52 matches
-
singura specie arborescentă care se ridică în zona alpină și care reprezintă un relict cu răspândire limitată la noi. În cadrul rezervației principale, Pinus cembra se află în două zone importante și anume: prima pe versantul nordic al Jepilor Mici, sub Brâna Mare a Jepilor, la 1750 m, în punctul Creasta cu Zimbri, și a doua în valea Gaura, printre tufărișurile de jnepeni, la 1800- 1900 m altitudine, și pe muntele Guțanu, între valea Gaura și hornul Țapului; în afara de acestea, se
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
întâlnim paiușul, rotunjioara. În etajul alpin propriu-zis se întâlnesc cele mai interesante asociații din tot cuprinsul Bucegilor. Aici sunt întrunite majoritatea elementelor specifice masivului, precum și cele mai multe endemisme și rarității floristice. Remarcabilă din acest punct de vedere este vegetația ce acoperă brânele, câmpurile înierbate ce înlănțuie abrupturile stâncoase. Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupti și însoriți sunt aproape în întregime acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt făcieșul, păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim: limba
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
mai interesante asociații din tot cuprinsul Bucegilor. Aici sunt întrunite majoritatea elementelor specifice masivului, precum și cele mai multe endemisme și rarității floristice. Remarcabilă din acest punct de vedere este vegetația ce acoperă brânele, câmpurile înierbate ce înlănțuie abrupturile stâncoase. Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupti și însoriți sunt aproape în întregime acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt făcieșul, păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim: limba (plantă), ura (plantă), lâna caprelor, garofița - endemisme ale Carpaților Meridionali
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
tus, guașa, acuarela, guașa, paste, gravura, realizate de artiști români și străini. Colecția de grafică romanesca cuprinde lucrări de:Carol Popp de Szathmáry, Theodor Aman, Nicolae Grant, Mișu Tăisanu, Constantin Jiquidi, Alexandru Severin, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Apcar Baltazar, Vasile Dobrian, Nicolae Brâna,Ignat Bednarik, Ludovic Bassarab, Alexandru Bassarab. Colecția de grafică străină cuprinde lucrări de: Antoine Bourdelle, Camille Pissarro, Firmin Massot, Charles Milcendeau , Alexandre Calame, Eugene Vibert, Leo Putz, Pâini Elveția, Max Choteau.
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
Bienala din 1963, Tokio 1967, Berlin 1967, Florența 1968 și 1970, Pescia 1968, Linz 1968, Varșovia 1970. În decursul timpului expune alături de artiști plastici precum : Alexandru Ciucurencu , Horia Damian, Eugen Drăguțescu, Alexandru Țipoia, Ion Țuculescu, George Tomaziu, Ioan Mirea, Nicolae Brâna, Aurel Mărculescu etc. Desenele și gravurile sale reprezintă un comentariu al ambiantei sociale, în care prezenta să ia uneori formă explicită a angajării pentru idealuri umaniste. În ultimul deceniu, în paralel cu grafică militanta, a întreprins unele experiențe în domeniul
Vasile Dobrian () [Corola-website/Science/310647_a_311976]
-
Coltului Rotund etc). Rezervatia cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la pește 1350 m altitudine, în continuare pădurea de pe muntele Scărita, precum și spectaculoase abrupturi ce străjuiesc obârșiile Văii Belioara (afluent al Văii Poșăgii), cu pereți verticali, tancuri, vâlcele, brâne și crește ascuțite. Are o suprafață de 47,7 ha și adăpostește multe specii rare de plante și animale. Inițiativa punerii sub protecție a zonei a avut-o Alexandru Borza, încă din anii ’20 ai secolului al XX-lea. Terenul
Șesul Craiului - Scărița-Belioara () [Corola-website/Science/309431_a_310760]
-
vegetației, apa de șiroire, prăbușirile și alunecările au creat un relief aparte, reprezentat prin turnuri, coloane, obeliscuri, contraforturi și piramide de pământ, care împreună cu culoarea roșie și violacee îi dau un aspect impresionant. În cuprinsul acestei dantelării de forme, pe brânele înierbate sau în albia torentului s-au păstrat o serie de plante interesante și rare. Astfel, pe terenurile alunecate din est dăinuiește garoafa endemică "Dianthus serotinus, var. demissorum", iar în vâlcelele de la poale se găsește un ochi de stepă cu
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
și rare. Astfel, pe terenurile alunecate din est dăinuiește garoafa endemică "Dianthus serotinus, var. demissorum", iar în vâlcelele de la poale se găsește un ochi de stepă cu "Salvia nutans", "Salvia transsilvanica", precum și exemplare rare de stejar pufos ("Quercus pubescens"). Pe brâne și pe versanții domoli din partea superioară apare specia endemică "Onosma heterophyllum" cu "Agropyron cristatum", rare în Transilvania. Pe tăpșanul și colinele din vest, sub râpă, se păstrează asociația "Caricetum humilis" - "Brachypodium pinnatum transsilvanicum" și "Staticetosum tataricae" cu "Centaurea atropurpurea" și
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
ajuns la un port specific, cu puternice tente urbane, mai ales la cel din Șchei sau Săcele. Ținuta șcheiencelor sau a săcelencelor este caracterizată prin fast: rochiile sunt largi, din brocate sau mătăsuri, cu veste având cusuți bumbi prețioși, cu brâne încheiate cu paftale de metal și semănate cu pietre scumpe, cu salbe la gât și mantale de atlas, tivite cu blănuri. În picioare purtau ghete sau pantofi. Bărbații au păstrat însă portul simplu, ei având cămașă albă din pânză țesută
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
monumente: "Coloana" dedicată "Preasfintei Treimi" din piață cu același nume, "Biserică Sfântă Ecaterina", în stil gotic, "Casă Hallenbach", tot în stil gotic, "Starý zámok", "Klopačka", edificiu din 1544, biserica gotica "Frauenberg", dedicată Preacuratei Fecioare Maria, si, în sfârșit, elegantă "Piargska brâna" (poartă orașului) construită în anul 1544 și refăcuta în 1751. Banská Štiavnica este înfrățita cu cinci orașe ale lumii:
Banská Štiavnica () [Corola-website/Science/297387_a_298716]
-
Carpații românești, mai precis în munții Bucegi și Piatra Craiului, în paralel cu dezvoltarea cățărării pe stâncă și a alpinismul hivernal, s-a dezvoltat o activitate montană unică, cel puțin în Europa, dacă nu și la nivel mondial: mersul pe brâne și văi de abrupt cu pietriș și fără zăpadă (vara). Aceste trasee sunt mai grele decât drumeția montană, dar nu se încadrează ca trasee de alpinism (lipsește zăpada/gheața) și nu sunt nici de cățărare pe stâncă (pentru că pasajele de
Alpinism () [Corola-website/Science/297128_a_298457]
-
Județul Neamț, exact în coadă Lacului de acumulare de la Bicaz imediat în amonte de viaductul de la Poiana Largului spre capătul vestic al acestuia, se află stâncă Piatră Teiului știuta și ca Piatra Dracului. I se spune așa deoarece pe o brâna a ei a crescut un tei. Forma ei și faptul că este izolată în zona o fac imediat remarcată. În anii ploioși aici este apa, lacul de acumulare întinzându-se până la stâncă. Orașul Vatra Dornei Valea Bistriței: Valea Bistricioarei: Orașul
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
și astăzi specimene. În anul 1910, la data de 7 august, la vârsta de 64 de ani, Ion Stănilă moare într-un acident. Plecat cu un nepot să culeagă floare de colț, urcând pe Bucșoiu spre Valea Rea pe o brână greu accesibilă, se prăbușește și moare. Accidentul a fost anunțat la cabana Mălăiești de către nepotul său. Ioan Stănilă a fost găsit zdrobit, dar avea în gură două flori de colț.
Ioan Stănilă () [Corola-website/Science/317357_a_318686]
-
tractor, fiind stâlpul cu cele mai multe rotite. Linia telefericului pe platou merge de la aproape drept (unghi de 1-2 grade) până la stâlpul 5 unde se modifică la 35-40 de grade. Priveliștea este minunată de la acest stâlp, putându-se admira Crucea Eroilor Neamului, Brâna Caraimanului, Valea Jepilor cât și în depărtare Munții Baiului cu plaiurile înzăpezite chiar și până în luna mai. Climă la această altitudine (depășind 2000 m) este rece, predominând vânturile montane care uneori pot lua aspect temporar de vijelie. Floră în această
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
admira, printre impresionanții pereți ai Caraimanului și Jepilor Mici, Valea Jepilor (sau ai Caraimanului), ce se prăvale spre Bușteni dincolo de care se văd clăbucetele Munților Baiului. Spre deosebire de celelalte flancuri, versantul sudic și sud-estic dinspre V. Jepilor este străbătut de numeroase brîne cu vegetație deosebit de bogată. Cea mai însemnată este Brîna Portiței care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portița Caraimanului, continuîndu-se apoi pînă în firul văii Seci. Mai sus de Brîna Portiții, versantul
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
Valea Jepilor (sau ai Caraimanului), ce se prăvale spre Bușteni dincolo de care se văd clăbucetele Munților Baiului. Spre deosebire de celelalte flancuri, versantul sudic și sud-estic dinspre V. Jepilor este străbătut de numeroase brîne cu vegetație deosebit de bogată. Cea mai însemnată este Brîna Portiței care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portița Caraimanului, continuîndu-se apoi pînă în firul văii Seci. Mai sus de Brîna Portiții, versantul prezintă 5 brîne etajate, dintre care primele 4 constituie
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
de numeroase brîne cu vegetație deosebit de bogată. Cea mai însemnată este Brîna Portiței care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portița Caraimanului, continuîndu-se apoi pînă în firul văii Seci. Mai sus de Brîna Portiții, versantul prezintă 5 brîne etajate, dintre care primele 4 constituie Brînele Mici ale Caraimanului, iar cea superioară, Brîna Mare a Caraimanului, cu poteca turistică, care leagă porțiunea superioară a văii Jepilor cu Șeaua Caraimanului, unde se află Crucea Eroilor
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
deosebit de bogată. Cea mai însemnată este Brîna Portiței care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portița Caraimanului, continuîndu-se apoi pînă în firul văii Seci. Mai sus de Brîna Portiții, versantul prezintă 5 brîne etajate, dintre care primele 4 constituie Brînele Mici ale Caraimanului, iar cea superioară, Brîna Mare a Caraimanului, cu poteca turistică, care leagă porțiunea superioară a văii Jepilor cu Șeaua Caraimanului, unde se află Crucea Eroilor. De aici, brîna se continuă
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
Portiței care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portița Caraimanului, continuîndu-se apoi pînă în firul văii Seci. Mai sus de Brîna Portiții, versantul prezintă 5 brîne etajate, dintre care primele 4 constituie Brînele Mici ale Caraimanului, iar cea superioară, Brîna Mare a Caraimanului, cu poteca turistică, care leagă porțiunea superioară a văii Jepilor cu Șeaua Caraimanului, unde se află Crucea Eroilor. De aici, brîna se continuă pe versantul nordic cu Brîna Văii Albe
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portița Caraimanului, continuîndu-se apoi pînă în firul văii Seci. Mai sus de Brîna Portiții, versantul prezintă 5 brîne etajate, dintre care primele 4 constituie Brînele Mici ale Caraimanului, iar cea superioară, Brîna Mare a Caraimanului, cu poteca turistică, care leagă porțiunea superioară a văii Jepilor cu Șeaua Caraimanului, unde se află Crucea Eroilor. De aici, brîna se continuă pe versantul nordic cu Brîna Văii Albe pînă în firul acestei vai. O singură
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
prezintă 5 brîne etajate, dintre care primele 4 constituie Brînele Mici ale Caraimanului, iar cea superioară, Brîna Mare a Caraimanului, cu poteca turistică, care leagă porțiunea superioară a văii Jepilor cu Șeaua Caraimanului, unde se află Crucea Eroilor. De aici, brîna se continuă pe versantul nordic cu Brîna Văii Albe pînă în firul acestei vai. O singură depresiune mai însemnată brăzdează flancul sud-estic al Caraimanului, V. Spumoasa, care confluează cu V. Jepilor în dreptul fostelor cariere de gresie de la Bușteni. Caraimanul este
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
4 constituie Brînele Mici ale Caraimanului, iar cea superioară, Brîna Mare a Caraimanului, cu poteca turistică, care leagă porțiunea superioară a văii Jepilor cu Șeaua Caraimanului, unde se află Crucea Eroilor. De aici, brîna se continuă pe versantul nordic cu Brîna Văii Albe pînă în firul acestei vai. O singură depresiune mai însemnată brăzdează flancul sud-estic al Caraimanului, V. Spumoasa, care confluează cu V. Jepilor în dreptul fostelor cariere de gresie de la Bușteni. Caraimanul este despărțit de muntele vecin dinspre sud, Jepii
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
În stînga, pește vale, versantul Jepilnr Mici este acoperit cu o vegetație bogată întreruptă de tancuri, pereți și vîlcele stîncoase. În contrast cu acest versant sălbatic și întunecat, în dreapta și deasupra noastră se deschid fetele luminoase ale Caraimanului, cu abrupturi înlănțuite de brîne bogat înierbate și presărate cu sumedenie de flori. Nu departe, poteca traversează firul bolovănos al Vîlcelului Brînei Portiței, după care continuă urcușul și iese la baza treptei stîncoase a Cascadei Caraimanului, în punctul în care, spre dreapta, pornește largul pridvor
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
și vîlcele stîncoase. În contrast cu acest versant sălbatic și întunecat, în dreapta și deasupra noastră se deschid fetele luminoase ale Caraimanului, cu abrupturi înlănțuite de brîne bogat înierbate și presărate cu sumedenie de flori. Nu departe, poteca traversează firul bolovănos al Vîlcelului Brînei Portiței, după care continuă urcușul și iese la baza treptei stîncoase a Cascadei Caraimanului, în punctul în care, spre dreapta, pornește largul pridvor înierbat al Brînei Portiței. În continuare, poteca ne conduce curînd în firul Vîlcelul Zăpezilor (păstrează multă vreme
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
și presărate cu sumedenie de flori. Nu departe, poteca traversează firul bolovănos al Vîlcelului Brînei Portiței, după care continuă urcușul și iese la baza treptei stîncoase a Cascadei Caraimanului, în punctul în care, spre dreapta, pornește largul pridvor înierbat al Brînei Portiței. În continuare, poteca ne conduce curînd în firul Vîlcelul Zăpezilor (păstrează multă vreme zăpadă), de unde urmează o fată stîncoasa, urcă pieptiș printr-un mic horn și răzbate deasupra zonei de stîncării; de aci, iese din nou pe o coastă
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]