79 matches
-
permițând 64 de combinații posibile, mașinile de scris Braille au câte trei clape pentru fiecare mână, fiecare clapă, la rândul ei, fiind responsabilă pentru unul dintre acele câmpuri. (Louis Braille a pornit de la o idee a lui Charles Barbier, ofițer bonapartist, care a căutat un sistem de citire a ordinelor scris venite pe timp de noapte în tranșee și care, atunci când se aprindea o lumină spre a fi citite, îl transformau pe adresantul lor în țintă vie pentru trăgătorii inamici. Așa că
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
primul model desăvîrșit. Democrația ateniană nu era democratică pentru sclavi, însă principiul său era universa-lizabil36. Prima democrație modernă a apărut nu în Europa, ci împotriva sa, în America (1776). Mai mult, istoria europeană a fost marcată de regimuri absolutiste, despotice, bonapartiste, fasciste, iar dictaturile au continuat să se impună în Europa (Portugalia, Spania, Grecia) pînă după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, primele democrații orășenești au apărut în Evul Mediu european, fără sclavi cărora să le fie refuzat
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
agregate statistic. Întoarcere la relația față în față dintre Lider și milioanele de monade puternic izolate și cablate? Resurecția omului providențial prin mica lucarnă? Nu ține ea, într-adevăr, de o dispoziție plebiscitară? Izolatorul nostru de masă are solide calități bonapartiste și cezaric (iar triumful lui n-a corespuns întâmplător cu declinul parlamentelor și-al partidelor, cu consolidarea executivelor și a unei anumite tehnocrații). Satul audiovizual agrarizează, în felul lui, societățile postindustriale. Ultimul stadiu al comunicării se întâlnește astfel cu "mijloacele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
funciare. // War Office Act reorganizează Ministerul de Război, fixează durata serviciului militar la 12 ani și subordonează pe comandantul-șef al armatei ministrului de Război. // Se deschide primul azil Dr. Barnardo 17. // Înfrîntă definitiv la Sedan de Prusia, Franța imperială bonapartistă se transformă în Republică (La III-e République). // Manitoba devine parte a dominionului Canada. // Franța declară război Prusiei; trupele franceze cîștigă bătălia de la Saarbrücken, dar sînt zdrobite la Sedan. Napoleon III se predă. Ia sfîrșit cel de-al Doilea Imperiu Francez
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
alte episoade în viața aventuroasă a lui Jean Valjean care a ocrotit-o ca un tată pe Cosette, devenită o fată de o rară frumusețe. În cele din urmă ea se va căsători cu Marius de Pontmercy, fiul unui ofițer bonapartist, salvat de la moarte tot de Jean Valjean. O replică de moralitate i-a dat fostul ocnaș și lui Javert care fusese luat prizonier în timpul rebeliunii și pe care l-a eliberat. Cu orgoliul frânt, devotatul polițist-inspector s-a sinucis. Berneretta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu sprijinul neîndoielnic al unor grupări catolice, a fost organul antisemitismului. Cît despre L'Autorité (1896) a lui Paul de Cassagnac, acesta se face remarcat ca fiind mai mult de un antirepublicanism de o extraordinară violență decît prin tendințele sale bonapartiste. E) Ziarele religioase. Dacă L'Univers, în ciuda crizelor, supraviețuiește morții lui Veuillot în 1883 și rămîne unul din cele mai ascultate organe ale clerului, celelalte foi catolice ca La Défense sociale et religieuse a lui Mgr Dupanloup, fondată în 1876
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
moderat un timp polemicile sub conducerea lui Paul Feron-Vrau, după ce preoții asompționiști au fost vînați în 1899. În 1914, ea avea practic aceeași poziție ca și L'Action française. F) Presa monarhistă.După ce fusese foarte activă pînă în 1879, presa bonapartistă împărțită între foile jeromiste și cele victoriene, și-a pierdut popularitatea foarte repede. Moartea contelui de Chambord în 1883 antrenează o hecatombă de foi legitimiste, dintre care L'Union, Le Solei și La Gazette de France au supraviețuit cu dificultate
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
solidarități a partidelor comuniste și muncitorești etc. Iacub Berman, membru în Biroul Politic al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, exprimă poziția comuniștilor polonezi în articolul intitulat „Lovitură contrarevoluționara din Iugoslavia”. Referindu-se la caracterul regimului, el vorbește de o „dictatură militaro-birocratică, bonapartista” impusă „pe calea lichidării prin violență a regimului de democrație populară”. Citându-l pe Stalin (probabil unii cititori ar putea crede ca la Varșovia erau alte nuanțe în caracterizarea regimului inițiat de Tito!), autorul reia definiția formulată de acesta în
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
1814, s-a făcut fără probleme, a doua Restaurație (după stîrnirea pasiunilor de către Cele o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și asanarea regiunii Sologne, crearea pădurii din regiunea Landes, dar și la Paris, unde Haussmann, prefect al Senei din 1853 pînă în 1866, modelează o capitală nouă, străbătută de artere largi. Prosperitatea Imperiului este deci incontestabilă și impulsionarea de către statul bonapartist a favorizat-o. Dar nu toate regiunile au beneficiat de această prosperitate în același grad și, după primii ani ai domniei, ritmul creșterii încetinește considerabil, chiar înaintea intrării în criza economică ce face ravagii în 1867 și în anii următori
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
obține decît 4.438.000 de voturi contra a 3.350.000 ale opoziției, împărțită în republicani și monarhiști. La centru, partidul lui Émile Ollivier, acel Le Tiers Parti, cere un regim parlamentar. De acum încolo "mamelucii" așa sînt numiți bonapartiștii intransigenți sînt minoritari. În septembrie 1869, împăratul acordă Corpului legislativ inițiativa legilor. Evoluția către regimul parlamentar, către responsabilitatea guvernului în fața Adunării, pare terminată odată cu guvernul Ollivier, format în ianuarie 1870, și cu acel senatus-consultes din aprilie 1870 prin care Senatul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
contele de Chambord își reafirmă principiile intransigente în octombrie 1873: fuziunea cu orleaniștii este din nou imposibilă. Legea septenatului, soluție de așteptare, este votată pentru a-i permite lui Mac-Mahon să-și prelungească puterea. Totuși orleaniștii, neliniștiți de o revenire bonapartistă, se apropie de republicani. Această "conjuncție a centrelor" permite votarea "legilor constituționale" în februarie și iulie 1875. O largă putere este acordată președintelui Republicii, ales pentru șapte ani de către *Adunarea națională (adică reuniunea Camerei deputaților și Senatului) și reeligibil. Acesta
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dar belicos, neliniștește guvernul, care-l scoate la pensie. Boulanger poate atunci să-și construiască o carieră politică triumfală prin jocul alegerilor parțiale. Deviza sa "dizolvare, Constituantă, revizuire" îi reunește pe nemulțumiți: radicali, iacobini, naționaliști cerînd revanșa, monarhiști sperînd restaurația, bonapartiști autoritari. Născut la stînga, boulanjismul, un timp, menține echivocul, dar glisează rapid la dreapta. El marchează apariția unui naționalism de dreapta antiparlamentar. Dar Boulanger nu știe să-și exploateze succesul și mișcarea sa regresează după ianuarie 1889. Socialiști și moderați
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sovraccarico di domande", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 5. Roth, G., 1963, The Social Democrats in Imperial Germany, Totowa, N.J., The Bedminster Press; trad. it. La socialdemocrazia nella Germania imperiale, Bologna, Il Mulino, 1971. Rouquie, A., 1975, "L' hypothèse "bonapartiste" et l'emergence des systèmes politiques sémicompétitifs", în Revue Française de Science Politique, 25. Rueschemeyer, D., Huber Stephens, S.E. și Stephens, J.D., 1992, Capitalist Development and Democracy, Cambridge, Polity Press. Rustow, D.A., 1970, "Transition to Democracy: Toward a Dynamic Model
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Frères, Mâcon, 1888. 27 Jean Malic, Flirtage, Calmann-Lévy, Paris, 1885. 28 Ceea ce se va și întâmpla, având în vedere că, în ciuda unei succesiuni de crize politice criza din 16 mai 1877, boulangismul (1887-1889) și afacerea Dreyfus (1894-1906) în ciuda opoziției regaliste, bonapartiste și anarho-sindicaliste, a Treia Republică va reuși să se impună. Mai mult decât atât, ea va cunoaște o longevitate excepțională: șaptezeci de ani (până pe 10 iulie 1940). 29 Clara Malraux, Le Bruit de nos pas. Apprendre à vivre, Grasset, Paris
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte, care a venit din Egipt să asiste la un botez în mănăstirea lor, s-a deranjat pentru puțin lucru. Memoria lui, orfană, nu persistă nicăieri. Călugării dominicani au pus bazele unei descendențe, numai că bonapartiștii n-au instituit o dinastie cine are urechi de auzit să audă! (ad augusta per angusta). Turismul a avut de suferit, dar mai puțin ca în alte părți. Niciun punct de trecere a frontierei în apropiere. În fiecare an, circa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-aș fi trăit să-mi spun povestea) arată ca un film destul de decent de pe la 1774. în schimb, nici un motiv de tristețe la numărul 9 : șapte băieți și o ștrengăriță e o comedie erotică și de aventuri (despre o garnizoană bonapartistă încartiruită într-un sat italienesc plin de ispite), realizată de Bernard Borderie, un om cu principii estetice clare și inflexibile. După el, se cheamă că e comedie erotică și de aventuri atunci cînd : 1. există două sau mai multe femei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se părea un „eveniment literar neobișnuit al ultimelor trei decenii”, nu doar prin „superba stilizare”, ci și prin „pedagogia unui destin”. Faptul că și În perioade istorice atât de tulburi ca aceea În care trăiam supraviețuise un astfel de „dur bonapartist al creației” rămânea, scriam, „motiv de adâncă bucurie, de Îndreptățire; speranță și În cei ce vin după noi”. Un „dur bonapartist al creației”?!... Mai ales această expresie exasperase, se pare, artistul. Radu Petrescu ar fi avut, după spusele unor intimi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Faptul că și În perioade istorice atât de tulburi ca aceea În care trăiam supraviețuise un astfel de „dur bonapartist al creației” rămânea, scriam, „motiv de adâncă bucurie, de Îndreptățire; speranță și În cei ce vin după noi”. Un „dur bonapartist al creației”?!... Mai ales această expresie exasperase, se pare, artistul. Radu Petrescu ar fi avut, după spusele unor intimi aflați În preajmă, o reacție „fără măsură”. Era imposibil să i se recitească elogiul, să fie convins că este un elogiu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iubit”, a murmurat când m-am apropiat. Nu știam ce să bâlbâi, nu știu cum am bâlbâit protestul, dar ne-am Îmbrățișat, Într-o disperare care nu avea nevoie de cuvinte. Moartea lui Radu a fost ca și viața sa. De o bonapartistă inflexiune a conștiinței de sine. Vulnerat de imunda realitate, nu se mai putea blinda În metalumea hipnotică a Frumuseții. Haosul decăderii din jur fisurase austeritatea delicată a artistului. Apelul adresat Urgenței de către soția cardiacului imobilizat, brusc, de un nou infarct
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
musulmani în Europa, propagandă catolică ridicând masele împotriva lumii musulmane; drept urmare, evreii vor suferi pogromuri și execuții, de aceea mulți vor urma calea exilului. 305 Războiul de 30 de ani a început în 1618. 306 Ca urmare a eșecului politicii bonapartiste se va observa reorientarea evreilor către convertire (în special la catolicism) ca unică formă de menținere fizică și emancipare politică. 307 Alianță Israelita Universală își propunea emanciparea națională prin îndeplinirea a două condiții de bază: sprijinirea colonizării evreiești în Palestina
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
o obsesie a policentrismului: modernizarea ro mânească păcătuiește prin concentrare administrativă și prin hipertrofiere. Anemia vieții locale, tendința de a acorda Centrului putere de decizie prin ucaz sunt semnele unei patologii care își are originile îndepărtate în mecanica iacobină și bonapartistă a constituirii națiunii. Lectura lui Buckley, realizată de Pogor, se întâlnește, fecund, cu cea lui Tocqueville, realizată de P.P. Carp. Policentrismul său este esențial în direcția unei terapii care să stăvilească elanul radicalismului revoluționar, încurajând autoguvernarea care să insufle cetățeanului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
dus la închisoarea din satul său, urmând ca apoi să fie judecat de către procurorul de Villefort. Pe drum spre Marsilia, la dorința căpitanului ce tocmai își dădea sfârșitul, Edmond Dantes preia din Elba o scrisoare a lui Napoleon către un bonapartist din Paris, Noirtier de Villefort. Odată ajuns în port, domnul Morrel, armatorul ce deținea nava "Faraonul", pe care lucra Edmond ca secund, îi oferă tânărului marinar slujba de căpitan. Acest act produce o mare neliniște din partea unui contabil aflat pe
Contele de Monte-Cristo () [Corola-website/Science/308417_a_309746]
-
(), sau Al doilea Imperiu, a fost regimul bonapartist imperial al lui Napoléon al III-lea, ființând din 1852 până în 1870, între a doua Republică și a treia Republică Franceză. Deși Președinte al francezilor, Louis-Napoléon Bonaparte nu se bucura de sprijinul adunării parlamentare conservatoare, motiv pentru care organizează lovitura
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
coroană privată a lui Rudolf al II-lea care, în 1804, a devenit Coroană imperiala a Austriei. a fost creat în contextul crizei seculare în care intrase Sfanțul Imperiu Român, care a fost lichidat în anul 1806 sub loviturile Franței bonapartiste, si a cunoscut ca atare două perioade: În anul 1910, Imperiul Austriac (redus la Cisleithania, fără Ungaria, creată la 1867), avea 300.000 km² și 28,5 milioane de locuitori (germani - 31,8%; restul: cehi - 22,6%, polonezi, ucraineni, evrei
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]