57 matches
-
să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
necesare în casă după indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam acum de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, ne știind când și unde am dispărut. Braica s-a întors acasă după vreo săptămână, flămândă și jerpelită, ca un câine de pripas, dar după câteva zile fiind bine hrănită și îngrijită și-a revenit. Aceasta a fost prima mea aventură când am plecat într-o plimbare clandestină
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
adecvat pregătirii sale, firește, își petrecea timpul scriind, deși mă îndoiesc că ar fi publicat pe vremea aceea vreun rând, ori bătând coclaurile cu arma pe umăr, ca un pasionat vânător ce se afla, însoțit mai mereu de cățeaua lui, Braica. Legase prietenii cu vânătorii localnici, mai ales se atașase de medicul Zeno Ioanovici, călătorind împreună cu motocicleta acestuia, un MZ de 175 cmc, cu câinii purtați în ranițe, pe la Chizătău, unde sunt bălți populate din belșug de diverse înaripate, ori prin
CÂNDVA, LA LUGOJ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342883_a_344212]
-
Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță, de frica câinelui și astfel să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles, că de fapt era Braica, cățeaua familiei, care și ea s-a luat după căruță ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am depășit perimetrul comunei și cum am ieșit la drum de câmp, tata a dat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
necesare în casă, după indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă lăturalnică din apropiere, îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam acum, de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, neștiind când și unde am dispărut. Braica s-a întors acasă după vreo săptămână, flămândă și jerpelită, ca un câine de pripas, dar după câteva zile fiind bine hrănită și îngrijită și-a revenit. Aceasta a fost prima mea aventură când am plecat într-o plimbare clandestină
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam, cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica, cățelușa cea bălțată și cu picioarele scurte, era prima care îl auzea de departe pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână, ca tata să aibă încredere a
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
noastră. Când fulgera, ziceai că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra din înaltul cerului chiar în fața lui, sfredelind parcă pământul, urmată imediat de o rafală de bufnituri asurzitoare, care te băgau în sperieți oricât de curajos ai fi fost. Cățelușa Braica de teamă, a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică, ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului, ghemuită
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță, de frica câinelui și astfel să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles, că de fapt era Braica, cățeaua familiei, care și ea s-a luat după căruță ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am depășit perimetrul comunei și cum am ieșit la drum de câmp, tata a dat
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
necesare în casă, după indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă lăturalnică din apropiere, îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam acum, de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, neștiind când și unde am dispărut. Braica s-a întors acasă după vreo săptămână, flămândă și jerpelită, ca un câine de pripas, dar după câteva zile fiind bine hrănită și îngrijită și-a revenit. Aceasta a fost prima mea aventură când am plecat într-o plimbare clandestină
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam, cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica, cățelușa cea bălțată și cu picioarele scurte, era prima care îl auzea de departe pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână, ca tata să aibă încredere a
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
noastră. Când fulgera, ziceai că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra din înaltul cerului chiar în fața lui, sfredelind parcă pământul, urmată imediat de o rafală de bufnituri asurzitoare, care te băgau în sperieți oricât de curajos ai fi fost. Cățelușa Braica de teamă, a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică, ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului, ghemuită
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță de frica câinelui și astfel să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles că de fapt era Braica, cățeaua familiei, care și ea s-a luat după căruță ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am depășit perimetrul comunei și cum am ieșit la drum de câmp, tata a dat
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
necesare în casă după indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă lăturalnică din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam acum de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, ne știind când și unde am dispărut. Braica s-a întors acasă după vreo săptămână, flămândă și jerpelită, ca un câine de pripas, dar după câteva zile fiind bine hrănită și îngrijită și-a revenit. Aceasta a fost prima mea aventură când am plecat într-o plimbare clandestină
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica, cățelușa cea bălțată și cu picioarele scurte, era prima care îl auzea de departe pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă tata încredere a ne
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
noastră. Când fulgera ziceai că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra din înaltul cerului chiar în fața lui, sfredelind parcă pământul, urmată imediat de o rafală de bufnituri asurzitoare care te băgau în sperieți oricât de curajos ai fi fost. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
ȘCHIOPU, Ursula (30.VII.1918, Mihai Viteazu, j. Cluj), poetă. Este fiica Olimpiei (n. Braica), nepoată a memorandistului Ioan Rațiu, și a lui Grigore Biji, profesor de liceu la Turda. Face cursul secundar la Turda, iar pe cel universitar la Facultatea de Filosofie și Litere din București, susținându-și licența în psihologie-pedagogie (1940). Urmează și
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
spună. Am constatat că în lume sînt mult mai mulți înțelepți decît am crede noi în cele mai optimiste evaluări. Îmi amintesc de un pianist francez strălucit care a umplut sala la Filarmonică. Stăteam lîngă distinsul director al Filarmonicii, domnul Braica. Cum eram un profan în domeniu, l-am întrebat: Ce notă îi acordați, domnule director? Zece, îmi răspunde scurt. Și atunci lui Dan Grigore cît îi acordați? Zece, răspunde din nou directorul. Adică tot una? Tot zece? Ei, stați, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
învățământ superior, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. PRIM-MINISTRU VICTOR-VIOREL PONTA Contrasemnează: --------------- p. Ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, Teodor Codrin Scutaru, secretar de stat p. Ministrul delegat pentru dialog social, Alexandra Patricia Braica, secretar de stat Ministrul finanțelor publice, Ioana-Maria Petrescu Ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea Ministrul educației naționale, Remus Pricopie p. Ministrul delegat pentru învățământ superior, cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, Gigel Paraschiv, secretar de stat Ministrul economiei, Constantin Niță Ministrul
HOTĂRÂRE nr. 473 din 4 iunie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/262578_a_263907]