35 matches
-
cârtește. Evită să privească spre Vittelius și se preface că cercetează cu atenție scrijeliturile de pe inel: — Ce sunt astea? Cuvinte magice? Îl întoarce pe partea cealaltă: — Semne astrologice? Luptătorul se smucește să-și elibereze urechea: — Mă păzesc de ghinion, mârâie botos. Rufus îi rectifică cu o mână expertă poziția scutului: — Nu crezi că mai bine te-ai bizui pe pavăză pentru apărare? Ține-o mai spre stânga, că dreapta ți-e apărată de mâneca din metal, iar umărul, de galerus. Pășește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stricata de Duda? Nu de la Duda și de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos, merg În urma mamei, pe cărarea dintre miriști. Încep să Înțeleg: Gligor o jefuia pe Duda, În tufiș; Îi ridicase rochia și o dezghinase și o bătuse, ca să-i fure comoara acolo ascunsă. Dar nu-nțeleg: de ce Duda nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-am aranjat cu unchiul tău din Canada să nu mai tot bea ca un porc, să-și adune puterile și, pentru a te face să încetezi cu plânsul, să împingă până la tine acasă un urs mare de pluș, adevărat, botos, negru... Apropo, există unchiul ăsta al tău din Canada?... Cât timp povestise, băiatul pipăise cămașa în căutarea unui pachet de țigări. Se ridicase o întreagă generație de puști ce pretindeau că orașul Sfîntu Gheorghe n-ar trebui cedat la unguri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aia încă nici nu le-o publica). Pe amărâții aceștia nu-i citeau nici măcar mămicile lor. (Ăsta era și secretul care-i ținea împreună. Se citeau între ei.) Se citiseră și-n seara aceasta. Se forfecaseră pe drum.) Unul mic, botos, ochelarist și rău ca un dulău, Horia, trebuind să recunoască, în cele din urmă, că textele recitate cu puțin înainte de către un hăndrălău pântecos, pe numele său Cristi, fuseseră, e drept, superbe. Îl durea să admită că erau ele așa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
farfurii. Șerban Miga clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina părului alb. Rotunjimile și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă-sa își strâmbă gura botoasă. Avea nasul cârn, ochi mici albaștri, puțin oblici și un păr argintiu foarte des, retezat scurt legat cu o panglică bleu. În tinerețe fusese nostimă. Acum semăna cu un mops, una din figurile acelea în fața cărora nu te poți împiedica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
calma întrucîtva la gîndul că a rezolvat una din cele mai idoate probleme. Avînd mai multă activitate acum în sesiune, profesorul n-a mai trecut pe la laborator. Din acest motiv aștepta oarecum curios reacția doamnei Ariceanu. A găsit-o cam botoasă. Nu vă simțiți bine, întreabă amical. Doriți o cafea? Cu mare plăcere. Doamna Ariceanu vine cu cafeaua și începe a plînge. Ce-ați pățit? Am și eu necazurile mele. Doar nu vă pasă de ele? Credeam că ați remarcat... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înaltul holului, risipite prin ușile laterale spre camerele din jur. Prin ușa din dreapta, apărea marginea albă a unei canapele largi și scunde. Pe banda de perete până la ușa următoare înflorise o mască neagră din lemn, un cap îngust de african botos și buzat, cu coarne și urechi de bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou masiv, picioarele umflate ale unui fotoliu. Dincoace, lângă ultima ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ajungea la carotidă... Îmi scoate prosopul, mă perie nervos pe urechi și pe ceafă, fac plata, aștept restul, de unde!, comunistă, comunistă, dar aici, la porțile Orientului și preacinstitele fețe comuniste... Săru' mîna! zic așa, scîrț, și mă ridic. Noroc! zice botos dolofănica lui Verdeț. 1 iulie Președintele Clinton, în Piața Universității, lîngă Balconul demnității noastre! Moment de neimaginat. Șapte ani. De juxtapus, pentru expresivitatea contrastului, două Jurnale care se situează la cota liminară a momentului: cel al lui Mihail Sebastian și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce mă copleșise la vizionare se convertise, peste noapte, în opusul ei, calmul... judecății. O experiență. Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută. E, parcă, în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută, cu privire piezișă (ca și cum nu te-ar vedea), nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea ei. Atît. În rest, achiți și-o ștergi. Era de așteptat (în firavul nostru capitalism) ca pe ciufutele astea să le mai găsești doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]