57 matches
-
zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada, cu niște ochișori de mărgele gălbioare, l-a auzit și a alergat să-l întâmpine. A vrut să latre, dar Andrei a prins-o de botișor, iar ea, înțelegând dorința stăpânului, s-a lăsat pe lăbuțele din față ca un copil acultător. Îl privea atentă, iar urechile pe care și le mișca într-un tremur de nerăbdare, semn că dorea să se joace cu ea, le
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
pământ ce creștea văzând cu ochii și înțeleasă îngrijorarea florilor. Luă o sapă și așteptă, o ridică deasupra capului și trasă cu putere pământul, laolaltă cu un mosorel de catifea negru, cu lăbuțele mici , cu unghiile netăiate și cu-n botișor rozaliu, nervos de mama focului... -Cine ești tu fetițo, să știi că mă deranjezi de la muncă ! -Pe mine mă cheamă, Cecilia și am grijă de florile din grădinuță, De ce le ai făcut rău ? Tu nu iubești florile ? -De florile tale
MOSORELUL DE CATIFEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375806_a_377135]
-
l-au trimis pe Șebeko la București. Cunoști doar că fac parte dintre cei care tratează cu el!... Dar voi fi aici în 31, așa cum ți-am promis. Ce vrei să-ți aduc? Și cu împrejurimile cum rămâne? făcuse ea botișor. Păi, știu eu? își încrețise fruntea oncle Serge. Poate își găsește timp Alec, dacă îl vei ruga frumos!... Mâncarea îmi rămăsese în gât, auzind cuvintele lui. Bineînțeles! Bineînțeles! fusesem în stare să îngaim în cele din urmă. Ei, ce zici
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
o cană cu apă, se apropie de pui și-l îmbie, cu vorbe blânde, să bea din cană. Se vede că puiul remarcase bunătatea deosebită a omului, de aceea nu se sperie deloc de el, nici când cana îi atinse botișorul. În acel moment, puiul se cutremură, o zbughi mai încolo câțiva pași. Dar mirosul răcoritor și irezistibil al apei rece nu-l lăsa în pace. Se apropie din nou de omul cu cana întinsă, cu apa rece ca gheața. Începu
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
Trebuie să-i ajutăm. Nici măcar n au ochi, observă Sorin. Cel mai bine ar fi să-i luăm la noi, propuse Sorina și continuă: Eu și fratele meu o să-l luăm pe ăsta negru. Priviți cum încearcă să-și ridice botișorul. Ne-a simțit și acum parcă ne-ar ruga să nu-l lăsăm aici. Ce spui, bunicule? Dacă vreți voi, îl luăm. Mai ales că, de când a murit Cotoșman cel bătrân, neobrăzații ăia de șoareci își cam fac de cap
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
picătură după picătură cădea mai des, tulburând apa pârăului. Căprioara își plecă domol capul, ca și cum voia să-și privească în oglinda aburită jumătatea de dinainte a trupului, în mișcare de oprire. Apoi avu parcă un gemăt ușurel și-și întoarse botișorul negru spre pata de sânge. Sta așa. Din când în când se pleca spre apă. Din când în când își tremura pielea cenușie. Iar departe, în urmă, vuia cornul, și stâns, slăbit, răzbătea chefnitul copoilor. Se trase încet pe iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt, în franțuzește... am ceva de spus omului acestuia... Se sui cu greutate în sanie și boierul cel bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lumânări în mâini, se îndreptau spre câmp sute de oameni, în grupuri mici sau unul câte unul forfecați în toate felurile de clarobscurul care-i înfășura: femei tăcute, întunecate, enigmatice, bătrâni șchiopătând, aplecați înainte și cu genunchii-ndoiți, copii cu botișor primitiv și ochi de libelulă, bărbați cu șepci, nebărbieriți, ducând pachete învelite în ziar și legate cu sfoară. Toți țineau câte un buchet de flori în mână. Eu îmbrățișasem stâlpul porții și îi priveam fermecată cum se pierdeau pe cărarea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e un soi de crab sau o meduză uriașă. Se opri din înot ca să se uite la hidoasa apariție și descoperi că era un mic mamifer patruped, cățelul Zet. George scoase un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
partidă de poker...Știi poker ?? Săru’mânușițele chirurgicale. A avut dreptate cine-a zis că du-te dom’le la cabinetu ăla nenorocit dar unde-i floarea-florilor în persoana aici de față. Vaaai, ce crocodilaș simpatic, mânca-i-ar mama botișorul lui dințos. E dresat ? Merge la picior ? Da. Dar numa’ la stângu, că-i de molibden. Pân-la proteza asa mi-a ros o duzină de picioare. Aha. Sunteți miriapod ? Nu încă dar nu se știe ce ne rezervă viitorul. Și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să măsoare timpul parcurs sau >ă-și oroieete-ze filmul trecutului. 149 îi'i adevăr, cum oare îi căzuse pe cap acea fată trunchioasă lui Lică, un băiat atât de subțirel, de talie mijlocie, cu o mustață mică, neagră, pe un botișor simpatic, fluierîncl mereu între dinții mărunți albi, tari, pe care îi strângea de obicei și la plăcere și la necaz. Acea jăvruță de fată îi căzuse lesne pe brațe și nu i le-încurcase prea tare. Tocmai o proastă și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ai gălbinare. își aduse aminte de privirea de compătimire a tânărului îndrăzneț. Se uitase la ea cu înțeles. O prevenise să nu 'lase atelajul pe mâinile bietului Maxențiu. Cum de o fi avut acel tânăr zvelt atâta forță! Ce ciudat botișor avea subt urma aceea de mustață neagră. Botișorul lui scuza portul mustății. Adei nu i-ar fi displăcut 164 mustățile, dar snobismul o silea să nu admită decât oameni rași. E drept că snobismul ei era cam înapoiat, deoarece ultima
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
compătimire a tânărului îndrăzneț. Se uitase la ea cu înțeles. O prevenise să nu 'lase atelajul pe mâinile bietului Maxențiu. Cum de o fi avut acel tânăr zvelt atâta forță! Ce ciudat botișor avea subt urma aceea de mustață neagră. Botișorul lui scuza portul mustății. Adei nu i-ar fi displăcut 164 mustățile, dar snobismul o silea să nu admită decât oameni rași. E drept că snobismul ei era cam înapoiat, deoarece ultima noutate importată din Franța era reluarea unei mici
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a diminuat sensul universului. Sabaoth, Sabaoth, cum poți fi atât de rău Încât să mă faci să cred că nu exiști? Ca o cangrenă, carnea se Întinde peste lume... Ăstălalt seamănă cu Minnie, Își agită cilii lungi și-și face botișorul În formă de inimă. Minnie e logodnica lui Mickey. Mănânc o salată imensă cu un haddock fraged ca o carne de copil. Cu miere și piper. Paulicienii sunt aici. Cel de colo planează printre corali ca aeroplanul lui Bréguet - lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de drum ca să privească așa cu ochii cât sarmaua la circul trecerii politicienilor care de care mai plin de sine și plin de ceea ce spunea fabulistul despre vulpe, care se jura că nu a mâncat găini dar avea „pufușor, pe botișor”. Și când a fost mai mare circul în orașul nostru de la margine de lume, decât în perioada de grație 1996-2000, când liftele țărăniste pline de ură pe acest popor blând, au ras pur și simplu cu bestialitate din peisajul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la o analiză superficială. Un Buzatu care după ce a fost în vreo trei legislaturi deputat iar nevastă-sa de vreo două ori nu au reușit decât să-și facă o prăpădită de casă ceea ce exclude din start pufușorul de pe botișor și chiar cred că ar trebui luați la întrebări de ce și-au cheltuit banii aiurea și nu s-au chivernisit și ei mai bine. Despre Porumboiu cred și sunt convins că măcar vreo două județe ar trebui să-i ridice
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gingășie (4); golaș (4); puișor (4); tînăr (4); viață (4); aripioare (3); avicolă (3); cocoș (3); drăgălășenie (3); frumos (3); hrană (3); iei (3); KFC (3); mamă (3); mititel (3); piept (3); pisică (3); rotișor (3); șnițel (3); bob (2); botișor (2); bucurie (2); copii (2); copilaș (2); coteț (2); la cuptor (2); curte (2); dulce (2); foame (2); fragil (2); fragilitate (2); fulgi (2); găini (2); gheare (2); grijă (2); grill (2); gustos (2); iepuraș (2); iubire (2); iubit (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fericită, deși-afectă supărare. 125"Vrei să fugi? - - suspină dânsul - mă urăști atât de tare? " "Te urăsc! - surâde dânsa cu-innocentă șireție, Cum să nu te-urăsc, tirane, când tu vrei să-mi faci rău mie? El jură că nu, și cere botișor de împăcare. Cum să nu-i dea? Poate dânsa să refuze-o rugăciune, 130Spusă cu delicateță și poetic-formulată? S-ar cădea ca să reziste? șade bine? Înfocată, Fericită e că pierde ce-ndoiește prețu-iubirei. Ceru-ntinde sus senina-i pânzărie de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vedea de flăcări nici marginile lumii. {EminescuOpIV 369} ÎNTRE PASĂRI Cum nu suntem două pasări, Sub o streșină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! Nu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuțitul botișor Și alăturea de mine Sta-vei oare binișor? Parcă mi te văd, drăguță, Că îmi sbori și că te scap, Stând pe gard, privind la mine, Ai tot da cochet din cap. Iară eu suit pe casă Și plouat de-atît
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din pădure mă simt adânc și inactual. Natura încă ne acceptă. Dar cu tot mai multe dispense. Principalele minuni aparțin naturii. Torni în vie apă și iese vin. Everestul - acest supozitor al cerului. Aerul curat înviorează sângele, dar alterează vinul. Botișorul mieilor miroase a suc de primăvară. Distrugem cu perseverență pădurile. Ca să fim siguri că nu ne mai întoarcem în copaci. Steaua polară - o primadonă a cerului. Urcată pe cruce, natura ne-ar putea avertiza : „Dacă mă voi întoarce...” Știu că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
el și-l privea cu un fel de bucurie în tot corpul, și ochii îi străluceau de lumină când îl vedea cu câtă poftă îl mănâncă. Nică se lăsa atins de mâinile fetei, ba chiar parcă îi căuta mângâierile, cu botișorul întins spre ea și ochii limpezi și luminoși. Anuca se așeza alături de el, în genunchi și, cămășuța i se ridica ritmic pe piept, odată cu răsuflarea. ...Și, iarna a trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț. A trecut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele adâncite ale obrajilor abrupți tăiau de astă dată două paranteze negre, care porneau de sub ochi, în jurul gurii. Preocuparea de a mă deforma, ascunzându-mi firea adevărată, a fost până mai deunăzi, grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sipețelul vrăjit i-a lepădat trei foi asemenea, tot așa de crude, de nedefinit aromitoare, de albăstrii și de vii la culoare. Pe urmă, a scuturat din pletele lui negre și inelate și împingându-și înainte buza de jos a botișorului, se milogi: Gata, nene socrule! Cinstit și lăutărește: mașina asta năzdrăvană ți-o lăsăm domniei-tale, până iese pașaportul pentru Caterina. Fără să aștepte încuviințare, l-a ridicat pe Vartolomei la pieptul vestonului său nemaivăzut și îl sărută puternic, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]