592 matches
-
pictor de care nu a auzit în viața ei! Un „peisaj” minunat în care se profilează deja un divorță Băiat subțire și original Mircea, cu un singur defect, însă mărunt și ușor de corectat: ca orice microbist, adoră semințele de bostan. Dorica găsește coji și prin pat, nu se mai miră nici când dă cu mătura în baie: el crănțănește „bomboane agricole” și când se lăfăie în cada cu apă caldă și spumă de bradă Nu are ce-i face, e
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
primenit, fiind toți flămânzi, au trecut la masă. Fiind înainte de Înviere, Petre se gândise să-i "purifice" puțin culinar, așa că-i trată cu un borș de verdeață și ciulama de urzici, cu orez și usturoi, iar la desert le servi bostan copt. Nu prea le-a plăcut meniul și primul care reacționă fu "amiralul": Ne mai dai și altceva? Nu, pentru acum cam asta-i. Bun, nimic de zis, dar cam aduce a mănăstire. Și eu care am alergat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
flăcăii umblau cu colindatul la case cu fete mari și tocmeau muzica pentru horele de la sărbătorile de iarnă. Până la Crăciun, gospodinele pregăteau turtele cu julfă, lucru care se întâmplă tot mai rar. Julfa este făcută din sămânță de cânepă sau bostan (dovleac), pisată în chiuă sau mașină de măcinat cafea. Sămânța bătută se înmoaie în apă caldă, se trece prin sită și se fierbe la foc mic până se „urdește”, după care se alege. Se adună într-un vas, se adaugă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
iar mansarda e inclusă într-o lungă listă de metafore ale capului. În genere, în limbajele popular-argotice, capul e metaforizat pornind de la anumite trăsături semnificative (predominant vizuale): forma, poziția, calitatea de "conținător". În româna populară, capul este - prin formă - dovleac, bostan sau bilă; poziția îl identifică cu etajul și mansarda (rar cu carlinga); ca recipient, e numit în primul rînd cutiuță sau colivie. Termenul bibilică e interesant pentru că nu poate fi explicat doar prin metaforă; în crearea și impunerea lui a
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
mare: „Costache! Ia fă tu rachiul cela pentru Alecu și Gheorghe să aibă gust de gază!” Că atunci cine mai râdea? Si, la urma-urmei, de ce ai cap? Ca să gândești cu el. Nu să-l ții pe umeri ca pe un bostan, Pâcule. Mai bine spune-mi: tu îți ții făgăduiala? Sau... Dacă nu m-oi îmbăta înainte de vreme, am să mă țin de cuvânt. Dacă mă îmbăt, mi-oi călca și eu odată în viață cuvântul. Doar nu vrei ca data
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rachiului...Altădată am să fiu mai cu băgare de seamă la așa o trebușoară delicată. Un nou hohot de râs a zguduit geamurile crâșmei. Vasile Hliboceanu râdea în rând cu ceilalți, fără nici o umbră de supărare. După ultima plăcintă cu bostan dispărută din chersân, crâșmarul a umplut ulcelele cu vin proaspăt și răcoros. Pâcu, din colțul lui, privea la cei din jur, așteptând parcă să fie întrebat: „Da’ când începi povestea ceea?” Intre timp, și-a umplut luleaua cu tutun... Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care o dat buzna peste mine.” - o răspuns portarul, zăpăcit. „Dă-l afară din curtea spitalului!” Când portarul l-o luat de umeri și l-o scos afară din curte, bețivul striga cât putea: „Măi, da’ multă prostie purtați în bostanul acela de pe umeri! Stiți voi cine îi acolo în morgă?” „Un strigoi, cine altcineva!” s-o îmbățoșat portarul, văzând că doctorul de gardă îi pe aproape. După ce străinul o fost scos peste poartă, paznicul s-o întors la doctor. „Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mult femei și câte un bătrân ici-colo. În rest, numai copchii. Făceau treabă după puterile lor. Când am văzut că lururile stau așa, am prins oleacă de curaj. Pe la amiază aprindeam câte un foc prin vreo râpă și coceam păpușoi, bostani din cei buni și cartofi. Filip o căpătat puteri și aveam alt spor la mers... Nu mai știam de când tot mergem. După un timp, am îneput să simțim un aer de toamnă, ca pe la noi. Într-o seară ne-am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
stradă, devenit la modă după 22 decembrie 1989. Păcat că posturile de televiziune, aservite puterii, în care primează kitsch-ul și promiscuitatea, cu toate că „românii au talent”, au transformat mulți contestatari în veritabili plăpumari, comod instalați în pat, spărgând semințe de bostan și floarea soarelui, într-un „dolce far niente”, așteptând ajutorul social sau pensia de revoluționar. Fără a fi malițios, constat că schimbarea mentalității nu s-a realizat în cei peste douăzeci de ani, căci persistă înclinațiile fanariote, balcanice, de supușenie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cunoscându-l pe Titi prea bine, micuțul îi răspunde, fără să-l deranjeze numele conspirativ din copilărie, cu aceeași monedă și cu glasul muiat: Îmi amintesc, Americanule... Dar ce-am pățit într-un an când ne-au crescut purceii în bostani, îți amintești, băi Esesistu’ tatii? Ha, ha, ha! Asta-i tare de tot! Ia mai povestește o dată, să audă și ăștia! Să se mai culturalizeze o țâră și ei, proletarii lui Pește! Hai,dă-i drumu’! Să te duci dracului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Io-s clovnul vostru? Hai c-am plecat. Servus - și Titi pornește repede spre ușă ridicându-și pantalonii căzuți între timp, pe fese. Servus se aude de la toate mesele și tot mai multe guri solicitând în același timp, povestea cu bostanii, cu toate că aproape toți o știau, de ani de zile, foarte bine, ca pe un șlagăr ascultat la nesfârșit. Strigau scandând: Bos-ta-nii! Bosta - nii. Titi care regizase inclusiv refuzul bine de tot, luat cu asalt, face o piruetă a răzgândire treptată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu? Pământ buuun! Negru. Dacă-l lucri, ai roade bogate. Șî-l lucrăm noi, băiete, șî-l lucrăm, șî se face un cucuruz, să fiu al dracu’, de trei metri de mare și cucuruzu’ ca cucuruzu’, dar să fi văst bostanii. Hă, hă, hă! Nește dragi de bostani galbini, dolofani și frumoși! Minune nu altăceva. Șî, cum aveam scroafă cu purcei, că așa își mai scotea tata pârleala, vânzând de Crăciun câte un porc, doi grași sau măcar câte un burling
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ai roade bogate. Șî-l lucrăm noi, băiete, șî-l lucrăm, șî se face un cucuruz, să fiu al dracu’, de trei metri de mare și cucuruzu’ ca cucuruzu’, dar să fi văst bostanii. Hă, hă, hă! Nește dragi de bostani galbini, dolofani și frumoși! Minune nu altăceva. Șî, cum aveam scroafă cu purcei, că așa își mai scotea tata pârleala, vânzând de Crăciun câte un porc, doi grași sau măcar câte un burling. Vreo 11 purcei o fo’ fătat atunci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
banală, îl provoacă pe Titi mai tare: Incredibil. Da. Nu se poate. E prea de tot - face altul. Să orbesc de te mint, pretine - rostește Titi cuvintele tranșant, apăsat, convingător-Ce să vezi? Pe la începutul lui noiemvrie, mă duc să strâng bostanii, că începuse a da bine brumele tot mai reci, ca să nu îngheță acolo pe delniță. Când să răstorn on bostan cu brumă ca zăpada pe el, ce să vezi? Bostanu’ găurit, iar din el cine iesă? Ei bine, iesă domnul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de te mint, pretine - rostește Titi cuvintele tranșant, apăsat, convingător-Ce să vezi? Pe la începutul lui noiemvrie, mă duc să strâng bostanii, că începuse a da bine brumele tot mai reci, ca să nu îngheță acolo pe delniță. Când să răstorn on bostan cu brumă ca zăpada pe el, ce să vezi? Bostanu’ găurit, iar din el cine iesă? Ei bine, iesă domnul... purceeel. Șoldănel nu purcel. Ce mai! Porc ca lumea. Și ce credeți? Din opt bostani mari cât roțile de la car
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
delniță. Când să răstorn on bostan cu brumă ca zăpada pe el, ce să vezi? Bostanu’ găurit, iar din el cine iesă? Ei bine, iesă domnul... purceeel. Șoldănel nu purcel. Ce mai! Porc ca lumea. Și ce credeți? Din opt bostani mari cât roțile de la car, ies opt porci grași cu slănina pe ei de-o șchioapă. Cum se poate? - se miră artificial, un ascultător. Cum cum? - se hoalbă Americanu’-Așa bine. Erau purceii din vară. Ce-au făcut? Au tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se poate? - se miră artificial, un ascultător. Cum cum? - se hoalbă Americanu’-Așa bine. Erau purceii din vară. Ce-au făcut? Au tot cotat scroafa, au tot cotat-o și, negăsind-o, au dat în schimb, de mâncare bună în bostani și acolo o fo’ rămas. O fo’ mâncat toți bostanii pe dinăuntru și iacă-tă cum o crescut de mari! Prietenul și vecinul tău de pe-atunci, Titizis Americanu', pentru că era comandantul trupelor aliate, când ne jucam de-a războiul și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
hoalbă Americanu’-Așa bine. Erau purceii din vară. Ce-au făcut? Au tot cotat scroafa, au tot cotat-o și, negăsind-o, au dat în schimb, de mâncare bună în bostani și acolo o fo’ rămas. O fo’ mâncat toți bostanii pe dinăuntru și iacă-tă cum o crescut de mari! Prietenul și vecinul tău de pe-atunci, Titizis Americanu', pentru că era comandantul trupelor aliate, când ne jucam de-a războiul și, situați pe dealuri adverse, ne luptam aliații de pe un deal
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ia locul un bărbat cu tîmplele grizonate, cu o privire extrem de tristă, cu un început de lordoză, în vacuumul încăperilor goale, modeste ale fostului strălucitor salon 1900, seamănă într-adevăr cu revenirea Cenușăresei de la bal, cînd trăsura se transformă în bostan și rochia în zdrențe. Există un timp plenar, al tuturor posibilităților și chiar și atunci în mijlocul armoniei generale acest preaplin creează o undă de neverosimil, de aer oriental de o mie și una de nopți, halucinant și fragil. Între două
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
examene am obținut în urma a două săptămâni de pregătire intensă, doar treisprezece titlul și insigna de militar de frunte, fiind o performanță să ai „cruce” pe piept. Au urmat avansările la gradul de fruntaș, se mai spunea că au înflorit bostanii în limbaj popular deoarece perioada corespundea în timp. A venit timpul recrutării pentru școala de gradați unde am fost ales și eu. Școala de gradați după șase luni față de unsprezece cât făceau cei ce ne instruiau pe noi. De remarcat
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
o fi fost culoarea frunzelor, focul ce ardea în sufrageria hanului din Woodstock, doar asta să ne fi înmuiat pe amândoi? Să fi fost chiar tandrețe ceea ce am simțit unul pentru celălalt sau să fi fost aici mâna toamnei pârguind bostanii (John Keats) și aburindu-i pe turiști să se lase extaziați de nostalgia unei vieți simple și mirifice? Să nu fi fost decât tot doi erotomani dezrădăcinați, locuitori ai junglei de beton, care făceam pe noi în blugii noștri prespălați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Aluminiul Slatina), a aruncat o bară de fier înspre teren, dar n-a nimerit până acolo, ci a lovit un om de pe rândurile de jos, unul ca toți ceilalți 49.999, care-și plătise biletul și care ronțăia semințe de bostan. Iar omul ăla, care nici măcar nu văzuse bara zburând în spatele lui, pentru că n-avea ochi la ceafă ca zmeii și suferea și el din cauza fetei cu nume băiețos, a căzut într-o baltă de sânge și a murit. A scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe unul din șantierele lui (poate se întorcea peste o săptămână, poate peste două), mama moțăia, Matei nu se născuse, eu îmi construisem o colibă sub birou, cu pături, am aprins o lumânare (nu pentru omul care ronțăise semințe de bostan, ci pentru că-n colibă era întuneric) și mi-am dat seama că n-o să mai mergem niciodată la meciurile de pe stadionul Republicii. Și n-am mai mers. Acum, mă tot gândesc ce căutam noi acolo. Eu țineam cu Dinamo, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și un craniu e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca lumina zilei, erau semnele inteligenței, ale spiritualității, ale energiei mentale, ale seriozității, plus un delușor perfect desenat - asta mi-a plăcut cel mai mult -, care indica o aplecare către „filoprogenitivită”, definită de Gall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E tuns periuță. Ochii i s-au micșorat parcă, seamănă cu două borte într-un bostan. Stă relaxat, adică sprijinit de-un palmier în ghiveci. Lângă el, o miniatură a tatălui, produsă în Americi, zâmbește larg, probabil la mamă-sa - specialistă în comportamentul copilului și-n ce privește dezvoltarea capacităților cognitive, mi s-a zis - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]