501 matches
-
singur, cu ochii și chiar cu pielea sa nu-și putea permite că-i laie ori bălaie. Sigur că le-a scăpat. Păi nu vezi, dom'le, că nu doar Dimineața scrie despre Cocoș? Toată lumea, toate foile, zbîrnîie reporterii ca bondarii în jurul lui Cocoș și toate gazetele sînt pline ochi. Cumnatul lui Cocoș; O femeie de lume îndrăgostită de Cocoș; Trei morți după întîlnirea cu Cocoș. Un interviu cu Cocoș. Cocoș e bolnav, dar nu-i pasă de potera domnului prefect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
curând trebuia să recunoască că acela nu era decât un surogat și lupta îi fusese inutilă, total inutilă și dacă mai avea suflu trebuia s-o ia de la capăt. Când se redresa, forțele ei erau tot mai anemice, un biet bondar în fața morii de vânt care știe de la bun început că nu are nici o șansă, dar încearcă așa, de dragul nesăbuinței și cade deodată fulgerat la pământ. Avea cel puțin certitudinea că lupta va fi scurtă, nici nu avea timp să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcute de acesta în jurnalul său intim, care dovedesc incontestabil gravitatea faptelor sale. Iată ce notează inculpatul la pagina 32: ,, În lipsa părintelui și a dascălului, intram în țintirim, țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele și, când clămpăneam ceaslovul, câte zece-două-zeci de suflete prăpădeam deodată - potop era pe capul muștelor!” Așadar, zece-douăzeci de suflete ale cuvioaselor muște pătimeau la fiecare închidere a sfântului ceaslov, la care se adaugă profanarea sfintei cărți, pătarea acesteia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu Sf. ierarh Nicolai, după rezultă din nota de la pagina 33 a jurnalului: ,,Și cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare la Balan și a ne mângâia cu Sf. ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muște și ale cuvioșilor bondari, care din pricina noastră au pătimit”. Despre furt calificat, nu poate fi vorba nicidecum în cazul cireșelor mătușei Mărioara, despre care se face în text mențiunea: ,,hârsita de mătușa”, la fel ca și despre soțul acesteia ,,un cărpănos, un pui de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
auzit tălăngile turmelor de oi și de vaci, care pășteau iarba grasă. Am fost fermecați de peisajul feeric pe care mi-l poate oferi natura, în această vară. Ne-am așezat pe iarba verde și pufoasă admirând fluturii multicolori, albinele, bondarii catifelați, sute și mii de gâze. Ce moale e iarba! Ce senin e cerul! Fermecați de întreaga natură, am uitat trecerea timpului și grija bunicilor pentru noi. După ce ne-am revenit, ne-am întors la casa bunicilor unde ne așteptau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai mică schimbare de poziție, cum, pe vremuri, pierdea Europa Liberă pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de vapor, se mișca grohăind Încoace și-ncolo În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u cât eram mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase și mai bogate în grâu, prilej de a scăpa de Căpcăunu, preocupat cu dirijarea avioanelor burdușite cu grâu, roind ca bondarii pe deasupra satelor și împrejurimilor sale. Și, în timp ce profesorul gravita pe deasupra câmpiilor, semnalizând cu palete uriașe piloților locul de aterizare, avioanele deviau de la traiectorie, pentru că taman în acea vară de pomină Globul blestemat apucase să se apropie și mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
neagră a bazinului. Și încerc să umplu acel timp netrăit cu văzutul, auzitul, gânditul. Eu sunt acum bazinul cu păcură, amice! C e stai, nerodule! Hai la nuntă! îl îmbrânci un trântor pe Moș Eveniment. Profesorul se privi: era un bondar în toată regula. Mâna cu care calculase eternitatea era un firav picioruș. Cealaltă mână, celălalt picioruș. Întregul corp de bătrân, corp de insectă vânătoare. Numai capul minuscul era al profesorului. Un gnom, puțin mai mare decât o palmă, agita un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Sau poate că mă înșelam grav. Olaf făcea parte dintr-o bandă, și o anunțase pe Sigrid că șeful bandei va locui la ei pe o durată nedeterminată. În biblioteca din salon, găsii un roman tradus din suedeză, Miere de bondar de Torgny Lindgren. N-am auzit niciodată vorbindu-se despre el. M-am tolănit pe canapea și am început să citesc. Era povestea unei conferențiare care, urmare a unei misterioase neînțelegeri, devenea ostatica a doi frați nebuni, în Marele Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că mă observase. -Ba eu sunt necioplit, că adorm în salonul dumitale. Te invadez. -Ești aici la dumneata acasă. Formulă de politețe? Ori confirmarea faptului că mă lua drept șeful bandei lui Olaf? -Mi-a plăcut cartea, spusei arătând Mierea de bondar. -E fascinantă. Preferi dulce sau sărat? întrebă ea, dovedind astfel că a citit-o. -Depinde. Nu eram prea mândru de răspunsul meu. -De pildă, aici, acum, ce ai vrea să mănânci? Aveam gura uscată, imposibil de analizat. Trebuie că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
spre final, mixată cu o lacrimă pură și bezmetică, sărată și fierbinte, spunea trist și neconvingător: ”Mama doa’me!” Apoi, cei trei anișori ai săi Îi permiteau ca privirea, urmată la mică distanță și de gânduri, să se lipească de bondarul negru cu abdomenul galben, care zbura fioros, scoțând un zumzet Înfricoșător, de mini helicopter, admirat de copil atunci când zbura lent de la un bujor la altul, Înobilându-le cromatica, dar și detestat de către Va, atunci când făptura era comparată cu un căpcăun ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pot face ceva. Am să văd. Cînd să vin? Cît mai repede, trimit listele și... Mîine? Este bine. Ionel zboară bucuros și scoate bani. Cîte 9000, ca să nu bată la ochi. Din toate conturile. A doua zi sosește încărcat ca bondarul cu polen. Vă las aici ce trebuie. Bine. Nimeni nu numără. Pierdere de timp și risc de amprente. Șeful Y își rîde în barbă: Chiar pentru postul ăsta nu se prezentase nimeni. (Se uită la euroi și rîde.) Cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cobori, nu cînd te sui, rîde Dinu. Femeia își face cruce, își scuipă în sîn și se roagă la Sfînta Fecioară Maria. Cămătaru a umblat, a ales și a devenit proprietarul unei bijuterii de avion, oleacă mai mărișor decît un bondar. Pilotul l-a mai învățat una, alta, a confirmat că acest avion nu se bușește nici dacă îi dai drumul dintr-o macara. Cum adică? întreabă Dinu. Planează și n-are nevoie decît de cîțiva metri ca să aterizeze. De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și duduie ca și cum s-ar afla în prăbușire. Lumea țipă, aleargă disperată și înnebunește de spaimă. Romeo rămîne împietrit pe scaunul său, conștient că este ținta prăbușirii. Vuuuum! trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de oaie rău. Încă 15.00 de euro. Pilotul întoarce în scurt și coboară aproape în picaj, țintind scaunul răsturnat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
berechet a se zbengui după pofta inimii în vacanța ce va urma după puțin timp. Pe imașul ce se întindea de la pârâu până sub pădure, cornutele alergau după iarba gustoasă și, pentru că soarele își întețea dogoarea, pe unele le necăjeau bondarii și începea strechea, dând de furcă văcarului. Fiind absorbită de minunata priveliște, își petrecu o mână peste spate pentru a-și scutura rochia de praful pe care l-a împrumutat de la hatul unde s-a așezat pentru a privi peisajul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a fost deranjat de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este secetă mare-n palat. La un moment dat Magnolia și-a revenit din vis, și-a dat seama că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unui fag, ieșea un izvor ce susura pe calea care o urma către vale. În rest, iarbă multă presărată cu foarte multe flori divers colorate. Albinele abia mai puteau căra polenul colectat din flori. De asemenea, erau fluturi și mulți bondari; și aceștia, ca și albinele, umblau din floare în floare după polen, iar mușuroaiele de furnici și cele de cârtiță dominau panorama ca niște piramide în miniatură. M-am bucurat mai tare decât un copil, gândindu-mă că nu în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de bărbați care să-i facă ochi dulci sau avansuri amoroase, ceea ce era în firea lucrurilor să fie. Cu sex-appeal-ul ei înnăscut și după aceea cultivat în mod abil, Irina jucase rolul borcanului cu miere, în jurul căruia roiesc muștele și bondarii, dar acest lucru nu-l deranja mai mult decât ar fi fost cazul, fiindcă el nu era genul de om care să se lase chinuit de gelozie. Irina nu era, totuși, o femeie obsedată de mondenități stridente și de escapade
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
scuze această ezitare - Ernesto Sabato povestește cazul a doi servitori, soț și soție, intenționat blocați într-un lift, plan diabolic avînd drept executant pe un membru al sectei Orbilor; oroarea se desăvîrșește printr-un act canibal. În romanul Miere de bondari al lui Torgny Lindgren există o astfel de poveste atroce cu un cîine și stăpînul lui căzuți într-o groapă din care nu pot ieși și ajunși în acel moment tulbure în care foamea rupe și cele mai trainice legături
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
nebuni. Pe care îi trage în foițe de poemă clară, subminînd nebănuit, cu dîre de boală, robustețea neîngrijorată a stărilor și sentimentelor. Iată niște Imagini pentru versurile mele de iubire: "Un crin senin ce bâzâie amar/ fiindcă închide-un otrăvit bondar./ O nimfă transformată în izvor/ pe care când îl bei bolești de dor./ O stâncă dură repetând ecoul/ cântărilor de fată blondă; noul/ făcut din lacrimi, clarul curcubeu./ Suspin de sfinx pe lira unui zeu." Nu există pînză să nu
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
ciocârlia (Călin), pitpalacul prepeliței, presurile (Freamăt de codru), sticleții exuberanți, cu penaj multicolor (Vre o zgâtie de fată). Insectarul. Musculițele și fluturii (în Miradoniz), ploșnițele roșii (Cugetările sărmanului Dionis), paianjenul, greierele, musca, luciolii (licuricii), albinele, gândacul (Călin Nebunul), furnicile, puricii, bondarul, lăcustele, țânțarii, cărăbușii (Călin), "viespii" (Codru și salon), "gâza mică" (Miron și frumoasa fără corp), cariul (Melancolie), moliile (Icoană și privaz). Regnul animal: cerbul (Ondina), bourul (Aveam o muză), ursul, căprioara, țapul, tigrul (Memento mori), oaia, șoarecele, liliecii (Cugetările sărmanului
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Sunetul viorii vibrează în văzduh Și întredeschide noaptea-nstelată. Iar cei ce-așteptau fulgere și tunete, Sunt dezamăgiți. Iar cei ce-așteptau semnele și trâmbițele arhanghelilor, Nu cred că se-ntâmplă. Cât timp soarele și luna sunt sus, Cât timp bondarul caută trandafirul, Cât timp se nasc copii rumeni, Nimeni nu crede că se-ntâmplă sfârșitul. Doar bătrânelul sur, care ar fi fost proroc, Dar nu e proroc, pentru că are altă ocupație, Spune, legând roșiile: Un alt sfârșit de lume nu
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
această odaie le fac silă pereților cu creierul meu de putregai, în timp ce afară oamenii trec pe străzi pur și simplu pentru că există străzi și respiră aerul acesta fără cusur al nepăsării universale care-i face prieteni cu pietrele și cu bondarii. Cînd casc mi se umflă venele pe frunte și-mi aduc aminte de mama cum orînduia musafirii la perete după înălțime, e poate o amintire inventată dar le văd fețele mirate și-ndulcite abia de vestita cafea la nisip care le
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
aripi toate culorile curcubeului, se învârte fermecat pe deasupra livezilor înflorite. Caută cu nerăbdare un prieten cu care să se joace. Dar albinuțele sunt ocupate: deretică stupul. Rândunelele își construiesc cuiburile și clocesc ouăle, nu au timp de joacă. Doar un bondar gras se lasă atras de zborul fluturașului și se înalță amândoi spre cerul albastru. Munteanu Florentina
Anotimpul florilor. In: Alabala by Munteanu Florentina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_710]
-
muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în seară, Zbura zglobiu din floare-n floare, Dormea apoi în poieniță, la răcoare. Apoi și un bondar l-a sfătuit, Când în trifoi se ciubărea la asfințit: ,,Adună-ți și tu câteva merinde, Că-n iarnă, nimeni nu le vinde!” Citește mai mult GreierașulMai cade-o frunză și un gând,De crengi se-agață fredonând,Al toamnei
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]