60 matches
-
Mda! Știi, sunt curioasă să știu ce ai scris mai departe... Dana: Păi, să-ți citesc. Am scris așa: ,,colega mea are o față lătăreață... Victorița: Cum lătăreață? Dana: Dar cum? Îngustă? Uită-te în oglindă!” Mai are un nas borcănat și urechi măricele. “Asta e tot. Victorița (fierbând}: Da? Bine. Uite ce am scris eu... ,,Colega mea de bancă e foarte deosebită de mine...” Dana: Așa și e. Victorița: ,,Ea este o lungană...” Dana: Cum? Victorița: Așa am scris, iar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
se întreabă dacă trebuia să i-l aducă el. Arată spre ușă. Maiorul scutură din cap. Nu, am băut deja prea mult. Pran rămâne în picioare, fixându-l cu privirea. Știi, nu sunt om, rău, zice maiorul, frecându-și nasul borcănat cu dosul mâinii. Nu sunt vreun degenerat. Apoi explodează lovind cu pumnul în masă. Dumnezeule! Cum pot să discut cu tine când arăți așa?Uită-te la hainele cu care te-au îmbrăcat! Ești bărbat, așa presupun, nu o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
proaspăt memoria în cele două sau trei clipe cât îl zărisem în holul hotelului Palace din Constanța. Acum aveam prilejul să-l examinez cu amănuntul. Avea fruntea înaltă (la ce i-o fi servind?), ochii lipsiți de expresivitate, nasul puțin borcănat, o gură mare cu buze groase. (Dumnezeule, buzele astea pe gura Mihaelei? ― nu concepeam ceva mai monstruos, mai împotriva firii.) Trăsăturile feții nu armonizau laolaltă, păreau separate, asimetrice. Nu, nu mă înșelam, era urât individul, semăna cu cel puțin un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și merg pe apă și călăresc pe mamuți, pe care-i știa din desenele văzute în Universul ilustrat. Așa că, în privința asta, ca în multe altele, nu putea fi de aceeași părere cu nea Cercel, deși fața lui lată, cu nas borcănat de sub care creștea un pămătuf de mustață, îi impunea respect. Nicu spuse împăciuitor: — Eu, dacă s-o putea, mă duc! Mă duc să văd și, dacă n-are să fie bine, mă ntorc îndată. Deocamdată fugi să duci gazetele astea! - și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atingea câte o piatră din caldarâm. Birjarul avea o sticlă cu tărie și o ducea din când în când la gură, scoțând apoi un icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n avea nas roșu, deși trăgea la măsea, iar portarului, care nu punea gura pe băutură, nasul i se înroșea imediat. Una din ultimele preocupări ale lui Nicu era să studieze urechile și nasul oamenilor care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pe când turna vinul de un roșu Închis În paharele elegante, Armanoush a avut ocazia să observe oamenii de la masă. Și-a Închipuit că femeia colțuroasă care stătea lângă și totuși la sute de mile depărtare de bărbatul masiv, cu nas borcănat trebuia să fie soția lui. I-a studiat pe rând Caricaturistul Alcoolic și pe soția lui, cât și pe Gazetarul Homosexual Ascuns, pe Poetul Extrem de Netalentat, pe Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste și pe... nu s-a putut abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el pricepute. Uneori semnele acelea dădeau a se închega într-un desen cu contururi colțate. Un fel de plan cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise și săpase pe dealul de la Cetatea Nouă. Poate nici nu era el. Doar simplă potrivire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
E așa, ceva... N-am dormit toată noaptea de grija ta. Vroiam să ajung mai repede, să mă întorc, să te aștept, cum vrei tu... Mai sigur e în zilele de-acuma în taximetru. Dădu s-o mângâie pe obrajii borcănați, vineții, cu broboane de transpirație. - Mamă... Am sunat toată noaptea la tine. De ce n-ai răspuns? - Telefoanele... Ce-mi ajută mie telefoanele? Le-am închis. Vreau să am liniște. Să dorm. Am dormit. Profund. Dacă vrei să știi, chiar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
posibil. Nu arăt rău că femeie, mai ales cînd port mini <vic50>: buun. Să zicem că se îndrăgostește de tine, începe să iși facă visuri... nu erotice <maya>: pot fi și erotice și? <vic50>: tipul e mic, chel, gras, nașul borcănat, ochelari groși, o pată pe timpla stingă. Spre 50, îmbrăcat fără gust și cam jerpelit, cu mătreața pe guler... se vede că nu are mulți bani <maya>: ești imposibil! <vic50>: de ce? Tipul te iubește. Adoră să te audă bilbiindu-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de picioare, mai rămăsese o singură lună și decisese deja, cu aleasa inimii lui, să se retragă la casa lor, să se căsătorească... 190 DANIEL BĂNULESCU director. Domnul străin era foarte înalt - să fi avut vreo doi metri -, mătăhălos, ocarină borcănată, mustăți în furculiță, o uitătură de parcă i se furaseră boii de la bicicletă, părul albit. Complicii mei se ghemotociseră sub o masă și nu l-au văzut. Am discutat lângă fereastră, convingîndu-mă de trei ori că tot ceea ce dorise dumnealui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aia își încingea mijlocelul de credea că l-a sugrumat, una îl deranja cu un neg ascuns și câțiva pistrui extrem de bine aranjați, alta că era grăsuță, dar numai bună de mozolit, una că era prea drăguță și avea nasul borcănat, iar alta că-l avea mic și buzele prea roșii. Alta mai practică, că a făcut rost de-un balon simplu, de culoare albă l-a umflat și se jucau fericiți amândoi, cu Stani până s-a supărat; alta, care
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se odihneau pe bănci, se trase imediat instinctiv înapoi, de parcă de undeva, cineva i-ar fi spus răstit: „ Ce cauți aici mă stârpitură, aici nu este loc pentru păsări de noapte”. Merse mai departe fără țintă sorbind pe nările nasului borcănat aerul cald, stătut, al orașului, cu iz de praf și transpirație, ocolind femeile care treceau pline de cuvinte și griji, cu fuste subțiri și scurte, sau cu pantaloni albaștri mulați perfect pe șoldurile pronunțate. Ar fi trebuit să se ducă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
orice preț, aproape că le plângi de milă; se mișcă ca vai de mama lor, consumă hapuri cu nemiluita și, în general, nu mai fac față la nimic. Mulți dintre ei, cu fețele tăbăcite, brăzdate de riduri adânci și cearcăne borcănate, nu mai pot citi nici cu ochelari, nu mai aud soneria sau telefonul. Cu toate acestea dimineața, după un somn plin de sforăituri și rafale de tuse ce trezesc vecinii cu noaptea-n cap, cu picioarele betege și cu mâinile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
limbă (2); a mirosi (2); mîncărime (2); mucos (2); nas (2); os (2); parfum (2); parte a corpului (2); păr (2); răsuflare (2); rotund (2); sinuzită (2); strănut (2); viață (2); alb; anatomie; Andreea Tonciu; as; atingere; bine; bîrnă; bolnav; borcănat; borcănos; bucurie; burtă; buze; caracter; cartof; cerc; chip; ciudă; cîine; cîrnav; copii; copil; corn; corp uman; cvas; doare; dur; evidență; extremitate; finuț; fizic; flori; formă; frică; frunte; găuri; grecesc; greu; gripă; Gullit; iarna; inflamat; inimă; înalt; îndrăzneală; înfumurat; lavandă; lembas
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
incintă cu iz politic pur comunist. S-a deschis o ușă și prin ea a apărut o figură foarte convingătoare, din punct de vedere al personalității individuale. Era așa de tânăr, încât nu-i mijise nici tuleele pe sub nasul lung, borcănat la început, în continuare subțire, ca apoi să se termine cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre vișiniu. Era îmbrăcat într-un costum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la gaura ciorapului de la degetul cel mare de la piciorul cu bătătură și se scărpina necăjit după cap, într-un ritm harnic, încât cozorocul caschetei se mișca spre față și spate, făcând să apară și să dispară ritmic nasu-i vânăt și borcănat. Din când în când, gemea ușor a lehamite. Din stânga, de la cofetărie, venea cucoana preoteasă, o bondoacă crăcănată, care era foarte ocupată cu dezvelirea unei înghețate cu ciocolată și vanilie. Mai în dreapta mesei unde suferea profund polițaiul, stătea la altă masă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
zodia taurului și altfel cei care sunt născuți în zodia leului. De exemplu, portretul celor din zodia taurului ar fi următorul: păr bogat, frunte înaltă, ochi pătrați, sprâncene mari și negre, pleoape ample și groase, urechi lungi, gură rotundă, nas borcănat, nări arcuite, buze cărnoase (caracterizarea este preluată din lucrarea autorului francez A. Bouché-Leclercq). S-ar putea spune că (ne)fericitul aparținător al unei zodii este influențat fizic și caracterial de trăsăturile "patronului" său zodiacal. Pe seama acestui fapt s-a speculat
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
îi ieșea direct din gulerul cămășii, și avea cei mai spălăciți ochi albaștri pe care-i văzusem vreodată. Koenig era uriaș, mai înalt cu câțiva centimetri decât mine, dar trupul lui de mijlocaș începea să se fleșcăiască. Nasul îi era borcănat și turtit, urechile clăpăuge, bărbia strâmbă, dinții micuți și ciobiți. Koenig avea o moacă de tâmpit, Vogel avea o mutră de om viclean și amândoi păreau ai dracu’. Koenig chicoti: — A mărturisit. Și porcărelele pe care le făcea cu puștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și trebuie să beau. „Dolfi”, geme Chiți pe covor, ca o purcea băută, - „Dolfi, vreau să-mi pictezi nudul”. Se așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-o zi inelul cu piatra de câteva carate. „E al tău”, miorlăise dânsa, cu nespusă dulceață... „Am simțit întotdeauna repulsie pentru trântorii întreținuți de femei, îmi mărturisi Rudolf cu toată onestitatea de care îl cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o fată care nu-mi lăsa nici o nădejde că în paginile următoare ale albumului ar fi putut fi alta. Urâțenia ce este? Greu de descris, ca și frumusețea. Ai fi zis că era rău pieptănată aici, fiindcă avea un nas borcănat, o gură hilară, vrând să arate veselă, și o mișcare a picioarelor rău prinsă, vrând să arate grațioasă? În poza următoare același chip apărea din alte unghiuri... precocitate de fetiță neînzestrată cu inocența vârstei, focar plin și din față, fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pulover sau ar fi muncit la un roman. Eu nu vedeam decât o mare de guașă, pe valurile căreia, dacă te chinuiai puțin, reușeai să distingi femei, vaze cu flori și fazani morți. Îmi plăceau în schimb ramele, aurii, precise, borcănate, puteai să le dai jos și să te iei la bătaie cu ele. Sus, la etaj, am bătut la ușa Mariei, ca un vizitator conștiincios. Mi-a deschis veselă, în halat, cu o pată minusculă de vopsea lipită în păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un fir din tavan, ca la țară. Pe jos, un parchet de lemn decolorat. Parchet era mult spus, lemnul nu fusese prelucrat, se strângeau nodurile din scânduri, nimeni nu le rașchetase. În mijloc, un cufăr. Genul de chestie adâncă și borcănată, cu mânere, tip ladă de zestre. Pe laterale, două paturi sau canapele (Dumnezeu știe), acoperite de covoare țărănești și perne cu ciucuri. În spatele lor, prinse-n perete de cuie groase, carpetele nelipsite de pe Litoral: răpirea din Serai, lampa lui Aladdin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimeni de tine. Părea locul ideal să închei o afacere sau să ți se întâmple ceva. În aceeași clipă, ușa s-a trântit de perete și în prag a apărut Mihnea, roz și nerăbdător: „Când dormim?“ Era dilatat, cu pleoapele borcănate de somn, ca Droopy sau Gai-Luron. Ușa nu făcuse nici un zgomot. „Chiar acum. Program de somn până la două. Pun eu ceasul și dau trezirea; până atunci, nu ne mișcăm de-aici.“ Mințeam sincer, cu toată convingerea. Abia așteptam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adâncă și vânătă, de la o lovitură de paloș, o rană închisă, cu coaja groasă cum e scoarța teiului; și zgaiba asta cobora de la coada ochiului stâng, până aproape la colțul gurii, sub nas. Apoi, și nasul, îi era mare și borcănat, cum îl au unii dintre mongoli. Însă, mai mult decât toate acestea îți atrăgea atenția și te îngrozeau ochii lui de fiară, în care clocotea atâta ură cât nu putea încape decât în adâncimea și întunecimea iadului... Acesta era Timur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
când a pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi. * Pentru primul președinte al Republicii Moldova am cea mai înaltă apreciere dar nu și aceeași considerație. Înalt, solid, corpolent chiar, îmbrăcat sobru, cu privire blajină, sprâncene groase dar nu sprâncene îmbinate, nas ușor borcănat, voce muzicală, molcuță, alintătoare, răbdare de fier! M-a câștigat... din prima. Înainte de a veni în județul Vaslui îl cunoșteam datorită antenei TV de Chișinău pe care o aveam cu mulți ani înainte și am urmărit dezbaterile din Parlamentul Moldovei
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]