60 matches
-
pulover sau ar fi muncit la un roman. Eu nu vedeam decât o mare de guașă, pe valurile căreia, dacă te chinuiai puțin, reușeai să distingi femei, vaze cu flori și fazani morți. Îmi plăceau în schimb ramele, aurii, precise, borcănate, puteai să le dai jos și să te iei la bătaie cu ele. Sus, la etaj, am bătut la ușa Mariei, ca un vizitator conștiincios. Mi-a deschis veselă, în halat, cu o pată minusculă de vopsea lipită în păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un fir din tavan, ca la țară. Pe jos, un parchet de lemn decolorat. Parchet era mult spus, lemnul nu fusese prelucrat, se strângeau nodurile din scânduri, nimeni nu le rașchetase. În mijloc, un cufăr. Genul de chestie adâncă și borcănată, cu mânere, tip ladă de zestre. Pe laterale, două paturi sau canapele (Dumnezeu știe), acoperite de covoare țărănești și perne cu ciucuri. În spatele lor, prinse-n perete de cuie groase, carpetele nelipsite de pe Litoral: răpirea din Serai, lampa lui Aladdin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimeni de tine. Părea locul ideal să închei o afacere sau să ți se întâmple ceva. În aceeași clipă, ușa s-a trântit de perete și în prag a apărut Mihnea, roz și nerăbdător: „Când dormim?“ Era dilatat, cu pleoapele borcănate de somn, ca Droopy sau Gai-Luron. Ușa nu făcuse nici un zgomot. „Chiar acum. Program de somn până la două. Pun eu ceasul și dau trezirea; până atunci, nu ne mișcăm de-aici.“ Mințeam sincer, cu toată convingerea. Abia așteptam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adâncă și vânătă, de la o lovitură de paloș, o rană închisă, cu coaja groasă cum e scoarța teiului; și zgaiba asta cobora de la coada ochiului stâng, până aproape la colțul gurii, sub nas. Apoi, și nasul, îi era mare și borcănat, cum îl au unii dintre mongoli. Însă, mai mult decât toate acestea îți atrăgea atenția și te îngrozeau ochii lui de fiară, în care clocotea atâta ură cât nu putea încape decât în adâncimea și întunecimea iadului... Acesta era Timur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
chip misterios, are grijă să nu mă împiedic în șalvarii mei lăbărțați, de clovn, când mă plimb prin pădure sau intru în sala de curs, și poate că urmărește ca, atunci când mă așez la mașina de scris, nasul meu fals, borcănat, să se întoarcă spre răsărit. În sfârșit, nici Seymour nu a trăit și nu a murit mai puțin afectat de acest „fond“ decât oricare dintre noi. Am arătat că, deși nu cred că poemele lui ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
conștiincioasă, una cu ochii apropiați ca fiind mai puțin inteligentă etc. Pe baza explicațiilor date de frenologie, s-a dezvoltat în criminalistică teoria celebră a lui Cesare Lombroso, care spunea că poți recunoaște infractorii după urechile clăpăuge, fruntea teșită, nasul borcănat, ochii ieșiți din orbite și apropiați etc. Expresiile faciale transmit înțelesuri variate: dezgust, fericire, interes, supărare, nedumerire, dispreț, uimire, furie, hotărîre, frică, teroare, ură, aroganță, reflexie, prostie, amuzament etc. Ochii joacă un rol important în comunicarea non-verbală, întrucît circa 80
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se odihneau pe bănci, se trase imediat instinctiv înapoi, de parcă de undeva, cineva i-ar fi spus răstit: „ Ce cauți aici mă stârpitură, aici nu este loc pentru păsări de noapte”. Merse mai departe fără țintă sorbind pe nările nasului borcănat aerul cald, stătut, al orașului, cu iz de praf și transpirație, ocolind femeile care treceau pline de cuvinte și griji, cu fuste subțiri și scurte, sau cu pantaloni albaștri mulați perfect pe șoldurile pronunțate. Ar fi trebuit să se ducă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
limbă (2); a mirosi (2); mîncărime (2); mucos (2); nas (2); os (2); parfum (2); parte a corpului (2); păr (2); răsuflare (2); rotund (2); sinuzită (2); strănut (2); viață (2); alb; anatomie; Andreea Tonciu; as; atingere; bine; bîrnă; bolnav; borcănat; borcănos; bucurie; burtă; buze; caracter; cartof; cerc; chip; ciudă; cîine; cîrnav; copii; copil; corn; corp uman; cvas; doare; dur; evidență; extremitate; finuț; fizic; flori; formă; frică; frunte; găuri; grecesc; greu; gripă; Gullit; iarna; inflamat; inimă; înalt; îndrăzneală; înfumurat; lavandă; lembas
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mângâia și pipăi în voie, fără ca pe ele să le doară. Astfel de intervenții erau ideale pentru femeile care se pregăteau pentru noaptea nunții sau, pur și simplu, pentru o noapte de pasiune. În afară de aceasta, clinica mai putea repara nasurile borcănate, pleoapele prea umflate, ridurile, aici puteai veni să îți pensezi sprâncenele prea groase sau chiar puteai cere să ți le scoată de tot înlocuindu-le cu linii tatuate. Dacă nu erai prea satisfăcut cu linia bărbiei, cu lățimea frunții sau
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
impozite. Hai liberale! Dar, să nu uităm și de statul de drept, cu ale sale termene de judecată, astfel încât să putem striga, la finalul procesului Statul vs Patriciu, Hai liberare! Click! e tăios ca un bisturiu: ”Adelino, cu ce nas borcănat te-ai procopsit!”. Dacă o spuneam eu, ziceai că mă roade invidia. Îți dai seama ce dilemă hamletiană e în siliconul din care e alcătuită placa de bază a acelei femei? Să dai un nas pe care îți ia mult
Ziare la zi: Nu-i mătase ca ariciu, nici penelist ca Patriciu. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25327_a_26652]
-
în fiecare an, de Crăciun, „Castane coapte pe jeratic, Gerul pișcându-te de nas...“ Jeratic în casa mea? Nu, nu, ale lor sunt nasurile din cântec. Nu-i vorba nici de nasul lui negru, turtit, nici de nasul meu lung, borcănat, ci de niște minunății micuțe, cârne, ale căror nări se îndreaptă automat spre nord încă de la naștere. Și așa râmân pentru tot restul vieții. Ei sunt întruchiparea copiilor din cărțile de colorat, copiii la care se referă indicatoarele rutiere pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
incintă cu iz politic pur comunist. S-a deschis o ușă și prin ea a apărut o figură foarte convingătoare, din punct de vedere al personalității individuale. Era așa de tânăr, încât nu-i mijise nici tuleele pe sub nasul lung, borcănat la început, în continuare subțire, ca apoi să se termine cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre vișiniu. Era îmbrăcat într-un costum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la gaura ciorapului de la degetul cel mare de la piciorul cu bătătură și se scărpina necăjit după cap, într-un ritm harnic, încât cozorocul caschetei se mișca spre față și spate, făcând să apară și să dispară ritmic nasu-i vânăt și borcănat. Din când în când, gemea ușor a lehamite. Din stânga, de la cofetărie, venea cucoana preoteasă, o bondoacă crăcănată, care era foarte ocupată cu dezvelirea unei înghețate cu ciocolată și vanilie. Mai în dreapta mesei unde suferea profund polițaiul, stătea la altă masă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se întreabă dacă trebuia să i-l aducă el. Arată spre ușă. Maiorul scutură din cap. Nu, am băut deja prea mult. Pran rămâne în picioare, fixându-l cu privirea. Știi, nu sunt om, rău, zice maiorul, frecându-și nasul borcănat cu dosul mâinii. Nu sunt vreun degenerat. Apoi explodează lovind cu pumnul în masă. Dumnezeule! Cum pot să discut cu tine când arăți așa?Uită-te la hainele cu care te-au îmbrăcat! Ești bărbat, așa presupun, nu o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când a pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi. * Pentru primul președinte al Republicii Moldova am cea mai înaltă apreciere dar nu și aceeași considerație. Înalt, solid, corpolent chiar, îmbrăcat sobru, cu privire blajină, sprâncene groase dar nu sprâncene îmbinate, nas ușor borcănat, voce muzicală, molcuță, alintătoare, răbdare de fier! M-a câștigat... din prima. Înainte de a veni în județul Vaslui îl cunoșteam datorită antenei TV de Chișinău pe care o aveam cu mulți ani înainte și am urmărit dezbaterile din Parlamentul Moldovei
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Pe când turna vinul de un roșu Închis În paharele elegante, Armanoush a avut ocazia să observe oamenii de la masă. Și-a Închipuit că femeia colțuroasă care stătea lângă și totuși la sute de mile depărtare de bărbatul masiv, cu nas borcănat trebuia să fie soția lui. I-a studiat pe rând Caricaturistul Alcoolic și pe soția lui, cât și pe Gazetarul Homosexual Ascuns, pe Poetul Extrem de Netalentat, pe Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste și pe... nu s-a putut abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și fără el. S-au instalat cu destulă zarvă în aripa dinspre grădină a Vilei, Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea perspectivă, domnule, perspectiva e totul pentru un zburător" după cum se exprimase în fața lui nea Schintee, un bețiv cu nasul borcănat și roșu ca un gogoșar de Comana, gata oricînd să dea o mînă de ajutor cui avea sau cui nu avea nevoie, mărturisitor săptămînal în fața unui țoi cu tescovină pe care Popianu îl oferea în văzul lumii la crîșma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și trebuie să beau. „Dolfi”, geme Chiți pe covor, ca o purcea băută, - „Dolfi, vreau să-mi pictezi nudul”. Se așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-o zi inelul cu piatra de câteva carate. „E al tău”, miorlăise dânsa, cu nespusă dulceață... „Am simțit întotdeauna repulsie pentru trântorii întreținuți de femei, îmi mărturisi Rudolf cu toată onestitatea de care îl cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fustița de blugi, se hotărî să-și apere bărbatul: - Romeo, cum... - Îl cunoști?! Romeo?! Mișu nu se așteptase la asemenea trădare. - Nu tocmai... - Liniște! îndrăzni heruvimul. - Liniște! îl acompanie nea Ovidiu, ușor deranjat de reflectorul mutat acum pe nasul lui borcănat și roșu. - Liniște! tună Mișu, dar în aceeași clipă mâinile sale slăbiră din cauza tensiunii nervoase și-și scăpă halterele pe piciorul drept. Într-adevăr, se făcu liniște. Toate privirile din sală, plus ale telespectatorilor principalelor trei posturi de televiziune, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
limba scoasă. Când balansoarul cobora, Robert privea cu capul în jos ca să vadă cum îl atrage pământul și simțea că sângele i-o ia înainte și ajunge mai repede în praf, ca o ploaie roșie ce cade din nasul lui borcănat. Se opri puțin când auzi zgomot în spatele său. Erau niște voci fără chipuri care murmurau, iar Robert nu înțelegea mare lucru. Se sperie c-au venit deja să-l ia. Sări din balansoar și se așeză pe vine pe o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Mda! Știi, sunt curioasă să știu ce ai scris mai departe... Dana: Păi, să-ți citesc. Am scris așa: ,,colega mea are o față lătăreață... Victorița: Cum lătăreață? Dana: Dar cum? Îngustă? Uită-te în oglindă!” Mai are un nas borcănat și urechi măricele. “Asta e tot. Victorița (fierbând}: Da? Bine. Uite ce am scris eu... ,,Colega mea de bancă e foarte deosebită de mine...” Dana: Așa și e. Victorița: ,,Ea este o lungană...” Dana: Cum? Victorița: Așa am scris, iar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
plesnește pielea pe ei de viață? Nu vezi cum le-o trag realității și bătrânilor? Nu fi prost, aici nu poți să mori de plictiseală... Nu văd. Asta e, eu nu văd altceva decât fața lui plină de vinișoare, nasul borcănat din care ies fire de păr, chelia cu pete și buzele strânse ca mărgelele la curcă. Ba nu, mai văd mâinile cu vene plesnite. Și privirile lui lăsând dâre ca melcii. Și niște arătări plicticoase ca tăițeii din supa ardelenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el pricepute. Uneori semnele acelea dădeau a se închega într-un desen cu contururi colțate. Un fel de plan cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise și săpase pe dealul de la Cetatea Nouă. Poate nici nu era el. Doar simplă potrivire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
E așa, ceva... N-am dormit toată noaptea de grija ta. Vroiam să ajung mai repede, să mă întorc, să te aștept, cum vrei tu... Mai sigur e în zilele de-acuma în taximetru. Dădu s-o mângâie pe obrajii borcănați, vineții, cu broboane de transpirație. - Mamă... Am sunat toată noaptea la tine. De ce n-ai răspuns? - Telefoanele... Ce-mi ajută mie telefoanele? Le-am închis. Vreau să am liniște. Să dorm. Am dormit. Profund. Dacă vrei să știi, chiar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
posibil. Nu arăt rău că femeie, mai ales cînd port mini <vic50>: buun. Să zicem că se îndrăgostește de tine, începe să iși facă visuri... nu erotice <maya>: pot fi și erotice și? <vic50>: tipul e mic, chel, gras, nașul borcănat, ochelari groși, o pată pe timpla stingă. Spre 50, îmbrăcat fără gust și cam jerpelit, cu mătreața pe guler... se vede că nu are mulți bani <maya>: ești imposibil! <vic50>: de ce? Tipul te iubește. Adoră să te audă bilbiindu-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]