93 matches
-
critic" este ilustrat îndeosebi de ardeleni, care promovau aprecieri raționale din perspectiva unor exigențe ale europenismului și militau pentru schimbări efective în vederea înscrierii în spiritul european și în circuitul de valori care-l caracterizau. Pe opozanții latiniștilor, în primul rînd bonjuriștii moldoveni, conștienți și ei de diferența dintre români și europenii vestici, nu i-a preocupat în mod deosebit emanciparea românilor în sens european, căci ei și-au petrecut o mare parte de viață în Occident și cunoșteau viața din țara
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar cu o Întârziere de câteva decenii. De altfel, prima jumătate a seco lului al XIX-lea a fost o epocă de tranziție și pentru târgoveții, negus torii și boierii români. Reveniți din Paris sau din alte capitale europene, tinerii „bonjuriști” au reușit până la urmă să impună „straiele evro penești”, În locul celor turco-fanariote purtate de boierii români. Așa cum a observat Iuliu Barasch, inițial, portul evreilor din Moldova era „portul vechi, iudeo- moldovenesc, care se aseamănă cu portul țării”. De pe la mijlocul secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deschide, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, capitolul dedicat grupării tutelate de Titu Maiorescu: „Până la întemeierea «Junimii», literatura română este scrisă aproape numai de boieri, de marii boieri la început, de boierii de clasa a doua în epoca bonjuristă, și de burghezii și dascălii intrați în mica boierie (șătrari, pitari, slugeri, cluceri, medelniceri, stolnici, serdari, paharnici, căminari) în deceniul de după revoluție.” Inovatoare și din această perspectivă, gruparea Junimii impune, prin cenaclul omonim, coagulat în funcție de afinități literare, solidar prin idealuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
révolutionnaires à cause de nos longs cheveux. Le consul de Russie s’en émeut et conseille au Prince de nous les faire couper.“ Implicațiile ideologice ale părului lung nu scăpau, după cum se vede, unui ochi vigilent și perspicace. Dacă pletele bonjuriștilor au rămas totuși neretezate, e pentru că foarfecele cârmuirii avea treburi mult mai urgente: lucra intens în slujba cenzurii. Întemnițat la mănăstirea Râșca după suprimarea Propășirii, M. Kogălniceanu îi trimitea tatălui său o scrisoare patetică, plină de grave recriminări: „Și dumneta
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
societate în SUA și în alte părți (63-64). Intelectuali, politicieni, instituții / 65 Viața intelectuală și mobilitatea după 1990 (65); grupurile de intelectuali și lecturile lor în anii '80 (65-66); experiența și opțiunile politice ale lui Virgil Nemoianu în SUA (67); bonjuriști și neobonjuriști (67-68); egoismul intelectualilor (68); l'intérêt bien entendu (69); întoarcerea tinerilor studioși (69-70); funcționarea instituțiilor (71); straturile succesive (71); mobilitatea verticală în România precomunistă (71); incapacitatea statului român postcomunist (72); politicieni români în "Tranziție" (73-74); învățămîntul și ratarea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
anumite straturi de bigotism sau de neagră reacțiune, iar deasupra lor strălucește un progresism dezlănțuit și înflăcărat. Unii dintre tinerii academici români, când le-am semnalat acest paradox foarte curios, mi-au răspuns: "Cum? Dar așa a fost și cu bonjuriștii și cu pașoptiștii". Nu mi se pare chiar așa. Am mai scris odată despre tema asta și merită să repet. Eu cred că bonjuriștii erau foarte convinși, până în adâncul sufletului, erau dispuși să facă sacrificii și chiar făceau sacrificii, de
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
am semnalat acest paradox foarte curios, mi-au răspuns: "Cum? Dar așa a fost și cu bonjuriștii și cu pașoptiștii". Nu mi se pare chiar așa. Am mai scris odată despre tema asta și merită să repet. Eu cred că bonjuriștii erau foarte convinși, până în adâncul sufletului, erau dispuși să facă sacrificii și chiar făceau sacrificii, de multe ori bănești, de toate felurile, pentru a realiza, a transpune în țara lor de baștină ceea ce ei văzuseră în Franța sau prin alte
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
prin alte părți. Deci acolo exista o anumită convingere, o pasiune reală. În vreme ce, această pasiune eu nu o observ acum. Mi se pare că se văd mai ușor interese destul de egoiste. S. A.: Diferența este, dincolo de diferențele între persoane, de context. Bonjuriștii între care mulți erau fii de boieri sau, oricum, protejați de aceștia își puteau propune o schimbare în România, convingându-și părinții să accepte o parte din ideile lor sau intrând prin simpla dinamică generațională în sistemul elitelor. În schimb
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
era pregătită să funcționeze ca model formativ pentru cei veniți din tiraniile comuniste în căutarea libertății de gândire, a inspirației, a modelelor, a celor mai bune metode de analiză și interpretare. Să ne întoarcem puțin la jumătatea secolului XIX, când bonjuriștii se întorceau acasă. Și ei reveneau marcați de fiecare din țările în care studiaseră, de la modă la idei. Cei care studiaseră la Berlin și cei care studiaseră la Paris polemizau viguros, chiar se duelau! Am citit despre asemenea incidente între
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
vi se pare că Titu Maiorescu al nostru a creat aceeași „ruptură” de direcție în cultura noastră, trimițându-l pe tinerelul Mișu Eminescu la Viena și Berlin și mai ales la textele scriitorilor și filozofilor nemți?!... Întorcând decis spatele franțuzismelor bonjuriștilor și prestigiosului Basil Alecsandri?!... Născându-se astfel nu numai Luceafărul, dar și propensiunea bardului pentru motivul grav și titanic, eliberarea sa de motivele săltărețe ale folclorului, dorința sa, vai, nesatisfăcută, de a zidi o operă monumentală cu titlul Andrei Mureșanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
n-ai auzit că tineritul s-a zburlit 33 în Iași și la București? Am auzit că se clocește ceva, dar Mihai Sturza o să-i ciomăgească, fii sigur, că doar n-o să ne lese de râsul pantalonarilor 34 și a bonjuriștilor. Eram de zece ani, pe când se fierbeau toate aceste, și veștele grave ce ne veneau din Iași, din București și din alte capitalii din Europa s-întipăreau adânc în mintea mea. Pășisem în anul 1848, anul acel de vijelie care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și căutând corespondențe armonice de sonoritate finală"167. Traducerea cântecului popular este fluentă și cu muzicalitate. Versiunea în "valahă vulgară este (...) departe de limba populară a muntenilor"168, I. Stăvăruș considerând că cel care a realizat traducerea provine din generația bonjuriștilor și lipsei de competență filologică i s-a mai adăugat și absența darului poetic. În manuscrisul lui Carl-Gustaf Zetterquist s-au mai descoperit alte șase traduceri "dans le dialecte des Saxons de Transylvanie"169. E vorba de versiuni germane realizate
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
metoda tradițională aplicată dintotdeauna, prin înjunghiere, adică, ci prin "asomare", numai cu glonț (alice), spray sau prin electrocutare. Dar tot răul spre bine; cu noua directivă, dicționarul limbii române a mai căpătat un cuvînt, de la francezi, în buna tradiție a "bonjuriștilor" secolului XIX: noii bonjuriști de la Glodenii Gîndului spun acum "asomare", de la frații noștri de gintă latină, "assommer", care uite ce înseamnă: 1. a lovi (mortal), a omorî, a doborî, a ucide (cu o lovitură violentă). 2. (fig. fam.) a plictisi
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
prin înjunghiere, adică, ci prin "asomare", numai cu glonț (alice), spray sau prin electrocutare. Dar tot răul spre bine; cu noua directivă, dicționarul limbii române a mai căpătat un cuvînt, de la francezi, în buna tradiție a "bonjuriștilor" secolului XIX: noii bonjuriști de la Glodenii Gîndului spun acum "asomare", de la frații noștri de gintă latină, "assommer", care uite ce înseamnă: 1. a lovi (mortal), a omorî, a doborî, a ucide (cu o lovitură violentă). 2. (fig. fam.) a plictisi de moarte, a enerva
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
-ul sub care a pus întregul roman, "Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l'Orient, oů tout est pris ŕ la légčre" (Raymond Poincaré). Camil Petrescu romancier În primele decenii ale secolului al XIX-lea - notează Vasile Alecsandri -, "bonjuriștii" români se duelau "pentru motivuri de nimic".29 Cam la fel se întîmplă lucrurile peste un secol, în 1926, cînd își plasează Camil Petrescu duelul din romanul Patul lui Procust. Evident, cauzele înfruntării țin de codul cavalerismului în societatea mondenă
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
reprezintă principala tema de reflecție a "Istoriei civilizației(...)" - care, deși se oprește asupra momentului de ănceput al occidentalizării României din prima jumătate a secolului al XIX-lea - extinde totuși ideea mai departe, chiar dincolo de 1900. Nu numai nesfârșitele polemici ăntre bonjuriști și bătrânii boieri "cu parapon", dar chiar rezistență obstinata pe care tradiționaliștii au opus-o pătrunderii modernismului la noi, ca să nu mai vorbim de numeroasele aspecte ale vieții sociale și culturale actuale, confirmă valabilitatea tezei susținute de E. Lovinescu, potrivit
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
robot al consumatorului de narcotice și halucinogene. Nu mai era vorba de domnitorul sau de boierul (sau chiar de târgovețul) din epoca fanariotă, care „bea afion" pentru a fi „cu kyef", după tabietul turcesc. Nu mai era vorba nici de bonjuristul „progresist", care învață la Paris nu doar „la gât cravatei cum se leagă nodul", ci și cum se ține „în dinți țigara lungăreață". În fine, nu mai era vorba nici de studentul postpașoptist care se întorcea din Occident (mai ales
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
începutului de secol, plantele medicinale, denumirile din popor, cu mitologizarea aferentă, ale cîte unei boli - svîcnituri, oprirea udului, lâncezeală, beșica cea rea etc. - iau loc, într-o logică mai curînd a poveștii decît a științei, pe paginile dicționarului. Întîlnirea dintre bonjuristul subțire și giubeaua tătîne-su, una din temele epocii, se poate lesne vedea și în felul cum e alcătuit un dicționar de tranziție, de la graiul rece, trădînd o anumită fanfaronadă a "priceputului", la cel cald, pe înțeles, de la paracenteză, glicoliză, mezenter
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
ale sprintenelii. Astfel, moda lingvistică nu pare a avea consecințe la fel de pozitive, nici efecte psihologice la fel de profunde ca moda vestimentară. Inovatorii vremii erau totuși desemnați, cum se știe, prin porecle referitoare atît la îmbrăcăminte, cît și la limbaj: pantalonari ori bonjuriști. Atît Russo, cît și Ralet (acesta, de pildă, în articolul Limba noastră) sînt destul de tradiționaliști în chestiunea limbii, văzînd în inovațiile lexicale ale epocii lor mai curînd îngreunare și "schimonosire". În pasajul deja evocat din Russo există chiar un moment
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
Chesat, cu un arhaism turcesc (ca să vezi!), și publicat cu puțin înaintea rebeliunii în ziarul Bunavestire, reprezintă un crez politic prea convingător ca să-l trecem cu vederea. Un veac de istorie națională este pus sub semnul erorilor, mai întâi ale bonjuriștilor de la 1848, apoi ale liberalismului și masoneriei din vremea regelui Carol I. Poetul cerea negustorește socoteală înaintașilor." (pag. 691) Repet, nici într-un sens, nici în celălalt, bateria politică nu e alimentată. Ea există și e în afară de dubiu. Ca vestigiu
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări: în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat, a unui sceptic ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
a autorului. Criticul încearcă să vadă lumea prin ochii lui Negruzzi, în contextul lumii românești de la începutul secolului al XIX-lea, când tinerii de la noi începuseră să ia drumul Parisului, împestrițata lume medievală privea cu uimire dezgustată spre noile ținute bonjuriste, bărbile patriarhale se transformau peste noapte în favoriți, iar monoclul devenise simbolul aroganței burgheze. Limba română se afla și ea în tranzit. Oala în fierbere a latinității nu reușise încă să dizloce capacul alfabetului chirilic, excesele puriste ale Școlii Ardelene
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
Mavrocordat, ofițer în Miliție și adjutant al lui Grigore Ghica Vodă. Se duelau astfel ginerele domnitorului cu adjutantul domnitorului. Duelul n-a putut fi evitat, pentru că Mavrocordat "își bătuse joc, la teatru, de ochelarii șlui Rosettiț". Era epoca în care "bonjuriștii" epatau "tombaterele", venind din Occident (Rosetti a studiat Filozofia la München) cu "geamu în ochi" (Ghimpele, 1874) sau cu "monoclu-n ochi" (Eminescu, Scrisoarea III, 1881). La sfîrșitul epocii fanariote, postelnicul Andronache Zimbolici, ca să pară "bonjurist", "apucă fracul, își lăsă
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Era epoca în care "bonjuriștii" epatau "tombaterele", venind din Occident (Rosetti a studiat Filozofia la München) cu "geamu în ochi" (Ghimpele, 1874) sau cu "monoclu-n ochi" (Eminescu, Scrisoarea III, 1881). La sfîrșitul epocii fanariote, postelnicul Andronache Zimbolici, ca să pară "bonjurist", "apucă fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă și puse și ochilari" (Negruzzi, Au mai pățit-o și alții, 1838). Și Evgheni Oneghin, "un dandy londonez la strai" din Petersburg-ul anilor 1820, scandaliza publicul din sala de spectacol scrutînd doamnele
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Simona Vasilache Risc, aici, o scurtă înșiruire a vârstelor europene, așa cum s-au văzut ele de la porțile Răsăritului. Prima Europă, ispititoare și iscând sentimente de afiliere, e a lui Dinicu Golescu. Îi urmează, în același secol, Europa bonjuriștilor apoi, cea mai firească, poate, Europa interbelică, vârsta lepădării noastre, măcar în parte, de complexe. A patra Europă avea să fie una a despărțirilor, a zidurilor. Undeva între ele, în 1939, apare, la Editura Casei Școalelor, cartea lui D. I. Suchianu
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]