77 matches
-
jumătate a sec. al VII-lea) și Bhăskarăcărya (sec. al XII-lea) A. BALLINI și M. VALLAURI, Lineamenti d'una storia della lingue e della letteratura antica e medievale dell'India, Encicl. Ital., Roma, 1943, p. 131-132. * Manu, în mitologia brahmană, este cel care a formulat legile și precursorul oamenilor. El este salvat în timpul potopului de un pește și devine o încarnare a lui Brahmă. După ce a creat o femeie și a avut cu ea urmași, a dictat tot conform mitologiei
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
este cel care a formulat legile și precursorul oamenilor. El este salvat în timpul potopului de un pește și devine o încarnare a lui Brahmă. După ce a creat o femeie și a avut cu ea urmași, a dictat tot conform mitologiei brahmane "cartea de legi a lui Manu" (Mănavadharmaśăstra), culegere de prescripții și ritualuri religioase, respectate și acum de către brahmani, datînd probabil de la începutul epocii creștine. * În această LISTĂ DE LUCRĂRI, nu am inclus recenzii și note mărunte publicate în foiletoane și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
face ca teoria heliocentrică - aceeași teorie pentru care era să fie ars pe rug ca eretic Galileo Galilei în anul 1633 - să fi fost bine cunoscută de către antici. Astfel, în India antică Yajnavalkya scria prin 900-800 î. Hr. în tratatul Shatapatha Brahmana că pământul este sferic iar Soarele este situat în „centrul sferelor” (afirmație regăsită și în Vedeă. În Grecia antică, în secolul 4 î. Hr. Heraclit din Pont explica alternanța zilei cu noaptea prin rotația Pământului, în timp ce Aristarch din Samos (270 î. Hr
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
care ar putea fi citită în câteva zile. Căci lectura continuă revelează, prin excelență, unitatea fundamentală a fenomenelor religioase și, în același timp, noutatea inepuizabilă a expresiilor lor. Lectorul unei atari cărți ar fi pus în prezența imnurilor vedice, a Brahmanelor și a Upanișadelor, la câteva ore după ce ar fi trecut în revistă ideile și credințele din paleolitic, cele din Mesopotamia și Egipt; el ar descoperi Sankara, tantrismul și pe Milarepa, Islamul, pe Gioacchino da Fiore sau pe Paracelsus, după ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el însuși poate să "moară") și, prin urmare, cu Horus; cf. textele citate și comentate de A. Piankoff, Litany, p. 11, n. 2. - 1 Un proces analog, deși urmărind alte obiective, a fost efectuat în India începând cu epoca textelor Brahmana; cf. cap. [X. 64 Cf. J. Yoyote, "Le Jugement des morts dans l'Egypte ancienne", p. 45. Să precizăm că judecata morților și noțiunea unei justiții celeste "intervenind după moartea fiecăruia, om sau rege", sunt clar atestate începând cu Dinastia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în poziție "yogică". Valoarea rituală a arborilor, a șerpilor, a lingam-use mai pot menționa acel "Grand Bath" de la Mohenjo-Daro care reamintește "piscinele" templelor hinduse din zilele noastre, arborele pipai t folosirea turbanului (necunoscut în textele vedice, atestat numai după epoca Brahmanelor), podoabe de nas, pieptenul din fildeș etc.36 Procesul istoric care a asigurat transmisia unei părți a moștenirii harappiene și absorbirea ei în hinduism este insuficient cunoscut. Cercetătorii discută încă pricinile decadenței și ruinei finale a celor două orașe-capitală. S-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trifuncțională: funcția suveranității magice și juridice, funcția zeilor forței războinice și, în sfârșit, aceea a divinităților fecundității și prosperității economice. La indo-iranieni sesizăm mai bine această diviziune tripartită a zeilor și a societății, într-adevăr, în India veche, claselor sociale brahmana (preoți, sacrificatori), ksatriya (militari, protectori ai comunității) și vaisya (producători) le corespund zeii Varuna și Mitra, Indra și gemenii Nâsatya (sau Asvinii). Aceiași zei se regăsesc, citați în aceeași ordine, în tratatul încheiat de un rege hittit, către 1380, cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor, fiii lui Păndu. Conform tradiției păstrate în textele Purănă, acest război ar fi avut loc către ~ 1400, în Madhyadesa, în centrul peninsulei, fapt care arată pătrunderea arienilor dincolo de Gange, în vremea când s-a redactat marele tratat teologic Satapatha Brahmana, între ~ 1000 și ~ 800, erau arianizate provinciile Kosala și Videha. La rândul său, Rămăyăna arată că influența ariană se întindea spre sud. Adversarii arienilor au fost mitologizați, metamorfozați în "demoni" și "vrăjitori"; tot astfel, luptele pentru cucerirea teritoriului au fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Or, Asurii constituiau familia divină cea mai veche (AV, VI, 100, 3). Textele vedice fac aluzie la conflictul care i-a opus pe zei (deva) Asurilor. Acest conflict va fi pe larg înfățișat și comentat, în epoca postvedică, în textele Brahmana, tratate consacrate misterului sacrificiului, într-adevăr, victoria zeilor a fost hotărâtă când Agni, la îndemnul lui Indra, i-a abandonat pe Asuri, care nu posedau sacrificiul (RV, X, 124: V, 5); la puțin timp după aceasta, Devii le-au răpit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adevăr una dintre caracteristicile gândirii religioase indiene, cu multă vreme înainte de a deveni obiect al filosofici sistematice. Ambivalența și unirea contrariilor nu sunt proprii numai lui Varuna. Rig Vadă, încă (1,79, l), îl numea pe Agni "șarpe furios". Aitareya Brahmana (IE, 36) afirmă că Șarpele Ahi Budhnya este într-un chip invizibil (paroksena) ceea ce Agni este la modul vizibil (pratyakșa). Cu alte cuvinte, Șarpele este o virtualitate a Focului, în vreme ce întunericul este lumină nemanifestată, în Văjasaneyi Samhită (V, 33), Ahi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dezleagă de Noapte. la fel cum Ahi se desface de pielea sa" (Sat. Br., II, 3; I, 3 și 6). Tot astfel zeul Soma, "aidoma lui Ahi, iese, târându-se, din pielea sa cea veche" (RV, IX, 86,44). Saâapatha Brahmana îi identifică cu Vrtra (III, 4, 3,13 etc.). Se afirmă că zeii Aditia erau inițial Șerpi. Lepădându-se de pielea lor cea veche - ceea ce vrea să" însemne că și-au câștigat nemurirea ("au învins Moartea") - ei au devenit Zei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mituri este teama, sau o primă înfrângere a luptătorului. Marduk și Ra șovăie înainte de a da lupta; la început, șarpele Illuyankas reușește să-1 mutileze pe zeu; Typhon izbutește să-i taie și să-i ilire tendoanele lui Zeus. După Satapatha Brahmana (1,6,3-77), Indra, zărindu-1 pe Vrtra, fuge cât mai departe cu putință și Mărkandeya Purănă îl descrie "bolnav de spaimă" și dorind pace33. Ar fi inutil să ne oprim la interpretările naturiste ale acestui mit: în victoria asupra lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sq.). Vișnu pare să simbolizeze simultan întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea Cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea. Rig Veda (VII, 99,2) precizează că el sprijină partea superioară a Universului 44. Textele Brahmana insistă asupra relațiilor sale cu Prăjâpati, atestate încă din epoca vedică. Dar abia mai târziu, în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavad-Gltă, deci cam prin secolul al IV-lea î. Hr.), Vișnu este exaltat ca un zeu suprem de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doar ofrande alimentare care sunt azvârlite pe pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și pustii; el simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil; inspiră teamă, dar misterioasa-i magie poate fi îndreptată și în scopuri benefice (el este "vraciul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rit constituie echivalentul inițierilor de pubertate specifice societăților arhaice. Atharva Veda, XI, 5,3, unde upanayana este atestată pentru prima dată, afirmă că preceptorul îl transformă pe băiat într-un embrion și îl păstrează trei nopți în pântecul său. Satapatha Brahmana (XI, 5,4,12-13) aduce precizările următoare: preceptorul concepe fătul când își pune mâna pe umărul copilului, și, a treia zi, acesta renaște ca brahman. Atharva Veda (XIX, 17) îl numește pe cel ce a trecut prin upanayana de "două
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și "renașterea" novicelui, adică nașterea sa către un mod de existență superior. Se obține "moartea" rituală printr-o "jertfire" sau printr-un regressus ad uterum simbolice. Echivalența acestor două metode implică asimilarea "morții sacrificiale" cu o "procreație". După cum proclamă Satapatha Brahmana (XI, 2,1,1), "omul se naște de trei ori: prima oară când îl nasc părinții săi, a doua oară când sacrifică., a treia oară când moare și este incinerat și, prin aceasta, intră din nou în existență", în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sperma. Îl fac să intre într-un șopron special; șopronul este uterul din care vine dlksă. Îl acoperă cu haină: haina este amniosul, membrana fătului. El ține pumnii strânși; într-adevăr, embrionul ține pumnii închiși în pântecul mamei." etc. (Aitareya Brahmana 1,3). Textele paralele subliniază caracterul embriologic și obstetric al ritului. "Dlkșita (i. E. cel care practica dlksă) este sămânță" (Maitrăyanl Samhită, III, 6, 1). "Dlkșita este făt, haina sa este corion" etc. (Taittirya Șam., I, 3, 2). Sensul acestui regressus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
legătură dintre moarte și renașterea rituala, pe de o parte, cosmogonie și regenerarea lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
VI, 7,4) sau bând soma (IX, 106,8). Indra a dobândit nemurirea prin asceză, tapas (X, 167, 1), și Atharva Veda declară că toți ceilalți zei au câștigat-o în același mod (XI, 5,19; IV, 11,6). După Brahmana, zeii au ajuns nemuritori săvârșind anumite sacrificii. Oamenii coboară tot din perechea primordială Cer-Pământ. Strămoșul lor mitic este Mânu, primul sacrifiant și primul om, fiu al zeului Vivasvat (RV, X, 63,7). O altă versiune identifică părinții mitici în persoana
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
popoare indo-europene. De altfel, mituri analoage sunt atestate în numeroase culturi tradiționale. Totuși, doar în India aceste mituri au suscitat tehnici sacrificiale, metode contemplative și speculații atât de decisive pentru trezirea unei noi conștiințe religioase. 76. Doctrina Sacrificiului în textele Brahmana Purusasukta este punctul de plecare și justificare doctrinală a teoriei sacrificiului elaborată în textele Brahmana (pe la 1000-800 î. Hr.). Ca și Purușa el s-a dat pe sine însuși zeilor și s-a lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
India aceste mituri au suscitat tehnici sacrificiale, metode contemplative și speculații atât de decisive pentru trezirea unei noi conștiințe religioase. 76. Doctrina Sacrificiului în textele Brahmana Purusasukta este punctul de plecare și justificare doctrinală a teoriei sacrificiului elaborată în textele Brahmana (pe la 1000-800 î. Hr.). Ca și Purușa el s-a dat pe sine însuși zeilor și s-a lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă Brahmanele, Prăjăpati pare să fie o creație
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a teoriei sacrificiului elaborată în textele Brahmana (pe la 1000-800 î. Hr.). Ca și Purușa el s-a dat pe sine însuși zeilor și s-a lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă Brahmanele, Prăjăpati pare să fie o creație a speculației savante, dar structura sa e arhaică. Acest "Domn al Făpturilor" se aseamănă cu Marii Zei cosmici. El seamănă întrucâtva "Unu"-lui din Rig Veda, X, 129, și lui Visvakarman, dar, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
locul acesta". Preoții îl realcătuiesc pe Prăjăpati, îl "adună" (samskri) zidind straturile de cărămizi care constituie altarul. Pe scurt, fiecare sacrificiu repetă actul primordial al creației și asigură continuitatea lumii pentru anul viitor. Acesta este sensul originar al sacrificiului în Brahmana: a recrea Cosmosul "dezarticulat", "epuizat" prin Timpul ciclic (Anul). Prin sacrificiu - adică prin activitatea susținută a preoților - lumea este menținută vie, armonioasă și fertilă. Aceasta este o nouă aplicare a ideii arhaice reclamând repetarea anuală (sau periodică) a cosmogonici. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
repetarea anuală (sau periodică) a cosmogonici. Faptul constituie totodată justificarea orgoliului brahmanilor, convinși de importanța decisivă a riturilor. Căci soarele nu s-ar ridica dacă preotul, în zori, n-ar aduce ofrandă focului (Sat. Br., II, 3, l, 5). În Brahmana, zeii vedici sunt ignorați sau subordonați puterilor magice și creatoare ale sacrificiului. Se proclamă că, la început, zeii erau muritori (Taitt. Șam., VIE, 4,2, l etc.); ei au devenit divini și nemuritori prin intermediul sacrificiului (ibid., VI, 3,4,7
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sacrificiul trebuie să fie corect efectuat și cu credință; cea mai mică îndoială cu privire la eficacitatea sa poate să aibă consecințe dezastruoase. Pentru a ilustra această doctrină rituală, care este în egală măsură o cosmogonie, o teogonie și o soteriologie, autorii Brahmanelor multiplică miturile sau fragmentele de mituri, reinterpretându-le într-o nouă perspectivă sau construind altele noi, pornind de la o etimologie fantezistă, de la o aluzie erudită sau o enigmă. 77. Eshatologie: identificarea cu Prăjâpati prin sacrificiu Cu toate acestea, o idee nouă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]