405 matches
-
-mi amintesc de mâțe înecate și de taică-meu, ca toți intelectualii care-și explică viața prin traumele copilăriei. Ca să spun drept, după escapadele astea, mie a început să-mi placă să înec pui de mâță, căutam printre tufele de boz, pe sub lemne, îi scoteam de-acolo și alergam repede cu ei, în cămașă, să le fac vânt pe apă. De vreo două ori am făcut marinari și iepurii crescuți de el și n-am suflat o vorbă când a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poate reține Încă mulțimea de informații și sfaturi, tatăl vorbea mai mult pentru el, arătându-i fagii Înalți cu frunze lucioase, stejarii cu coroane imense, carpenii, ulmii, jugaștrii, sângerii, sorbii, alunii, cornii și toate tufele de mure, zmeură, urzici și boz. Când ajunse la locurile bine cunoscute, Victor insistă În prezentarea precisă a tuturor tipurilor de bureți specifici acelor locuri și apăruți În final de vară, bogăție a pădurii din care satele apropiate, sărace În mare parte, se alimentau ades. În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după Dondonel să-i de cheltuială pentru faptele săvârșite. Dar nu era chip să-și prindă fratele pentru că acesta fugea de mânca pământul. Au fugit așa până când Dondică a renunțat și Dondonel s-a ascuns după o tufă înaltă de boz în hotarul grădinii. Către seară au sosit acasă toți membrii familiei și l-au găsit pe Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
l-a pricinuit fratele meu îmi cer iertare, este băiat bun dar mai face și câte o dandana, zise Dondică și a ieșit pe poartă cu inima strânsă pentru că nu știa nimic de Dondonel. S-a oprit lângă tufele de boz din fundul grădinii și a început din nou să-l caute și să strige după fratele lui. Negăsindu-l nici de această dată, s-a așezat pe hat pentru a-și aduna gândurile. După un timp a ieșit din ascunzătoare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
schimbând ce e de schimbat, perioade literare care cultivă, fatal, schița. Între ele, anii ’30. „Pe vremuri din astea, nimeni nu mai închide socoteli, ci deschide conturi noui”, scria, în prefața Cărții sale cu poeți, de la Vremea, din 1935, Lucian Boz. Cel care ar fi putut deveni, dacă vremurile ar fi fost răbdătoare, un cronicar de etapă, cel puțin. Repezeala augurilor sub care a început să scrie l-a livrat unei vieți de aventurier (v. reconstituirea lui Ilie Rad din România
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
Bacovia a pus în circulație o seamă de motive și de stări sufletești, a creat pentru anumite lucruri tiparele cuvintelor și muzica și alhimia emoției - și așa vor rămâne.” (p. 22) Se vede, fie și din câteva exemple, că Lucian Boz nu este un demolator de statui. Pe Ion Barbu, de pildă, îl execută elegant („în definitiv, ce vrea omul acesta cu poezia sa? Nici mai mult, nici mai puțin decât absolutul. Absolutul este un gong, care de-atâta izbire începe
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
dezamăgirile unui iubitor de forme frumoase, mai mult decât de esențe alambicate. E firesc, atunci, să-i placă, mai degrabă, tristețile lui Demostene Botez, traduceri „pentru ziua de azi a melancoliei eminesciene - p.70”. De fapt, în urmă cronicilor lui Boz nu rămân criterii, ci empatii. Un mic zodiac, cum însuși sugerează, în prefață, încercând să citească, în câte un vers, un destin. Un destin împreună, al poetului și al cititorului ce nu-și zice (tocmai) critic: „vibrațiile de lumină și
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
de emoție ale cărților cari m-au plăcut și pătruns - p.8”. Așadar, cu erudiție fină, care nu ajunge, nicăieri, să încarce pagină și să supere, și cu instrumente moi, care nu rănesc ființa subțire a plachetelor de versuri, Lucian Boz se apropie de o generație amestecată, care fierbe încă, din care destui rezistă și mulți se pierd. Îi întâlnim, în enumerarea lui, care împarte paginile, firește, inegal, pe George Gregorian sau pe Dragoș Vrânceanu, trecuți în fugă, și peste care
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
destui rezistă și mulți se pierd. Îi întâlnim, în enumerarea lui, care împarte paginile, firește, inegal, pe George Gregorian sau pe Dragoș Vrânceanu, trecuți în fugă, și peste care istoria literaturii va trece de tot. Spre sfârșitul Cărții cu poeți Boz se joacă. Așa încât îl regăsim pe Urmuz ca poet, și pe Bonciu ca traducător de poezie. Încă o dovadă că lectura cronicarului e pleziristă, alegând, din fiecare, fâșii care-i convin, lipindu-le și dezlipindu-le într-un portret de generație
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
cronicarului e pleziristă, alegând, din fiecare, fâșii care-i convin, lipindu-le și dezlipindu-le într-un portret de generație încă nefixat. Începând cu Arghezi, încheind cu Bogza, între două forme de violență și două stări de scandal, survolul lui Lucian Boz e o dare de seamă liniștită despre o epocă tulbure. În care încape multă căutare de sine, mult experiment, mult simulacru și multă fanfară. Peste toate zgomotele acestei lupte, cronicarul nu țipă mai tare, cum fac destui congeneri și prieteni
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
de idei. Rezistența - cu puține excepții - a părerilor lui vine dintro prețuire nepartizană, căreia i se pot reproșa, cel mult, înclinații de gust, dar nu concesii de tabără. Echilibrat și bine citit, fără să dea lecții de comparatism ostentativ, Lucian Boz ar fi putut fi vocea unei critici fără parti-pris-uri, întro vreme a tuturor invectivelor. Sorții momentului au vrut, însă, altfel.
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
parodică din Războiul șoarecilor cu broaștele: Aș avea prilejul, ce e drept, să-mi îndeplinesc ușor fantazia de a te vedea transformat într-un personaj de Batracomiomahie, aș putea, de exemplu, să-ți alcătuiesc un peptar de brustur [...] și dacă bozul ar fi copt, te-aș putea mânji cu zeama lui în mod antic, spre a da o mai clasică înfățișare chipului tău, de care șoarecii să fugă înspăimântați. Avântul epic este dublat de cel al parodiei, atitudinea fiind de depreciere
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Simion Timaru, un text al lui Nicolae Tatu despre escapadele montane ale tînărului Cioran, un fragment din articolul cioranian Decepții și speranțe în jurul Ardealului apărut în Vremea (ianuarie 1937) și mai multe secvențe generaționiste avîndu-i ca protagoniști pe Eliade, Lucian Boz ș.a. Cîteva eseuri ale lui Vartic din amintitul dosar au fost reluate și reconfigurate în Cioran naiv și sentimental (2000). E vorba de Cioran înainte de Cioran, O carte din biblioteca tînărului Cioran, „Ce mai fac domnișoarele Domnaru?” și Craii de sub
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
pe toate le știe câteodată ne cutremurăm de atâta curaj, uneori urcă în noi un fel de rapsodie - urând cuvintele urâte, șomaj, ecarisaj, și ocolindu-le subtil, noi scriem poezie. *** e tot mai subtilă capra vestită a vecinului, ștevia și bozul nu mai sunt cuvinte rare: de dorul ploii s-a îmbolnăvit țăranul, cresc buruienile din milă și uitare ceva intră și iese mereu din istorie, cineva ne privește încruntat cam de sus - încă n-am spus tot ce-am avut
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
Ilie Rad 1. Preliminarii. Pentru literatura română, Lucian Boz reprezintă un caz de două ori interesant și oarecum singular. Mai întâi, analizând statutul său la noi, în perioada comunistă: deși nu a criticat niciodată regimul politic de la București (nici măcar în corespondența particulară; doar într-o scrisoare către Arșavir Acterian
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
a criticat niciodată regimul politic de la București (nici măcar în corespondența particulară; doar într-o scrisoare către Arșavir Acterian, din 15 mai 1992, deci după Revoluție, el considera una din "ctitoriile" epocii, Canalul, ca o "nefastă întreprindere a dementului Ceaușescu"), Lucian Boz nu a putut fi reeditat înainte de 1989. E adevărat că despre el s-au scris câteva articole în presa din România acelor ani, cenzurate sau autocenzurate (într-un articol din Orizont, de pildă, din 1981, N. Steinhardt, prietenul său, care
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
adevărat că despre el s-au scris câteva articole în presa din România acelor ani, cenzurate sau autocenzurate (într-un articol din Orizont, de pildă, din 1981, N. Steinhardt, prietenul său, care îi cunoștea foarte bine destinul, scrie că "Lucian Boz a plecat din România în ultimele zile ale anului 1937. Întâi la Paris, apoi în Australia". De aici se poate înțelege că Boz n-a plecat din România comunistă, cum s-a întâmplat de fapt, în 1947, ci din cea
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
de pildă, din 1981, N. Steinhardt, prietenul său, care îi cunoștea foarte bine destinul, scrie că "Lucian Boz a plecat din România în ultimele zile ale anului 1937. Întâi la Paris, apoi în Australia". De aici se poate înțelege că Boz n-a plecat din România comunistă, cum s-a întâmplat de fapt, în 1947, ci din cea ... capitalistă, a anului 1937!), iar diverse ediții critice (din G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu) au inclus comentariile celor trei autori la cărțile
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
din România comunistă, cum s-a întâmplat de fapt, în 1947, ci din cea ... capitalistă, a anului 1937!), iar diverse ediții critice (din G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu) au inclus comentariile celor trei autori la cărțile semnate de Lucian Boz, apărute în perioada interbelică. Totuși, reeditarea lucrărilor sale a fost obstrucționată de regimul politic comunist, pentru că Boz era, nu-i așa, un transfug! O tentativă a lui Emil Boldan - colegul său de liceu și facultate - și Constantin Crișan, de a
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
1937!), iar diverse ediții critice (din G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu) au inclus comentariile celor trei autori la cărțile semnate de Lucian Boz, apărute în perioada interbelică. Totuși, reeditarea lucrărilor sale a fost obstrucționată de regimul politic comunist, pentru că Boz era, nu-i așa, un transfug! O tentativă a lui Emil Boldan - colegul său de liceu și facultate - și Constantin Crișan, de a-i reedita un volum de eseuri, în anii '80, a rămas fără rezultat (cartea proiectată n-a
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
rămas fără rezultat (cartea proiectată n-a putut fi publicată "sub regimul trecut din cauză că mă aflam în afara granițelor țării", recunoaște însuși scriitorul, într-un dialog cu Nicolae Florescu). În al doilea rând, e interesant de analizat ce putea deveni Lucian Boz în cultura română și ce a devenit efectiv ("Păduri ce ar putea să fie/ și niciodată nu vor fi" - cum zicea Blaga, într-un poem). La doar 24 de ani, publică eseul Eminescu. Încercare critică (1932), care a atras atenția
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
recenților eminescologi, care au studiat așa de mizer ideile posibile ale poetului, puținele pagini ale tânărului eseist merită cele mai călduroase și neprecupețite laude (Adevărul literar și artistic, an XI, nr. 617, 2 octombrie 1932, p. 7). Peste trei ani, Boz își reunește în volum (Cartea cu poeți, 1935) eseurile despre 31 de poeți români ai momentului, aproape toți validați de istoria literară. Tot acum publică frecvent cronici literare la cărți de proză (care vor fi reunite în volum abia în
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
scrie memoriile, dacă ar fi avut imboldul necesar din țară. Nu l-a avut! Așa încât el ar trebui inclus în categoria "năpăstuiților", nu în cea a "privilegiaților", după o clasificare a lui Arșavir Acterian 2. Viața și activitatea literară. Lucian Boz s-a născut la 9 noiembrie 1908, la Hârlău, jud. Iași, și a murit la 14 martie 2003, la Sydney, Australia. A fost critic literar, eseist, romancier, poet și traducător. Este fiul Clarei (n. Sapina) și al lui Mendel Boz
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
Boz s-a născut la 9 noiembrie 1908, la Hârlău, jud. Iași, și a murit la 14 martie 2003, la Sydney, Australia. A fost critic literar, eseist, romancier, poet și traducător. Este fiul Clarei (n. Sapina) și al lui Mendel Boz. Tatăl său a participat, a fost rănit și decorat în Primul Război Mondial. În 1909, familia Boz se mută la București, astfel încât viitorul scriitor urmează, în Capitală, Liceul "Gheorghe Lazăr". Își continuă studiile la Facultatea de Drept din București (unde
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
martie 2003, la Sydney, Australia. A fost critic literar, eseist, romancier, poet și traducător. Este fiul Clarei (n. Sapina) și al lui Mendel Boz. Tatăl său a participat, a fost rănit și decorat în Primul Război Mondial. În 1909, familia Boz se mută la București, astfel încât viitorul scriitor urmează, în Capitală, Liceul "Gheorghe Lazăr". Își continuă studiile la Facultatea de Drept din București (unde i-a avut profesori, între alții, pe Istrate Micescu - ministru al Afacerilor Externe, în Guvernul Goga-Cuza, 1937-1938
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]