93 matches
-
asalte, sub comanda vornicului Grigore Mihai Sturza, caselor unde acești liberali [î]și țineau întrunirile? Am subtras cuvintele: generațiuni noi, duelgii, bonjuriști, tineri, liberali. Tocmai aceștia sânt conservatorii actuali: aceștia erau sub Mihai Sturza și Grigorie Ghica, generațiunile noi, duelgiii, bonjuriștii, liberalii, tinerii, căci și d-nii Epureanu, Alexandri, Anastasie Panu, Costache Negri, Petru Mavrogheni și Lascar Catargiu au fost odată tineri. E adevărat că, în Divanul ad-hoc al Moldovei au fost câțiva privilegiați... Cîțiva! Aproape toți erau privilegiați și numai câțiva
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
împliniri de sine. Cele mai mediatizate, e adevărat, pentru că nu numai în umanioare, ci și în vocațiile exacte există plecați din țară ce s-au realizat plenar acolo. De cînd lumea, românii au plecat, unii s-au întors, alții nu. Bonjuriștii începutului de secol XIX, reveniți în Principate, le-au ajutat, esențial, în prima lor decisivă emancipare. De altfel, în România veche nici nu se punea problema exilului, decît din motive... revoluționare. Și acelea, de scurtă durată. O dată, însă, cu instaurarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
până la genunchi” și se preface că nu vede „cum Își punea colțuni de bumbac albastru peste colțunii de mătasă”1. Să fie oare vorba despre o retractare? Să fi intrat și Kogălniceanu În tabăra „tombaterelor”, după ce va fi susținut idealuri „bonjuriste”? Nici pe departe. Doar că, În această etapă, „mulți dintre aceia care pot părea azi drept pionieri ai occidentalizării se descoperă cu pricipii conservatoare. Deci Încă de la Început se disting liniile liberalismului și conservatorismului, ale modernismului și tradiționalismului”2. Cel
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cartografiază cu atâta limpezime Întortocheatele drumuri ale Începuturilor vremii moderne la noi este G. Călinescu. Dacă la Început occidentalizații români (care Își spun „tineri”) sunt numiți În derâdere când „nemți”, când „franțuzi”, când „capete stropșite”, spre 1848 ei sunt porecliți „bonjuriști”. Antibonjurismul Încrâncenat naște „tombaterele”, apărătorii vechiului regim, Încremeniții În trecut. Deși descins dintr-o familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G.
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
D.R. a lăsat numeroase discursuri rostite la inaugurarea de școli și instituții, panegirice închinate unor personalități politice și eclesiastice, cuvântări funebre, gen în care excelează, etalându-și cultura și finețea oratorică. Bun cunoscător al limbii franceze, acest monah autodidact și „bonjurist” traduce importante scrieri moral-filosofice, cu tangențe religioase. Tălmăcirea din Lamennais, Cuvintele unui credincios, ce face elogiul libertății, publicată anonim în 1848, cu o prefață în spiritul profetic și patriotic al pașoptiștilor, a fost răspândită gratuit pe Câmpia Libertății și salutată
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
erau ironizate nu întotdeauna de partizanii clasicismului, ci mai ales de cei ce erau convinși că marile valori sunt păstrate numai în tradiție. Pentru mulți adversari ai schimbărilor, nu numai din literatură ci, în general, din societatea românească, „romantic” și „bonjurist” însemnau același lucru. O dovedește, de pildă, Matei Millo, al cărui personaj din comedia Un poet romantic (1850) e redus la o caricatură a unui admirator al Occidentului. Aceasta în timp ce, încă din anii ’30, unii cărturari - Timotei Cipariu, Gheorghe Barițiu
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Elitele pașoptiste au sesizat cu limpezime faptul că regimul juridic al proprietății funciare feudale, exprimând „nonsensul devălmășiei țărănești, care implica negarea însăși a dreptului lor (atât a «bonjuriștilor», cât și a boierimii mari) de viitori proprietari deplini” (Stahl, 1938, pp. 574-575), alături de dominația națională, explicau starea precară, de înapoiere social-economică și culturală a țării. Cei dintâi sociologi au fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
desfășurat la Iași, în 1839-1841. Din 1839-1840, încep să se întoarcă în Moldova mai mulți tineri care studiaseră în străinătate, mai ales în Franța și diversele state germane: Alecsandri, Costache Negri etc. Ei au fost iute numiți de către boierimea conservatoare „bonjuriști” și „duelgii”. În privința primului epitet, lucrurile sunt clare. Dar e interesant să vedem de ce erau numiți „duelgii”. Ne-o spune istoricul ieșean D. Ivănescu, cel mai bun cunoscător al epocii: „Denumirea de «duelgii» era într-o oarecare măsură justificată, pentru că
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ia uite la coana Anica cât îi de urîtă! I-a ieșit tot sufletul în față. În antipatia reciprocă dintre Adela și coana Anica se rezumă nimic mai puțin decât o pagină importantă din istoria țării: Adela e fiica unii bonjurist, coana Anica - a unui vătaf îmbogățit. Dar când exclamă: "O urăsc!", Adela se înșală. O dezminte însăși pornirea ei violentă. Adela ia drept ură indignarea ei generoasă. Și ce adorabil e acest "O urăsc!" prin vioiciunea lui pasionată și prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
societate în SUA și în alte părți (63-64). Intelectuali, politicieni, instituții / 65 Viața intelectuală și mobilitatea după 1990 (65); grupurile de intelectuali și lecturile lor în anii '80 (65-66); experiența și opțiunile politice ale lui Virgil Nemoianu în SUA (67); bonjuriști și neobonjuriști (67-68); egoismul intelectualilor (68); l'intérêt bien entendu (69); întoarcerea tinerilor studioși (69-70); funcționarea instituțiilor (71); straturile succesive (71); mobilitatea verticală în România precomunistă (71); incapacitatea statului român postcomunist (72); politicieni români în "Tranziție" (73-74); învățămîntul și ratarea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
anumite straturi de bigotism sau de neagră reacțiune, iar deasupra lor strălucește un progresism dezlănțuit și înflăcărat. Unii dintre tinerii academici români, când le-am semnalat acest paradox foarte curios, mi-au răspuns: "Cum? Dar așa a fost și cu bonjuriștii și cu pașoptiștii". Nu mi se pare chiar așa. Am mai scris odată despre tema asta și merită să repet. Eu cred că bonjuriștii erau foarte convinși, până în adâncul sufletului, erau dispuși să facă sacrificii și chiar făceau sacrificii, de
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
am semnalat acest paradox foarte curios, mi-au răspuns: "Cum? Dar așa a fost și cu bonjuriștii și cu pașoptiștii". Nu mi se pare chiar așa. Am mai scris odată despre tema asta și merită să repet. Eu cred că bonjuriștii erau foarte convinși, până în adâncul sufletului, erau dispuși să facă sacrificii și chiar făceau sacrificii, de multe ori bănești, de toate felurile, pentru a realiza, a transpune în țara lor de baștină ceea ce ei văzuseră în Franța sau prin alte
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
prin alte părți. Deci acolo exista o anumită convingere, o pasiune reală. În vreme ce, această pasiune eu nu o observ acum. Mi se pare că se văd mai ușor interese destul de egoiste. S. A.: Diferența este, dincolo de diferențele între persoane, de context. Bonjuriștii între care mulți erau fii de boieri sau, oricum, protejați de aceștia își puteau propune o schimbare în România, convingându-și părinții să accepte o parte din ideile lor sau intrând prin simpla dinamică generațională în sistemul elitelor. În schimb
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
era pregătită să funcționeze ca model formativ pentru cei veniți din tiraniile comuniste în căutarea libertății de gândire, a inspirației, a modelelor, a celor mai bune metode de analiză și interpretare. Să ne întoarcem puțin la jumătatea secolului XIX, când bonjuriștii se întorceau acasă. Și ei reveneau marcați de fiecare din țările în care studiaseră, de la modă la idei. Cei care studiaseră la Berlin și cei care studiaseră la Paris polemizau viguros, chiar se duelau! Am citit despre asemenea incidente între
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în momentele în care întrecerea se desfășoară în străinătate (exemplu: boierul moldovean, hatmanul Răducanu, care, la Viena, câștigă un concurs oficial și îi uimește pe austrieci în 1806. Duelul, în sens modern, va fi adus, odată cu ideologia Revoluției franceze, de bonjuriștii secolului al XIX-lea, <<eroii civilizatori>> cum sunt supranumiți de către Vasile Alecsandri. Oricum, tema în sine este tratată în registru parodic, încă suntem îndreptățiți să facem aceste lămuriri numai tangențial, fără substanță pentru câmpul mitic discutat aici. 223 Cf. Smaranda
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la apus/ Și apune despre sară, cătră răsărit, în sus". Evident, stihurile sale, inspirate, pare-se, de mișcarea eteristă 7 și ilustrând o stare de spirit vădit conservatoare, contrastau cu "principurile moderne" și cu "ideile volteriane", aclimatizate de primii tineri "bonjuriști" în spațiul românesc și evocate de generația pașoptistă, pentru care cultul faptei devenise o obsesie, iar idealul național crearea statului unitar modern un legământ. Speranțele îl mobilizau însă și pe fostul dascăl ardelean, conștient, probabil, că vremurile vechi vor apune
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
răpide s-au săvârșit atât în gusturile, cât și în obiceiurile acelei mici părți a societății românești de care am pomenit". Cu siguranță, poetul-observator și cronicar al anilor propriei tinerețe avea în vedere metamorfoza acelui segment social, junimea instruită, sau bonjuriștii, pe care însuși îl reprezenta, continuând: Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte ale Evropei; <i>șlicul s-au închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbâne au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
oprimarea supușilor săraci; r. 21 : „ce nevoie mare este să înțelegi tu, mojicule?” superioritatea falsă pe care și-o asumă boierii în fața țăranilor, atitudine ce le-ar permite autoritatea supremă asupra lor; 83 p. 50, r. 10 12 : „Decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai bine un țăran cu un car de minte!” preferarea înțelepciunii simple, în locul emancipării aparente, a snobismului; p. 52, r. 1 3 : „în câțiva ani de zile m-au calicit cu desăvârșire, și mi-a
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ban în ticăloasa țară a Munteniei. Caragiale nu mai are naivitatea să se întoarcă și să creadă că mai e ceva de făcut. Pașoptiștii se întorseseră, dar lumina lor ajunsese sub oboroc. Familiile de la patrușopt plodiseră Agamemnoni de panaramă. Jargonul bonjurist a devenit primul limbaj de lemn. Formele fără fond nu s-au ridicat până la o autentică autoreflectare, ci au îmbogățit subconștientul cu noi fantoșe. Pătruns în conștiința Europei, Caragiale rămâne acolo, pozîndu-se la Berlin, ce-i drept, nu în argat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în țară, cari, apucând de ici și de colo în străinătate când o așchie de cunoștință, când alta, s-au întors cu surcelele în poală să dea foc țării și nu altceva. Să fi văzut apoi luptă între giubelii și bonjuriștii de moda veche cu mustața bătută și în frac civit cu nasturi de aur. Dar lupta n-a ținut mult, pentru că numiții bonjuriști erau chiar fiii giubeliilor, cari, mai murind, după vremuri, mai dîndu-se în lături de bunăvoie, era libertăților
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în poală să dea foc țării și nu altceva. Să fi văzut apoi luptă între giubelii și bonjuriștii de moda veche cu mustața bătută și în frac civit cu nasturi de aur. Dar lupta n-a ținut mult, pentru că numiții bonjuriști erau chiar fiii giubeliilor, cari, mai murind, după vremuri, mai dîndu-se în lături de bunăvoie, era libertăților și pospăielii importate a-nceput la largul ei. Și deodată cu era libertăților și a nouălor legi încurcate, în cari paragrafii se bat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom sfârși a fi buni români. Românismul se învață prin europenism. Așa a fost în trecut, așa e și astăzi. Patruzecioptismul bonjurist și jacobinismul ne-au dat conștiința națională. Români ne-am descoperit mai întâi în Franța" (cf. Ornea, 1996, p. 63). Ecouri ale acestui mesaj au început să se reverbereze în conștiința românească abia peste multe decenii, în postcomunism, când societatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și presa neroadă redijată de jidani fac zgomot pentru niște gogorițe inventate de ei înșii. [21 august 1881] ["RĂUL DE CĂPETENIE... "] Răul de căpetenie al organizării noastre sociale este posibilitatea ce se dă străinilor și păturei de feneanți, grecotei, franțuziți, bonjuriști, demagogi de-a exploata poporul sub o formă ori sub alta. Asta e cheia tuturor relelor și tuturor suferințelor, acesta cuvântul cu care se dezleagă cimilitura putrejunii sociale și politice din România. Posibilitatea dată unor nulități și unor parveniți de-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom sfârși a fi buni români. Românismul se învață prin europenism. Așa a fost în trecut, așa e și astăzi. Patruzecioptismul bonjurist și jacobinismul ne-au dat conștiința națională. Români ne-am descoperit mai întâi în Franța" (cf. Ornea, 1996, p. 63). Ecouri ale acestui mesaj au început să se reverbereze în conștiința românească abia peste multe decenii, în postcomunism, când societatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ghica. Cel care vrea să înțeleagă filosofia lor orientală despotică trebuie să caute exemple dincolo de Nistru. În ciuda prevederilor Constituției, țăranii erau excluși de la reprezentarea în "colegiile electorale"23. Realizările din 1848, 1859 și 1866 au constituit ulterior subiectul multor dezbateri. "Bonjuriștii" (identificați în cea mai mare parte cu liberalii) au supus România la un fel de "tratament de șoc", grefînd o constituție belgiană, codul napoleonian, structura administrativă franceză, filosofia și mentalitatea franceză, arhitectura și manierele franțuzești, ba chiar și teatrul francez
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]