246 matches
-
vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți oameni, care se mint, se iluzionează, trăiesc ca și cum ar fi eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. în Scrisoarea către Meneceu, Epicur oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și trei de veacuri mai târziu, pentru abordarea cu seninătate a acestei probleme și pentru găsirea păcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
încoace, destul de depreciată. De la romantici încoace se bucură de mult prestigiu văicăreala și ceea ce atât de nimerit numește T. Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut carieră și a încurajat un bovarism al dezolării, prăpăstios și cobitor, pe care unii naivi îl cred tragic. Pentru Alain fericirea nu e o himeră, închipuită din apetiturile compensatorii ale insatisfacției. Ea e discernabilă și accesibilă în cotidian, dar pretinde simțul realului, curajul deciziei, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
devine ezitantă - la un personaj oral ca Montaigne...) devin sub pana savantului vienez niște lapsusuri, niște acte ratate, niște uitări sau alte căi de acces care duc la inconștient... Mai este și altceva? Denegarea freudiană - ceea ce Jules de Gaultier numește bovarism, definit ca însușire a oamenilor de a se crede altfel decât sunt... - o regăsim și în Eseuri. Cum formulează Montaigne acest concept cu puternică încărcătură negativă? în capitolul XVIII al Cărții a II-a intitulat Despre vanitate, el vorbește explicit
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți oameni, care se mint, se iluzionează, trăiesc ca și cum ar fi eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. în Scrisoarea către Meneceu, Epicur oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și trei de veacuri mai târziu, pentru abordarea cu seninătate a acestei probleme și pentru găsirea păcii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de data aceasta, Emma este în satul ei, dar și la Paris, în înalta societate pariziană. Pronumele "on" ne permite să urmărim traseul identificărilor sale, constituind un fel de schimbare între non-persoana personajelor evocate și eul visătoarei. Suntem în plin bovarism, în imposibilitatea de a disocia eul de identificările sale: Emma nu este "ea însăși" decât experimentând identități imaginare. Scoaterea în evidență a cuplului el/ea ("Ea era la Tostes. Iar el, el era acuma acolo, la Paris"), prin recurgerea la
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în noi", îi scria Flaubert lui George Sand203; discursul indirect liber este o soluție pentru această problemă de tehnică narativă: romancierul continuă să stăpânească povestea "intrând în pielea" personajului. Însă acestei explicații îi poate fi adăugată o alta, legată de bovarism. Recurgerea sistematică la discursul indirect liber acceptă imperfectul și non-persoana, atât pentru descrierile lumii exterioare, cât și pentru gândurile personajelor: fac parte oarecum din aceeași sferă. Or, să ne aducem aminte că, într-o narațiune, imperfectul își asumă o dimensiune
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
convertește în literatură în spiritul aceluiași program. Frumusețe amară (1969) cuprinde câteva nuvele izbutite, ilustrând o mare varietate tehnică, dar și subiecte diverse. Atitudini critice (1973) își propune o panoramă a criticii contemporane dintr-un unghi personal și relevă un bovarism clasicizant, care pornește de la o ironică relativizare a criteriilor. E o carte interesantă prin atmosferă, unde autorul discută metodele critice ale confraților, arătându-se mult prea îngăduitor cu unii și necruțător cu alții. Opțiunea pentru valorile clasicismului și ale filosofiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
chiar el - „vaporoase”, pe care le circumscrie cu infinite disocieri și relativizări, cu efecte de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de ficțiune, în fond) a diariștilor. Delicată, deloc ușoară postură pentru comentator. Și totuși, se vădește că asedierea minuțioasă, din diferite unghiuri apropiate, a chestiunilor vizate, jocul subtil de ipoteze și retractări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
reală, promiscuă, populată de agresivi, oportuniști, ariviști, declasați moral. Cei ce scriu la pagina de față ne oferă zilnic eșantioane din gruparea celor care cred că ei reprezintă astăzi elita, În realitate personaje care nu expiră decât ipocrizie, orgoliu mărunt, bovarism sau lăcomie, comportamente tipice pentru a ilustra Înțelepciunea care spune despre „capra râioasă că ține coada sus”; o „kakistocrație”, noțiune ce definește societatea În care cei mai răi cetățeni, cei mai hidoși sufletește indivizi ne guvernează; „maipuțoi” autosuficienți, grosolani, duplicitari
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și eroul ei. Existența succesivă în lumi imaginate datorită "intuiției suprafirești" și "substructurii folclorice" (copilul găsit, născut din vegetale sau copilul din flori cu ascensiune miraculoasă, ideea selecției suprafirești - copilul este un ales, instrumentul voinței divine) duc la ideea unui bovarism folcloric, opus bovarismului livresc pe care îl trăiește locvacea, fantezista Agripină 246. Dacă Agripina "vorbește eseistico-analitic", Brânduș "se exprimă într-un limbaj epico-sintetic"247. Dialogul dintre Brânduș, cel care are sensul revelației, cel care știe, are acces la sacru, și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Existența succesivă în lumi imaginate datorită "intuiției suprafirești" și "substructurii folclorice" (copilul găsit, născut din vegetale sau copilul din flori cu ascensiune miraculoasă, ideea selecției suprafirești - copilul este un ales, instrumentul voinței divine) duc la ideea unui bovarism folcloric, opus bovarismului livresc pe care îl trăiește locvacea, fantezista Agripină 246. Dacă Agripina "vorbește eseistico-analitic", Brânduș "se exprimă într-un limbaj epico-sintetic"247. Dialogul dintre Brânduș, cel care are sensul revelației, cel care știe, are acces la sacru, și Agripina care se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aici și nuanța cultuală care se adaugă semnificației strict culturale printr-o deliberată asimilare În spațiul discursului fondator a ctitoriilor lui Ceaușescu 18. Termenul ctitor mai are un merit: el unește de fapt două dimensiuni ale personalității lui Ceaușescu, un bovarism latent al diletantului, dorința de a fi nu numai În centrul atenției, ci și Într-un club select, al intelectualilor, al artiștilor, dublat de caracterul fondator al inițiativelor lui, de sentimentul că posedă această forță de a construi după propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cele mai frumoase sunt legate de nepotriviri mărunte, pentru care suntem mai simțitori decât s-ar putea crede"18. Criticul reia peste ani ideea și o nuanțează, în acord cu binecunoscuta teorie despre cele două fețe ale personalității sale, i.e. bovarismul ideologic (modernismul șcl.) versus "moldovenismul" temperamental (înclinațiile conservatoare). Considerând acum călătoria drept "o piatră de încercare sigură a polarizărilor sufletești"19, Lovinescu face distincție între categoria omului activ (pe plan social și nu numai), ce trăiește în prezent, se simte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
condamnat melodrama (și imaginația subsecventă) drept formă estetică impură și desuetă, pe motiv că subiectivitatea auctorială se vede "implicată" în diverse modalități de reprezentare (distincția dintre "romance" și "novel" exprimă tocmai sensul acestei evoluții). În mod elocvent, atunci când își afirmă bovarismul antiromantic/ antimelodramatic și definește poetica noului său roman, autorul Educației sentimentale recurge tot la metafora teatrului, conform căreia artistul trebuie să-și piardă urmele în operă și să devină invizibil, asemeni lui Dumnezeu, pentru a-și putea privi impasibil "creația
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sortit din capul locului la eșec. În orice caz, până a ajunge la izvorul unei creativități autentice, de la nivelul căreia să vorbească nestingherit despre sine (Memoriile marchează momentul de grație), scriitorul a nutrit încă de la debut ambiția obiectivării (expresie a bovarismului teoretizat în cărțile de doctrină), experimentând mai întâi postura de autor dramatic, cu intenția temerară de a privi lumea de undeva, din afara propriului eu ("de peste prag"), ca simplu spectator. Prin urmare, titlul sugerează foarte elocvent caracterul teoretic, abstract, al unei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Bracco, unde o tânără și frumoasă contesă pe nume Clara, plictisită de manevrele previzibile ale amorului conjugal, visează la o aventură cu un celebru Don Juan pe nume Riccardi (aceasta e, de altfel, "intriga" povestirii de față: nevoia de iluzie, "bovarismul"). Fiind o femeie rațională și cu simțul umorului, exact când e pe punctul de a-și împlini dorința, contesa are o atitudine voluntară și directă ce-l descumpănește pe cuceritorul obișnuit să înhațe prada după tipic, cu un minim preambul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
moral și spiritual, privindu-se în oglinda conștiinței subiective, deformatoare. Portret posibil, remarcabil și altfel, ca operă de creație critică. Lovinescu se înfățișează pe sine sau pe cel care ar fi dorit să fie. E de reținut în acest caz bovarismul său, cel mărturisit și cel nemărturisit: dublul bovarism al unui spirit ce măsoară adâncurile ființei lui morale cu o... bovarică voință de obiectivitate" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, pp. 7-8). 13 Vezi comentariul lui Al.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
subiective, deformatoare. Portret posibil, remarcabil și altfel, ca operă de creație critică. Lovinescu se înfățișează pe sine sau pe cel care ar fi dorit să fie. E de reținut în acest caz bovarismul său, cel mărturisit și cel nemărturisit: dublul bovarism al unui spirit ce măsoară adâncurile ființei lui morale cu o... bovarică voință de obiectivitate" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, pp. 7-8). 13 Vezi comentariul lui Al. George din E. Lovinescu, Opere, vol. IV, ed.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al unei creații poetice. Nu e vorba aici de recunoașterea socială a valorii unei opere, ci de sublinierea acțiunii ei performative, prin care proprietățile formale și reprezentările poeziei influențează viața reală. În esență, mitul eminescian a implicat o reprezentare analoagă bovarismului, făcând perceptibilă, la o scară niciodată atinsă de societatea românească până în acel moment, capacitatea lecturii de a mobiliza un univers fictiv în existența unei comunități. Acest transfer dinspre operă spre realitate se sprijină pe o reprezentare a forței ficțiunii. Sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Contribuții la critica sociologiei tranziției”, Sociologia Românească, nr. 3. Belli, Nicolae, 2001, Tranziția mai grea decât un război. România 1990-2000, Editura Expert, București. Berevoiescu, Ionica et. al., 1999, Fețele schimbării. Românii și provocările tranziției, Editura Nemira, București. Burzănescu, Ștefan, 2000, „Bovarismul instituțional și reforma românească”, în Elena Zamfir, Ilie Bădescu, Cătălin Zamfir, Starea societății românești după 10 ani de tranziție, Editura Expert, București. CASPIS, 2004, Raport asupra stării sărăciei 1995-2003. Constantinescu, Emil, 2004, Adevărul despre România. Un președinte în război cu
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți oameni, care se mint, se iluzionează, trăiesc ca și cum ar fi eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. În Scrisoarea către Menoiceus, Epicur oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și trei de veacuri mai târziu, pentru abordarea cu seninătate a acestei probleme și pentru găsirea păcii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în față mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea-credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sinucide, dând, în felul său, replica supremă mediului trivial în care a trăit. Critica a observat în Brațul Andromedei, ca și în celelalte romane ale lui M., dezvoltarea concomitentă a unei alte teme care structurează universul romanesc și individualizează personajele: bovarismul. Pentru Andrei Lazăr, năzuința către idealul erotic este modul său de a-și încununa existența într-o suprarealitate compensatoare și opusă cotidianului dezolant, așa cum pentru locotenentul Ragaiac ori pentru Mihnea Băiatu, protagoniștii din Rusoaica și din Zilele și nopțile unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]