190 matches
-
stabilesc profiluri psihologice și să citesc eventualele scenarii din spatele comportamentelor de acest fel. Personal, mă lasă rece dacă Roncea e legionar sau democrat, dacă e omul rușilor sau al patagonezilor, dacă e înalt sau scund. Constat doar că scrisul său bolovănos conține o enormă doză de grosolănie și minciună. Motivațiile îl privesc personal: invidia, neputința, îndoctrinarea ideologică. Rezultatul, însă, e o contribuție majoră la otrăvirea societății românești. Viața noastră arată cum arată și pentru că oameni precum Roncea ajung să participe la
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
și pruncii lui, ani la rând, cireșe mari și deosebit de gustoase. Finul Petrache încercase să-l întoarcă pe Costache din hotărârea lui, dar acesta, fără să-i dea măcar binețe, ieșise pe poartă întunecat, dând din mâini și bolborosind cuvinte bolovănoase, după cum i se frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului. Maria nu putu suporta scena. Cu fiecare lovitură de topor, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care încercau din răsputeri să și consolideze rapid o personalitate și nu se potrivea deloc cu felul ei fin de a fi; se străduia (în gașcă) să fie mai lipsită de finețe și de delicatețe, să pară mai dură, mai bolovănoasă. Cu alte cuvinte, Iozefina avea un fel de a fi derutant, al femeii care intenționa să provoace bărbatul nu prin afișarea castității, a onestității considerate de tineri ceva cu totul desuet, ci prin ceea ce cerea modernitatea: trăirea vieții din plin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau intra Într-un desiș și aștepta. După ce omul sau grupul de oameni se Îndepărtau, se reîntorcea În cărare, Își relua urcușul. Alteori, lăsa cu totul căile folosite de cei care urcau sau coborau, pentru a escalada versanți abrupți și bolovănoși sau pentru a rătăci prin locuri neumblate, unde pădurea se Întuneca amenințător, prin hățișuri de mărăcini, prin rîpi pe fundul cărora clipocea un fir nevăzut de apă, și pripoare lutoase, cu malurile brăzdate de torente. Drumețiile Începuseră să-i placă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
piept, luând el cârma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr‑o pușcă de vânătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul când trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mâna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș‑iavaș, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
însăilate despre chiaburi care opăresc semințe ca să saboteze recoltele și despre babe doftoroaie. Îndrumarea e necesar s-o întărim din ce în ce mai mult", se rostea el. Îndrumarea privește însuși actul creator și aici teoria "neamestecului" e iarăși inacceptabilă". Imit, fără voie, vocea bolovănoasă a lui Ilie Cîrjeu, universitar din topor (homo grobiens deține multe exemplare în universitatea iașiotă). Nu te mira, Șichy. Școala nu forma, îmbălsăma ideologic creierele. Am învățat bibliografie obligatorie pe cărțulia lui Croh de un leu și șaișopt de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noaptea târziu, să fie atât de obosită încât să uite și să adoarmă. Știa că la ieșirea din biserică o așteaptă Crăița cu Mădălina, așa că încercă să-și aștearnă un zâmbet pe față. O mașină urca cu greu pe drumul bolovănos din pădure spre mănăstire. Un Ford Focus albastru Arm tresări, Bart avea un Ford Focus albastru... Privirea ei intensă, plină de speranță fu observată de fiica ei cea mare. Plină de speranțe, Arm rămase țintuită locului. Două brațe o înlănțuiră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
măruntă încântare de natură estetică - fie și una semănând rebusismului practicat de vânătorii de sonorități exotice presărate ici-colo în roman. Nimic din toate acestea. Absolut nimic. Doar un alfabet căznit al viciilor ridicate la rang de ideologie existențială, doar vorbele bolovănoase ale unor fantoșe ce se fac ecoul adevăraților "perverși" din romanul negru francez al veacului al nouăsprezecelea. Aș putea înmulți la nesfârșit citatele care să demonstreze absența totală de stil a celui lăudat tocmai pentru valențele "stilistice" ale prozei sale
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
acest tip de demers, mai degrabă sanitar decât prozastic, o părere prea grozavă. Fiindcă ceea ce, înainte de prăbușirea regimului, avea conturul ferm al comandamentului moral, se transformă, imediat după, într-o destul de exsanguă opțiune politică. Care se pliază fie pe scriitura bolovănoasă a unui realism de tranziție, fie pe răzbunarea tardivă a carnavalescului pur și simplu indigest. Totuși, nu cred că, de vreme ce găsesc romanului destule calități, prejudecata mea e una, intelectual vorbind, malignă. Ea acționează doar din loc în loc, în punctele, ce
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
ar ajunge la mine din extreme opuse. Pe de o parte, susurul cântecelor de leagăn cu care mă adormea mama, silueta-i fină așteptându-mă lângă masa cu micul dejun. Pe de alta, hohotele de râs ale tatei, vocea-i bolovănoasă, nodurile jupuite ale degetelor lui. Tatăl meu. Făcusem tot ce mi-a stat în putință să alung puținele amintiri ce-mi rămâneau despre el. Moartea lui nu mi-a stârnit decât o vagă tresărire de regret, o durere impusă de
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
siguranță. Un pisoi imitînd răgetul unui leu speculativ, dar un pisoi care a învățat lecția supraviețuirii: dărîmarea vechilor idoli pentru ca din cioburuile lor să-și încropească propria efigie. De aceea, pentru admiratorii lui Marx, Onfray are muchii agreste de spirit bolovănos, stîlcindu-l sub critici pe autorul Manifestului Partidului Comunist. La prima vedere, autorul pare un socialist incomod și luminat, cînd de fapt este un autor previzibil pentru care predecesorii nu au avut alt rost decît să-i pregătească lui apariția. Dar
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
este Sandu Pop în Kjell Bjarne. Simplu, curat, neîmbicsit de șabloane, cu o mirare continuă pe chip, cu o căldură tușantă, cu o bunătate funciară. Bjarne este dependent de Elling. Ca și Elling de el. Bjarne este, însă, stîngaci, primitiv, bolovănos, naiv. Un copil mare. Regizorul l-a intuit minunat pe Sandu Pop pentru acest personaj. Puțin distribuit, el joacă cinstit pe cartea Bjarne, fără să supraliciteze. Ce este emoționant, în plus, pe scenă, este chiar relația celor două personaje, relația
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
putea scrie cu furnicile dacă s-ar face din ele un alfabet. Toate acestea mi se învălmășeau în minte în vreme ce lăsam în urmă casa bătrânului artilerist Avdo Babaramo, singura care cutezase să reziste la picioarele cetățuiei, și coboram pe drumul bolovănos și îngust care-și schimbase din nou traseul. Frânturi de amintiri, de fraze sau de cuvinte, ecouri ale unor întâmplări banale se întretăiau, se urmăreau, se prindeau de urechi sau de nas cu o vioiciune care sporea cu cât pășeam
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
în Bărăgan, editor: Romulus Rusan, București, Fundația Academia Civică, 2011, 158 pag. Cît de temeinic e criteriul estetic în judecarea cărților reiese din lectura jurnalului Elenei Spijavca, un volum ale cărui însemnări sunt de o formă atît de simplă și bolovănoasă, încît a te îndoi de calitatea lor literară e un gest îndreptățit. Dar cum volumul acesta nu poate fi înțeles în afara epocii în care a fost scris, să înfățișăm faptele. La 18 iunie 1951, 44 000 de oameni sunt ridicați
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
tălpi. Și ar fi avut o voce frântă, pornită din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar, pe de altă parte, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii tot trăgeau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
ochilor se derulau văi întunecate, strâmte și rupte, care se pierdeau în direcții pe care le căutai urmărind cu degetul.” Destinul personajului se anunță la fel de spectaculos și de nesigur ca traiectoria râurilor de munte care se rostogolesc unduitor pe solul bolovănos, „spărgându-se în mii de valuri spumegoase, ca să se prăbușească apoi bolborosind pe sub poduri și viaducte”. Ni-l imaginăm pe Rossmann reeditând, la Oklahoma, uimirea copilărească a lui Gatsby față cu luminița verzuie de pe promontoriul vilei lui Daisy. Oricât de
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
40 000 km2. Distanța și dificultatea de atingere a acestor puncte de control sunt diferite și pot fi liber alese de către participanți în funcție de dispoziție, experiență și dotare tehnică. Regiunea oferă o mare varietate de drumuri, de la șosea până la cele mai bolovănoase și abrupte drumuri de munte, cum ar fi cel pe care se ajunge la stația meteorologică de pe vârful Țarcu (2 190 m). Organizatorii dau numai câteva recomandări privitoare la trasee și descrierea punctelor de control (acestea pot fi cabane, pensiuni
Agenda2005-30-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283993_a_285322]
-
plugului?”. Două lacrimi apăreau în colțurile ochilor, poate-și plângea propria soartă. Cu timpul Mihai a descoperit în spatele brutalității lui Ion un om sensibil și plin de bunătate, doar sărăcia îl abrutizase. Își lua înfățișarea de om ursuz cu vorba bolovănoasă pentru aș ține copiii la distanță de el, nici nevasta nu o apropia prea mult. Îi era teamă să-și arate bunătatea. Nu voia ca femeia să își dorească o basma nouă, sau copiii cine știe ce lucruri pe care el nu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
ordonat ca tot ce era legat de numele și persoana lui să fie șters de pe fața pământului. În consecință, soția, fiii și servitorii lui s-au văzut obligați să pornească într-un interminabil și chinuitor exod printre dune și întinderi bolovănoase, uneori găzduiți ca niște iubiți frați de sânge ai imohagilor, dar, de cele mai multe ori, izgoniți ca niște ciumați. Au fost ani grei, ce au înăsprit firea blândei Laila, dar, în același timp, i-au călit pe cei trei fii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
locuit unde te pot lăsa. Austriacul se uită cu atenție la micul grup de colibe de pământ și la cei șase palmieri prăfuiți care-și făcură apariția în depărtare, izolați, aproape fără nici o legătură cu impresionanta monotonie a întunecoasei întinderi bolovănoase, și spuse scoțând un ușor fluierat: — Nu pare cine știe ce. Nimic nu-i cine știe ce pe aici. Și cum m-aș putea întoarce la civilizație dacă mă lași aici în voia sorții? Pilotul îl privi pieziș și-i zâmbi ironic: — Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
copac de acolo. Cabana, care nu era decât o colibă gata să se prăbușească, se afla pe malul unui pârâu care curgea la marginea unui platou destul de mic, situat cam la jumătatea muntelui. Din capătul acestuia se ridica un versant bolovănos. Minerii spuneau că acolo ar fi trebuit să sape pentru a găsi aurul mult căutat. Aveau ei semnele lor care le spuneau că sunt aproape de zăcământul bogat. Pentru Godunov, zona nu se deosebea cu nimic de rest, însă lui Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piept, luînd el cîrma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr-o pușcă de vînătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul cînd trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mîna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș-iavaș, o porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
făcând cărări-cărări în rândurile lor. Nici nu-și dădu seama când ajunse față-n față cu furiosul Viscorilă care se repezi la el, suflându-l până-n cer. Dar, în cădere, Mărțișor se răsuci și înfipse sabia de foc în fălcile bolovănoase ale lui Viscorilă, care se dezumflară ca un balon spart. Iar când scoase sabia din fălcile lui, foalele fălcilor lui Viscorilă se umflară la loc, suflând mai amarnic. În acest timp, căpitanul Zefir, împresurat și el de matahale, făcu semn
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
o explozie parcă a unui meteorit, Tungus-ul siberian de la începutul secolului 20 mai mai “lăsase” parcă ceva - ca o vale mărginită și proptită pe ambele maluri de povârnișuri cu aspect selenar și care lasă să se strecoare la picioare lor bolovănoase un fir de apă limpede și rece ca gheața - o șuviță ca scuțul ce spală poalele pietroase ale malurilor într-o zi toridă de nu-ți găsești lesne un adăpost pentru a mulțumi cerului că mai reziști, și suntem la
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]