77 matches
-
mituri este teama, sau o primă înfrângere a luptătorului. Marduk și Ra șovăie înainte de a da lupta; la început, șarpele Illuyankas reușește să-1 mutileze pe zeu; Typhon izbutește să-i taie și să-i ilire tendoanele lui Zeus. După Satapatha Brahmana (1,6,3-77), Indra, zărindu-1 pe Vrtra, fuge cât mai departe cu putință și Mărkandeya Purănă îl descrie "bolnav de spaimă" și dorind pace33. Ar fi inutil să ne oprim la interpretările naturiste ale acestui mit: în victoria asupra lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sq.). Vișnu pare să simbolizeze simultan întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea Cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea. Rig Veda (VII, 99,2) precizează că el sprijină partea superioară a Universului 44. Textele Brahmana insistă asupra relațiilor sale cu Prăjâpati, atestate încă din epoca vedică. Dar abia mai târziu, în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavad-Gltă, deci cam prin secolul al IV-lea î. Hr.), Vișnu este exaltat ca un zeu suprem de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doar ofrande alimentare care sunt azvârlite pe pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și pustii; el simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil; inspiră teamă, dar misterioasa-i magie poate fi îndreptată și în scopuri benefice (el este "vraciul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rit constituie echivalentul inițierilor de pubertate specifice societăților arhaice. Atharva Veda, XI, 5,3, unde upanayana este atestată pentru prima dată, afirmă că preceptorul îl transformă pe băiat într-un embrion și îl păstrează trei nopți în pântecul său. Satapatha Brahmana (XI, 5,4,12-13) aduce precizările următoare: preceptorul concepe fătul când își pune mâna pe umărul copilului, și, a treia zi, acesta renaște ca brahman. Atharva Veda (XIX, 17) îl numește pe cel ce a trecut prin upanayana de "două
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și "renașterea" novicelui, adică nașterea sa către un mod de existență superior. Se obține "moartea" rituală printr-o "jertfire" sau printr-un regressus ad uterum simbolice. Echivalența acestor două metode implică asimilarea "morții sacrificiale" cu o "procreație". După cum proclamă Satapatha Brahmana (XI, 2,1,1), "omul se naște de trei ori: prima oară când îl nasc părinții săi, a doua oară când sacrifică., a treia oară când moare și este incinerat și, prin aceasta, intră din nou în existență", în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sperma. Îl fac să intre într-un șopron special; șopronul este uterul din care vine dlksă. Îl acoperă cu haină: haina este amniosul, membrana fătului. El ține pumnii strânși; într-adevăr, embrionul ține pumnii închiși în pântecul mamei." etc. (Aitareya Brahmana 1,3). Textele paralele subliniază caracterul embriologic și obstetric al ritului. "Dlkșita (i. E. cel care practica dlksă) este sămânță" (Maitrăyanl Samhită, III, 6, 1). "Dlkșita este făt, haina sa este corion" etc. (Taittirya Șam., I, 3, 2). Sensul acestui regressus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
legătură dintre moarte și renașterea rituala, pe de o parte, cosmogonie și regenerarea lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
VI, 7,4) sau bând soma (IX, 106,8). Indra a dobândit nemurirea prin asceză, tapas (X, 167, 1), și Atharva Veda declară că toți ceilalți zei au câștigat-o în același mod (XI, 5,19; IV, 11,6). După Brahmana, zeii au ajuns nemuritori săvârșind anumite sacrificii. Oamenii coboară tot din perechea primordială Cer-Pământ. Strămoșul lor mitic este Mânu, primul sacrifiant și primul om, fiu al zeului Vivasvat (RV, X, 63,7). O altă versiune identifică părinții mitici în persoana
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
popoare indo-europene. De altfel, mituri analoage sunt atestate în numeroase culturi tradiționale. Totuși, doar în India aceste mituri au suscitat tehnici sacrificiale, metode contemplative și speculații atât de decisive pentru trezirea unei noi conștiințe religioase. 76. Doctrina Sacrificiului în textele Brahmana Purusasukta este punctul de plecare și justificare doctrinală a teoriei sacrificiului elaborată în textele Brahmana (pe la 1000-800 î. Hr.). Ca și Purușa el s-a dat pe sine însuși zeilor și s-a lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
India aceste mituri au suscitat tehnici sacrificiale, metode contemplative și speculații atât de decisive pentru trezirea unei noi conștiințe religioase. 76. Doctrina Sacrificiului în textele Brahmana Purusasukta este punctul de plecare și justificare doctrinală a teoriei sacrificiului elaborată în textele Brahmana (pe la 1000-800 î. Hr.). Ca și Purușa el s-a dat pe sine însuși zeilor și s-a lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă Brahmanele, Prăjăpati pare să fie o creație
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a teoriei sacrificiului elaborată în textele Brahmana (pe la 1000-800 î. Hr.). Ca și Purușa el s-a dat pe sine însuși zeilor și s-a lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă Brahmanele, Prăjăpati pare să fie o creație a speculației savante, dar structura sa e arhaică. Acest "Domn al Făpturilor" se aseamănă cu Marii Zei cosmici. El seamănă întrucâtva "Unu"-lui din Rig Veda, X, 129, și lui Visvakarman, dar, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
locul acesta". Preoții îl realcătuiesc pe Prăjăpati, îl "adună" (samskri) zidind straturile de cărămizi care constituie altarul. Pe scurt, fiecare sacrificiu repetă actul primordial al creației și asigură continuitatea lumii pentru anul viitor. Acesta este sensul originar al sacrificiului în Brahmana: a recrea Cosmosul "dezarticulat", "epuizat" prin Timpul ciclic (Anul). Prin sacrificiu - adică prin activitatea susținută a preoților - lumea este menținută vie, armonioasă și fertilă. Aceasta este o nouă aplicare a ideii arhaice reclamând repetarea anuală (sau periodică) a cosmogonici. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
repetarea anuală (sau periodică) a cosmogonici. Faptul constituie totodată justificarea orgoliului brahmanilor, convinși de importanța decisivă a riturilor. Căci soarele nu s-ar ridica dacă preotul, în zori, n-ar aduce ofrandă focului (Sat. Br., II, 3, l, 5). În Brahmana, zeii vedici sunt ignorați sau subordonați puterilor magice și creatoare ale sacrificiului. Se proclamă că, la început, zeii erau muritori (Taitt. Șam., VIE, 4,2, l etc.); ei au devenit divini și nemuritori prin intermediul sacrificiului (ibid., VI, 3,4,7
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sacrificiul trebuie să fie corect efectuat și cu credință; cea mai mică îndoială cu privire la eficacitatea sa poate să aibă consecințe dezastruoase. Pentru a ilustra această doctrină rituală, care este în egală măsură o cosmogonie, o teogonie și o soteriologie, autorii Brahmanelor multiplică miturile sau fragmentele de mituri, reinterpretându-le într-o nouă perspectivă sau construind altele noi, pornind de la o etimologie fantezistă, de la o aluzie erudită sau o enigmă. 77. Eshatologie: identificarea cu Prăjâpati prin sacrificiu Cu toate acestea, o idee nouă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de unificare asupra propriei persoane, altfel zis, el devine "complet". La fel 19 Cf. J. Gonda, Leș religions de Vinde, I, pp. 236 sq. cum prin intermediul sacrificiului, zeul își recuperează persoana (ătman), sacrificatorul își face șinele, propriul său ătman (Kausitakl Brahmana, ffl, 8). "Construirea lui ătman seamănă, întrucâtva, cu reunificarea lui Prâjâpati, împrăștiat și secătuit de opera cosmogonică. Totalitatea actelor rituale (karmd), când este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Aitareya Br., U, 40,1-7); grație acestui ătman al său, sacrificatorul devine "nemuritor". Zeii înșiși și-au câștigat nemurirea prin sacrificiu, câștigând brahman (Sat. Br., XI, 2,3,6). Prin urmare, brahman și ătman sunt implicit identificați, încă din epoca Brahmanelor 20. Lucru confirmat de o altă serie de identificări: Prâjăpati, precum și altarul focului, sunt asimilați Rig Vedei: silabele Rig sunt identificate cu cărămizile altarului. Dar întrucât brahman este, el însuși, asimilat celor 432000 de silabe ale Rig Vedei, rezultă că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui ătman. Variate tehnici yogine aplică același principiu: "concentrarea" și "unificarea" pozițiilor corporale, a suflurilor, a activității psihomentale. Descoperirea identității Sinelui (ătman) cu brahman va fi neistovit exploatată și divers valorizată în Upanișade (§ 80). Pentru moment, să adăugăm că în Brahmana, brahman desemnează procesul sacrificiului cosmic și, prin extensie, puterea misterioasă care ține Universul. Dar deja din Vede, brahman a fost gândit și numit, în mod expres, nepieritorul, imuabilul, temelia, principiul oricărei existențe. E semnificativ că în mai multe imnuri din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în brahman (încă din Rig Veda, X, 125,5). "Nașterea unui brahman este o încarnare eternă a dharmei" (Mânu, I, 98)23. O categorie specială de texte, Aranyaka (literal, "de pădure") ne permite să urmărim tranziția sistemului sacrificial (karma-kandd) al Brahmanelor către primatul cunoașterii metafizice (jnana-kandd), proclamat de Upanișade. Aranyaka erau memorizate în taină, departe de orice așezare omenească, în pădure. Doctrina lor punea accentul asupra Sinelui, temelia sacrificiului, și nu asupra realității concrete a riturilor. După Aranyaka, zeii sunt ascunși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Doctrina lor punea accentul asupra Sinelui, temelia sacrificiului, și nu asupra realității concrete a riturilor. După Aranyaka, zeii sunt ascunși în om; altfel spus, 20 Cf. Lilian Silburn, Instant et Căușe, pp. 74 sq. ' *- 21 Un alt text din Latapatha Brahmana (X, 6,3,2) descrie "Purușa de Aur" din inima omului ca un grăunte de orez sau de mei - adăugând totuși că el este mai mare decât Cerul, decât eterul, pământul și toate lucrurile: "acest sine al Spiritului este șinele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
soare, mai rar prin absorbția unor droguri. Dar "încălzirea" se obține, de asemenea, prin reținerea respirației, fapt ce deschide drumul către o îndrăzneață omologare a ritualului vedic cu practicile Yoga. Această omologare a fost făcută posibilă mai ales prin speculațiile Brahmanelor pe tema sacrificiului. Sacrificiul și tapas au fost asimilate foarte devreme. Se afirmă că zeii au dobândit imortalitatea nu doar prin sacrificiu (§ 76), ci și prin asceză. Dacă în cultul vedic se oferă zeilor soma, unt topit și focul sacru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sociale dezvăluie o criză de profunzime în religia tradițională. E foarte probabil ca această criză să se fî declanșat ca urmare a speculațiilor brahmanice în jurul sacrificiului. 80. Upanișadele și căutările rși-lor: cum să ne eliberăm de "roadele" actelor noastre în Brahmana, zeii vedici au fost radical devalorizați în folosul lui Prăjăpati. Autorii Upanișadelor prelungesc și desăvârșesc acest proces. Dar ei merg și mai departe: nu șovăie să devalorizeze atotputerea sacrificiului. Unele texte upanișadice afirmă că fără o meditație asupra lui ătman
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de meditația asupra "puterilor" sacrificiului. Am văzut că, așa cum Prăjăpati era restaurat și își recâștigă "persoana" sa (ătmari) prin puterea sacrificiului, tot astfel sacrifiantul, prin actele sale rituale (karmari), își "unifica" funcțiile sale psiho-fiziologice și își întemeia "Șinele" (§ 77). În Brahmana, termenul karman desemnează activitatea rituală și consecințele sale benefice (pentru că, după moarte, sacrificatorul avea acces în lumea zeilor). Dar reflectând la procesul ritual "cauză și efect", era inevitabil să se descopere că orice acțiune, prin simplul fapt că dobândea un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
legături strânse cu zeii, nici chiar prin asceză ori caritate, în sihăstriile lor, rși-i căutau alte mijloace spre a se elibera. O descoperire importantă s-a făcut meditându-se asupra valorii soteriologice a cunoașterii, exaltată deja în Vede și în Brahmana. Evident, autorii Brahmanelor se refereau la cunoașterea ezoterică a omologiilor implicate în operația rituală. Necunoașterea misterelor sacrifâciale era ceea ce, după Brahmana, îi condamna pe oameni la o a "doua moarte". Dar rși-i au mers mai departe; ei au disociat "cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeii, nici chiar prin asceză ori caritate, în sihăstriile lor, rși-i căutau alte mijloace spre a se elibera. O descoperire importantă s-a făcut meditându-se asupra valorii soteriologice a cunoașterii, exaltată deja în Vede și în Brahmana. Evident, autorii Brahmanelor se refereau la cunoașterea ezoterică a omologiilor implicate în operația rituală. Necunoașterea misterelor sacrifâciale era ceea ce, după Brahmana, îi condamna pe oameni la o a "doua moarte". Dar rși-i au mers mai departe; ei au disociat "cunoașterea ezoterică de contextul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
O descoperire importantă s-a făcut meditându-se asupra valorii soteriologice a cunoașterii, exaltată deja în Vede și în Brahmana. Evident, autorii Brahmanelor se refereau la cunoașterea ezoterică a omologiilor implicate în operația rituală. Necunoașterea misterelor sacrifâciale era ceea ce, după Brahmana, îi condamna pe oameni la o a "doua moarte". Dar rși-i au mers mai departe; ei au disociat "cunoașterea ezoterică de contextul ei ritual și teologic; gnosa este socotită capabilă să surprindă adevărul absolut, dezvăluind structurile profunde ale realului. O
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]