici imaginație fastă, nici metafizică, nici bolgii baudelairiene, nici raport cu lumea original și intens. Nedeterminare, lume de nisip. Ceea ce n-o împiedică să aibă o semnificație ontologică, iar pe M.I. să fie mare poet. Notorietatea i-o dă postum G.L., cu meritul că, deși surprins, sau
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
singularizează încă o dată pe romancieră. Problematica se focalizează asupra iubirii-pasiune, în termeni stendhalieni, asupra prieteniei cu resort deopotrivă etic și mistic, purtată de o femeie pentru o altă femeie și împlinită cu prețul oricărei decăderi și abjecții. Cititorul pătrunde în bolgiile dependenței, dintr-o lume alienată și atrasă de experimentul regresiunii umane. Marea bucurie, 1947, aproape de ceea ce considerăm a fi un roman tezist, se extrage dintr-o erotică ideologizată. Ideea este aceea a desfrânării depline a minții și a trupului. Iată
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
muzică picurînd lent, hemoragic într-un decor bizar. Lynch este un estet, colecționar de curiozități teribile, de anomalii ale naturii și combinații funeste care eliberează exemplare unice, memorabile, ieșind din propriul infern al minții, creaturi care-și au locul în bolgiile dantești. Dacă ar trebui să-i găsesc corespondentul literar n-aș ezita în a-l alege pe André Pieyre de Mandiargues sau Michel de Ghelderode din Povestiri crepusculare. Noul film al lui Lynch, Imperiul minții, pare să urmeze aceeași schemă
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
buchetul de nuanțe și mirări al unui poet care, temperamental vorbind, nu putea fi decît poet. În privința laturii autobiografice, despre cartea aceasta s-a spus totul la vremea apariției celei dintîi ediții. Romanul e istoria unei scufundări treptate într-o bolgie românească din al cărei tărîm filozoful nu a putut scăpa decît prin două supape: dragostea față de femeie și admirația față de natură. Fără întîlnirea cu cele două femei ce țin capul de afiș al romanului - Octavia și Ana -, și fără contactul
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
Electricității (adăpostit de fosta uzină electrică de pe malul Estuarului Tejo). Spectatorii erau invitați să parcurgă imensele hale, iar actorii-acrobați-jongleuri-clowni-dansatori evoluau printre conducte, cabluri electrice, pasarele, contoare, tuburi, țevării, balustrade, robinete, manete, mașinării, exponate de muzeu etc. Deplasările între etaje sugerau bolgiile din care cortegiul diavolesc va fi pornit să bântuie o Moscovă tetanizată sub umbra lui Stalin. Adeseori monologul și plastica mișcării fuzionau în mod fericit - de exemplu, tirada lui Woland (interpretat de acrobatul de culoare Luciano Lopes) preceda o cățărare
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
Groapa Gunoaielor, devine cerșetor, vânător de lipitori, înlocuitor de cal ș.a.m.d. Acuzat de crimă în calitate de țap ispășitor fără cusur (vezi romanul pe aceeași temă a lui B. Malamud) Zahei este condamnat la ocnă. Descriptor în linie dostoevskiană al bolgiilor subterane, V. Voiculescu portretizează conglomeratele sufletești de inocență și promiscuitate, de puritate și perversitate. Antologia de texte voiculesciene comentate cuprinde două părți. Cea dedicată poeziei se remarcă prin analiza aplicată, didactică a unor texte menite să argumenteze evoluția unui poet
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
în deceniile comuniste în România, încît simpla lor înșiruire reprezintă un mijloc de a ne trezi din indolență. Iar dacă mai și intrăm în detalierea cazurilor de atrocități și execuții sumare, imaginea pe care o căpătăm e cea a unei bolgii naționale. În numărul 3-4/2008 nici nu știi ce să alegi mai întîi: calvarul învățătorului Mica V. Ion, membru în grupul de sprijin al partizanilor conduși de frații Toma și Petre Arnăuțoiu, care a fost executat în noaptea de 19-20
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
Pitești. Fenomenul Pitești fost prima pledoarie după 1989 pe care un om a săvîrșit-o în favoarea victimelor comunismului românesc și a fost cea mai eficientă reclamă făcută vreodată infernului de la Pitești. În plus, ea a însemnat actul de dezvăluire a unei bolgii căreia comuniștii se străduiseră atît de mult să-i șteargă urmele. Șocul pe care cartea l-a provocat în anii '90 a fost pe măsura fricii ce ne fusese strecurată în suflet. Treptat, balanța atrocităților începea să încline în altă
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
am oprit apa. Acuma cum să bagi spuma aia la loc? Îi dau iară drumul la apă, iar venea numai spumă. Până la urmă și-a revenit. Probabil era băgat săpun lichid direct acolo. Până la urmă, am mai învățat ceva. Parcarea bolgie A doua zi, după ce-am mâncat mit frühstück-ul, am plecat de acolo să mergem la Viena. Cu gând că avem traseu lung. Vedem Viena, pe urmă o luăm spre Salzburg, voiam neapărat să văd Salzburgul. Aveam un fost vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din ce În ce mai lungi, formate din cuvinte care se puteau articula; e drept că, din când În când, câte unul o mai zbârcea și se mai auzea un „haștemele“ ori un „pehașpe“, dar În principiu lucrurile mergeau bine, spre vindecare. În următoarea bolgie a IAD-ului se aflau pirații internautici și hackerii. Ați crede că erau niște puști subțirei, cu o Înfățișare ștearsă, nebătătoare la ochi, strecurându-se ca niște umbre prin sistemele de protecție ale site-urilor. Ei bine, nu. Majoritatea arătau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Minesweeper. Respectivul general ajunsese În IAD deoarece, În timp ce dezamorsa cu arătătorul mii de bombițe pe câmpul minat al desktopului, ordinele sale aiuristice din viața reală făcuseră ca un detașament de geniști să i se alăture cu grație lui Dumnezeu. Ultima bolgie era rezervată cazurilor aproape lipsite de speranță. Vedeai cum, În spatele geamului perfect izolat fonic, care transforma camera Într-un acvariu, buzele Închișilor se contorsionau brusc și le puteai ghici urletele: „Dezlegați-mă! Trebuie să-mi verific emailul!“ sau „Ticăloșilor! Lăsați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
anatomie a suferinței și a bestialității", apare ilustrată prin confesiunile lui Radu Ciuceanu, de-o neagră energie epică, din care ne îngăduim a desprinde un "decalog al ocnașului", pe care un mai vechi deținut îl împărtășește autorului abia intrat în bolgiile gulagului băștinaș: "În pușcărie să nu faci azi ce poți face mîine. Tăcerea e cel mai mare rău al temniței. Să nu vorbești multe, ci mult. În pușcărie există numai două categorii:cei morți de afară și cei vii dinăuntru
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
masca și blana de urs întoarce-o pe dos. Litera nu trebuie/ să-ți știe numele". Smerenie, dăruire și anonimat par a fi imboldurile poetului de-a continua dialogul cu Pietrele Nordului, cu Zeul, cu Dumnezeu, cu îngerul-vortex ieșit din bolgiile creierului. Textul poetic este levitație, ascensiune, cântec și rugăciune (ca la gîndiriști inspirați de abatele Brémond). Edificiul textelor acestei cărți, presărate cu laitmotive ca o gravă partitură muzicală, are toate datele unui tratat epico-dramatic cu vocație parabolică și aforistică, tip
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
Simona Vasilache Facerea poeziei nu e cu nimic mai ușoară decît facerea lumii. Chiar dacă sfîrșeala prelungă din Goya, sau fojgăiala agonică din Hieronymus Bosch nu și-au aflat, des, în cuvinte, un infern pe potrivă, bolgiile scrisului sînt încă suficient de încăpătoare. În ele scapără, din timp în timp, o flamă. Focul din amnar e numele pe care i-l dă Cicerone Theodorescu, titlu de volum-poem apărut în '46, sub oblăduirea Ministerului Artelor, după ce fusese citit
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
continuă să existe, dar cineva a șters cu un burete de pe lucruri importanța lor." (p. 136) Mici picanterii de avangardă, precum întîlnirea, aproape pe o masă de disecție, dintre nevolnicul Emanuel și otrăvitoarele tristeți ale lui Maldoror, dau ecou unor bolgii și așa îndeajuns de adînci. Cartea, "ceva mort... care conține lucruri vii" (p. 141), e pandantul acestor vieți dezise de scopul lor. Revolta care nu vrea, pentru sine, nimic, iată avangarda. Existența, care nu vrea, pentru sine, nimic, iată boala
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
Mitchievici Unul dintre cele mai interesante eseuri despre homosexualitate, daca nu chiar cel mai bun, se găsește în unul dintre volumele celebrei serii românești a lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Volumul se intitulează Sodoma și Gomora, si ilustrează bolgiile aristocrației decrepite și crepusculare căreia baronul de Charlus îi este modelul și herbul exemplar și despre care croitorul Jupien afirmă cu un aplomb de connaiseur "baronul are cur nu glumă". Rătăcirile elevului Törless ale lui Robert Musil ofereau o perspectivă
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
pe lângă pereți, excrementele ce jalonează coridoarele, expresiile chinuite ale celorlalți care se izbesc de obiecte, piciorul cangrenat al unuia dintre ei, chipurile desfrânate ale agresorilor, urâțenia colcăitoare a instinctelor dezlănțuite, însă spre deosebire de Dante care era protejat de Vergiliu când străbătea bolgiile infernale, nu este scutită de tributul de scârbă și oroare și îi revine misiunea de a-și apăra tribul din care face parte. Lui Meirelles îi reușesc o serie de cadre de o mare forță sugestivă. După orgie, regele salonului
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
ambiguitate a relației devine tulburătoare abia când aflăm despre identitatea secretă a Hannei, un gardian în care sentimentul ordinii a fost inoculat până la reflex și maximă obediență. De fapt, pentru Hanna lectura reprezintă veriga de umanitate care o desprinde de bolgiile lagărelor de exterminare, o sensibilitate care gravează posibilitatea nu numai a unei întoarceri la umanitate, dar și a unei redempțiuni. Schlink nu cere să cântărim punitiv personajul, tristețea care-o emană provine dintr-un cumul de subiectivități contrastive pe care
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
cu care rămîi în urma lecturii e că trăim într-un iad de mascarlîcuri în fața grozăviei cărora singura atitudine cuvenită e hohotul nebunesc. Iată de ce rîndurile din Teologia albinoșilor sînt insidioase: în locul unui carnaval de bagatele hazoase te pomenești într-o bolgie cu detalii infernale. Să detaliem: dacă admitem că grotescul e acea formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și sațietate crispată, atunci în mod paradoxal, în volumul de față nu avem de-a face cu o proză umoristică, ci
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
De pildă, estetic vorbind, sfîntul e o figură pelorică fără însușiri frumoase. „Peloric" însemnînd aici: o apariție monstruoasă care nu numai că nu ne delectează defel, dar chiar ne indispune prin spectacolul suferinței îndurate. Gafencu e inestetic prin decorul de bolgie în care moare. La asta se adaugă neputința de a explica de ce, la unii, suferința provoacă abrutizare, iar la alții, spiritualizare. De ce unii cad sub pragul umanului, iar alții urcă peste el. Apoi, ideologic vorbind, sfîntul e un personaj execrabil
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]