58 matches
-
la o analiză superficială. Un Buzatu care după ce a fost în vreo trei legislaturi deputat iar nevastă-sa de vreo două ori nu au reușit decât să-și facă o prăpădită de casă ceea ce exclude din start pufușorul de pe botișor și chiar cred că ar trebui luați la întrebări de ce și-au cheltuit banii aiurea și nu s-au chivernisit și ei mai bine. Despre Porumboiu cred și sunt convins că măcar vreo două județe ar trebui să-i ridice
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gingășie (4); golaș (4); puișor (4); tînăr (4); viață (4); aripioare (3); avicolă (3); cocoș (3); drăgălășenie (3); frumos (3); hrană (3); iei (3); KFC (3); mamă (3); mititel (3); piept (3); pisică (3); rotișor (3); șnițel (3); bob (2); botișor (2); bucurie (2); copii (2); copilaș (2); coteț (2); la cuptor (2); curte (2); dulce (2); foame (2); fragil (2); fragilitate (2); fulgi (2); găini (2); gheare (2); grijă (2); grill (2); gustos (2); iepuraș (2); iubire (2); iubit (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
numai vorbirea precipitată stârnea perplexitate. Pe umeri îi atârna o canadiană, în jurul gâtului era înfășurat un fular, de mâini fluturau, agățate, mănuși mari, negre, obișnuite la cei care conduc aceste vehicule zgomotoase. Dintr-unul din buzunarele canadianei răsărea la intervale botișorul unui pisic, singurul însoțitor tolerat în escapade de excentricul personaj. Omul nu putea fi lesne recunoscut, căci evita, cum am spus, sălile aglomerate, nu dădea interviuri, ducea un trai de mizantrop, de lup singuratec. Totuși, pentru inițiați silueta lui devenise
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
noi tot nepregătiți eram, iar rapoartele întocmite și citite de funcționari însărcinați cu aceasta reprezentau o probă de virtuozitate pentru a nu spune tot adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui Verheugen, ca botișorul unui mormoloc, emitea sunete graseiate. Din spatele ochelarilor săi cu lentile prismatice ne urmărea însă o privire impersonală, neiertătoare și, totuși, neputincioasă" (p. 227). Prozatorul Dan Stanca a murit fictiv la începutul romanului Mut. Trăiască autorul Dan Stanca, cel care l-
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
mișunând râuri-râuri, înaintau de sârg, cu fanatism, devorând larvele cu care plecaseră în spinare, sfârșind prin a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sistemul circulator al fetiței, își întinse ca o floare de mlaștină, în palma chirurgului, picioarele amorțite. Sări jos și fugi peste blocul operator până fu prinsă la colț și capturată de sanitari. În locul păianjenului, în toracele Soilei fu așezată, cu botișorul spre stânga, inima unui copil de sex masculin care se născuse o dată cu fetița, privise lumea, scuturase din cap în semn că nu și închisese ochii pentru totdeauna. Vegetase apoi timp de un an conectat la un aparat greoi, dar cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Trebuie să-i ajutăm. Nici măcar n au ochi, observă Sorin. Cel mai bine ar fi să-i luăm la noi, propuse Sorina și continuă: Eu și fratele meu o să-l luăm pe ăsta negru. Priviți cum încearcă să-și ridice botișorul. Ne-a simțit și acum parcă ne-ar ruga să nu-l lăsăm aici. Ce spui, bunicule? Dacă vreți voi, îl luăm. Mai ales că, de când a murit Cotoșman cel bătrân, neobrăzații ăia de șoareci își cam fac de cap
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lumânări în mâini, se îndreptau spre câmp sute de oameni, în grupuri mici sau unul câte unul forfecați în toate felurile de clarobscurul care-i înfășura: femei tăcute, întunecate, enigmatice, bătrâni șchiopătând, aplecați înainte și cu genunchii-ndoiți, copii cu botișor primitiv și ochi de libelulă, bărbați cu șepci, nebărbieriți, ducând pachete învelite în ziar și legate cu sfoară. Toți țineau câte un buchet de flori în mână. Eu îmbrățișasem stâlpul porții și îi priveam fermecată cum se pierdeau pe cărarea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor, mai înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
picătură după picătură cădea mai des, tulburând apa pârăului. Căprioara își plecă domol capul, ca și cum voia să-și privească în oglinda aburită jumătatea de dinainte a trupului, în mișcare de oprire. Apoi avu parcă un gemăt ușurel și-și întoarse botișorul negru spre pata de sânge. Sta așa. Din când în când se pleca spre apă. Din când în când își tremura pielea cenușie. Iar departe, în urmă, vuia cornul, și stâns, slăbit, răzbătea chefnitul copoilor. Se trase încet pe iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt, în franțuzește... am ceva de spus omului acestuia... Se sui cu greutate în sanie și boierul cel bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele adâncite ale obrajilor abrupți tăiau de astă dată două paranteze negre, care porneau de sub ochi, în jurul gurii. Preocuparea de a mă deforma, ascunzându-mi firea adevărată, a fost până mai deunăzi, grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să măsoare timpul parcurs sau >ă-și oroieete-ze filmul trecutului. 149 îi'i adevăr, cum oare îi căzuse pe cap acea fată trunchioasă lui Lică, un băiat atât de subțirel, de talie mijlocie, cu o mustață mică, neagră, pe un botișor simpatic, fluierîncl mereu între dinții mărunți albi, tari, pe care îi strângea de obicei și la plăcere și la necaz. Acea jăvruță de fată îi căzuse lesne pe brațe și nu i le-încurcase prea tare. Tocmai o proastă și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ai gălbinare. își aduse aminte de privirea de compătimire a tânărului îndrăzneț. Se uitase la ea cu înțeles. O prevenise să nu 'lase atelajul pe mâinile bietului Maxențiu. Cum de o fi avut acel tânăr zvelt atâta forță! Ce ciudat botișor avea subt urma aceea de mustață neagră. Botișorul lui scuza portul mustății. Adei nu i-ar fi displăcut 164 mustățile, dar snobismul o silea să nu admită decât oameni rași. E drept că snobismul ei era cam înapoiat, deoarece ultima
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
compătimire a tânărului îndrăzneț. Se uitase la ea cu înțeles. O prevenise să nu 'lase atelajul pe mâinile bietului Maxențiu. Cum de o fi avut acel tânăr zvelt atâta forță! Ce ciudat botișor avea subt urma aceea de mustață neagră. Botișorul lui scuza portul mustății. Adei nu i-ar fi displăcut 164 mustățile, dar snobismul o silea să nu admită decât oameni rași. E drept că snobismul ei era cam înapoiat, deoarece ultima noutate importată din Franța era reluarea unei mici
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița iedului. Îl sărută apăsat pe botișorul negru, pe urechile catifelate, îl mai strînse o dată la piept făcînd uuuuh! și, crezînd că astfel poate aduce cea mai mare dovadă de cavalerism față de Ilinca, i-l dărui ei șoptindu-i fericit: Poftim, Ilinca... ți-l dau ție... Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici dacă s-ar fi desfăcut pămîntul în două. Zadarnic s-au chinuit însă să-i dea apă. Cum să dai apă cu sticla unui ied? Încercară să toarne în palmele lui Vlad și să-l apese pe ied cu botișorul acolo, dar tot degeaba. Sărmanul pui se uita cu ochii mari și speriați la fiecare, zbătîndu-se mereu să scape din brațele care-l încolăceau. Ce facem? Nu bea apă! Dacă moare de sete? se tîngui cu lacrimi în glas Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atârnându-i pe ceafă. Horcăind, cu vocea gâtuită în strânsoarea cravatei. Miss America flutură cuțitul spre doamna Clark și spune: — Și ea? Ea are cheie? Și doamna Clark clatină din cap, nu. Ochii mai că-i ies din orbite, dar botișorul ei siliconat de păpușă rămâne nemișcat. Nu, cheia e ascunsă undeva în clădire. Într-un loc în care doar domnul Whittier ar căuta-o. Și totuși, chiar dacă-l omoară, Miss America procedează corect. Dacă dă foc clădirii și speră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pricina. Noaptea aia va deveni o legendă. Mitul nostru. Fumătorii de iarbă și poeții și casnicele și noi am stat cu ceștile de carton în mâini ascultând-o pe doamna Clark. Sânii ei care ți se vârau în ochi și botișorul ei siliconat i-au făcut pe unii să chicotească. Cineva a întrebat dacă există un număr de telefon la care cei de afară să-i poată contacta pe cei dinăuntru, și doamna Clark a spus da. A spus: — Numărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sipețelul vrăjit i-a lepădat trei foi asemenea, tot așa de crude, de nedefinit aromitoare, de albăstrii și de vii la culoare. Pe urmă, a scuturat din pletele lui negre și inelate și împingându-și înainte buza de jos a botișorului, se milogi: Gata, nene socrule! Cinstit și lăutărește: mașina asta năzdrăvană ți-o lăsăm domniei-tale, până iese pașaportul pentru Caterina. Fără să aștepte încuviințare, l-a ridicat pe Vartolomei la pieptul vestonului său nemaivăzut și îl sărută puternic, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care dispunem, să ne purtăm natural, fără teamă și fără elemente de superficialitate, să fim noi așa cum ne cunoaștem până la această oră. Nu-mi este frică de tine și cu tine. Ca drept dovadă că este așa, Xenia Își apropie botișorul de el, gura ei schițând dorința de a fi sărutată. Va Își aminti ce gură zenzuală are, se apropie lent de acea minune nepământeană și bucuria clipei o trăiră cu intensitatea unui sărut pătimaș și aproape de neînchipuit la doi tineri
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și față, făcută de un animăluț neajutorat, care nu dorea altceva decât să fie lăsat în pace. Bietul Scoruș, după ce a scăpat din mâinile lui Ducu, s-a bucurat. La început și-a scuturat blănița, și-a spălat cu limba botișorul, după care se gândea să plece la părinții și frățiorii lui. Stătea bine sub umbra minunatei plante barba-ursului, dar trebuia să-și găsească familia. Iarba era mare, cum să iasă de acolo, nu știa și se tot întreba cum să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
liceu mi-a plăcut: De ce-ai făcut-o tocmai În noaptea asta?/ Eram atât de aproape de Paradis...” Da. Mi-amintesc versurile cântecului. Mi le traducea Levănțică Liliana. Ea era „englezoaica” numărul unu a clasei. Le avea. Își vâra un botișor umed și brunet În urechea mea și Îmi traducea printre hlizeli tot ceea ce eu Îi ceream. Îmi plăcea Lili - era Întotdeauna veselă și băiețoasă. Conturul feței, care adăpostea ca un cuib oval ochii ei de cer, arcuiți ca niște ape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fericită, deși-afectă supărare. 125"Vrei să fugi? - - suspină dânsul - mă urăști atât de tare? " "Te urăsc! - surâde dânsa cu-innocentă șireție, Cum să nu te-urăsc, tirane, când tu vrei să-mi faci rău mie? El jură că nu, și cere botișor de împăcare. Cum să nu-i dea? Poate dânsa să refuze-o rugăciune, 130Spusă cu delicateță și poetic-formulată? S-ar cădea ca să reziste? șade bine? Înfocată, Fericită e că pierde ce-ndoiește prețu-iubirei. Ceru-ntinde sus senina-i pânzărie de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]