42 matches
-
Ștefan. "N-am!" Cuvântul aista nicicând nu voi să-l mai aud în gura domniei tale! Îți poruncesc "Să ai!" Dacă "n-am", îl înfruntă Juga, deloc speriat de amenințările lui Vodă. Suntem datori și la Sighișoara pentru cele cinci bombarde... Și pentru iarba de pușcă, genovezilor... Și pentru brăzdarele cele de fier... Parcă Măria ta nu știe... Da! Fără "pâinea noastră cea de toate zilele", suntem înfrânți înainte de a scoate spada... Să ai! Dacă n-am, o ține vistiernicul. Fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
presupune că brigantina zărită făcea, pe ascuns, încă, acest comerț ilicit, sub nasul autorităților. Conti nuând rememorarea, bătrânul lup de mare reconstruiește în fața tinerilor marinari ai timpurilor moderne, din cuvinte, ultima luptă a căpitanului Stavro, unchiul său, pe a cărui bombardă, Olga, fusese îmbarcat. E, cred, cel mai relevant pasaj din literatura română despre piraterie, înainte de momentul Radu Tudoran. Îl reproduc aici, în toată bogăția lui de termeni arhaici, exotici, și de flash-uri istorice, o bogăție demnă de omoloagele occidentale
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și este degeaba, am senzația că vorbesc degeaba. Și acuma mă întâlnesc și spui același discurs. Bogdan Chirieac: Nu, nu vorbești degeaba. Eu am avut o imagine care mi-a displăcut mult. Mi-a displăcut atunci când în 1999 aviația NATO bombarda Iugoslavia lui Miloševiæ, Miloševiæ un dictator... Andrei Gheorghe: Era cât pe ce să te corectez, să încep Serbia, dar după aceea mi-am dat seama, stop, corect. Bogdan Chirieac: Iugoslavia lui Miloševiæ, în noaptea de Paște. Am avut aceeași senzație
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi"" sau în cronica scrisă de vistiernicul venețian al sultanului, Giovanni Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel: Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreață nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel: Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreață nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu artilerie și nu le păsa de noi"". Legenda că domnitorului nu i s-a permis accesul în cetate de către
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea unui zid flancat de patru bastioane semicirculare pe latura de nord a fortului mușatin. Acest zid a încadrat o curte exterioară. Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății și amplasarea de bombarde în apropiere, Ștefan cel Mare a tăiat legătura dinspre coama dealului, de la nord, printr-un șanț de apărare. În cetate se pătrundea printr-un pod de acces arcuit cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit pe 11 piloni
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
înălțimea zidurilor era de 15 m. Zidurile măsurau la bază peste 4 m în grosime, care se reducea apoi până la doi metri. Potrivit inventarului armamentului orășenesc din anul 1562, în Bastionul Curelarilor existau la acea dată 31 de puști grele (bombarde), 5 puști de mână, un tun mic și 1½ chintale praf de pușcă. Prima mențiune documentară a fortificației datează din 1525. Ca și Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, Bastionul Curelarilor avea trei nivele și un turn de observație. Incendiul
Bastionul Curelarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303960_a_305289]
-
1521. Prima atestare documentară este datată însă opt ani mai târziu, în 1529. Având formă pentagonală, bastionul este construit pe trei nivele, cu guri pentru păcură și goluri de tragere în care se puteau instala și tunuri de calibru mic (bombarde). La început, probabil că pe locul Bastionului Fierarilor se afla un turn, menționat încă din 1521, distrus de inundația din anul 1526, apoi refăcut în anul 1527, când sunt amintite pentru prima oară ruinele turnului fierarilor. Bastionul va fi extins
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
a aplica pedeapsa supremă. Bolta turnului e pictată în stilul Renașterii, iar arhitectura acestuia este unică în lume, făcând din el o prețioasă bijuterie artistică. Documentele menționează că pentru fiecare din cele opt guri de tragere ale turnului fuseseră aduse bombarde de la Praga. Turnul Porții - astăzi mare parte în pământ - a suferit stricăciuni importante din cauza cutremurelor și incendiilor din 1689 și 1738. Nemairăspunzând cerințelor negustorimii române din Șchei, poarta (cu excepția turnului) a fost dărâmată în 1827, un an mai târziu construindu
Poarta Ecaterinei din Brașov () [Corola-website/Science/303963_a_305292]
-
în scopuri militare, dorind ca studiile sale să aibă o aplicație pașnică. In ultimul capitol Conrad Haas specifica: «"Sfatul meu este ca lumea să trăiască în pace, să nu mai fie război; muschetele să fie lăsate în tecile lor, ghiulelele bombardelor să nu mai împrăștie moarte si praful de pușcă să nu mai ia foc; astfel își păstrează Prințul banii și Armurierul viața ; acesta este sfatul pe care vi-l dă Conrad Haas"». Patru secole mai târziu, principiul rachetei în trepte
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
diferite de oboiuri. Cele mai cunoscute în Europa sunt: În Europa, dar și pe alte continente, figurează varietăți mai mult sau mai putin asemănătoare cu oboiul, ce păstrează elementul esențial de construcție amintit. Mai cunoscute sunt instrumentele populare: mussette și bombardă (franțuzești, al doilea fiind specific pentru regiunea Bretania), piffaro și ciaramella (din Italia). Oboi d'amore sună cu o terță mică mai jos decât oboiul. Cornul englez este acordat în Fă și sună cu o cvinta mai jos. Predecesorul cornului
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
probabil din lemn acoperit cu piele. Armele erau procurate în principal de la sașii din Ardeal, dar erau lucrate și în Țara Românească din materie primă adusă tot de peste munți. Armele de foc erau puține, constând probabil din câteva tunuri și bombarde. Praful de pușcă se fabrica folosind salitră importată din Transilvania. Apărarea era asigurată printr-un sistem de cetăți care aparțineau domniei. Înspre Moldova exista cetatea Crăciuna, înspre Ardeal cetatea Dâmboviței și cea de la Căpățâneni, iar pe Dunăre Licostomo, Dârstor, Giurgiu
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
ghioage, măciuci, buzdugane) și arme de aruncare la distanță (arcuri și arbalete). Armele de foc erau portative, de calibru mai mic și cu țeavă lungă (sânețe, archehuze) și grele, de calibru mare, cu țeava scurtă, duse pe care sau tractate (bombarde și tunuri). Referitor la numărul armelor de foc s-au păstrat doar o serie de mențiuni vagi: «in buona copia bombarde» (în 1475), «quantita d'artegliaria», «foarte multe tunuri mai mici și mai mari», «il y avoit de bonnes batteris
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
și cu țeavă lungă (sânețe, archehuze) și grele, de calibru mare, cu țeava scurtă, duse pe care sau tractate (bombarde și tunuri). Referitor la numărul armelor de foc s-au păstrat doar o serie de mențiuni vagi: «in buona copia bombarde» (în 1475), «quantita d'artegliaria», «foarte multe tunuri mai mici și mai mari», «il y avoit de bonnes batteris». Singura cifră exactă, se referă la bătălia de la Podul Înalt, unde sunt menționate 20 tunuri și de a se trage șapte
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Galata și a intrat cu forța în portul Constantinopolului. A urmat asediul. Trei corpuri de oaste, conduse de Bonifaciu de Montferat, Mathieu de Montmorency și Balduin de Flandra, au atacat dinspre uscat, în timp ce Enrico Dandolo conducea asaltul pe mare. Loviturile bombardelor, tirul arbaletelor, strigătul lăncierilor, ale luptătorilor, care cu sabia în mână propteau scările de zid se aruncau asupra grecilor, făceau un tumult de nedescris; pământul și marea păreau că se scufundă. Galera purtând stindardul sfântului Marco a fost trasă la
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
se spărgea la impactul ghiulelelor, sfărâmăturile putând răni apărătorii. Fortificațiile bastionare au fost dezvoltate în Italia spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, în timpul Războaielor Italiene, deoarece armata franceză era echipată cu tunuri și bombarde care puteau distruge cu ușurință fortificațiile medievale. Michelangelo a conceput o fortificație bastionară pentru apărarea Florenței, ulterior acest sistem a fost perfecționat în secolul al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]