210 matches
-
se scandează niciodată, dar care, din respect și din stimă, te face, fără să vrei, să te ridici supus în picioare și să-ți descoperi capul. Abia aceasta este adevărata miză și cea mai însemnată, restul fiind doar lucru de bravadă, în sinceritatea căruia nu te poți încrede niciodată pe deplin!” Ei bine, lunile veneau și se duceau necontenit, în alunecușul lor de neoprit. Cu fiecare zi, acesta începea să dovedească, prin ceea ce scria, un talent deosebit, aproape înrudit cu geniul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fie pe cont propriu, fie alături de niște necunoscuți. Să fi fost oare scopul Bătrînului să te facă să urăști din toate puterile sistemul ăla nenorocit care l-a marginalizat și persecutat aproape patruzeci de ani doar din cauza unor acte de bravadă din tinerețe? Sau o fi altceva la mijloc? O s-o afli vreodată? — Acum ai înțeles de ce a mers țara asta așa de prost întotdeauna? zice Roja privind la Curist care se întoarce urmat îndeaproape de Nepoțică, ce își aranjează din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deplasăm fiecare în direcția sa? Noi la Coloane, unii acasă la căldurică, Monte Cristo la Televiziune, Petrică și Sena la Ministerul Apărării, restul care pe unde, dracu’ să-i mai știe. Și ce-a fost rău în asta? Mai puțină bravadă, și mai multă eficiență, spune Croitorașul, v-a folosit la ceva că v-ați aventurat orbește în necunoscut, că ați luat-o pe cont propriu, fără să vă gîndiți la consecințe? — Chestia e că în situații din-astea nu poți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
meu, zise ea. El spuse sfidător: — Nu la dumneata Îmi este gândul. Am alte lucruri la care să mă gândesc. Dacă nu vrei biletul, n-ai decât să-l arunci. Ea Îl văzu pândind-o, cu umerii ridicați iarăși a bravadă, a nepăsare, și Începu să plângă fără zgomot, Întorcându-se spre fereastră, spre râu și spre un pod care trecea și un fag desfrunzit străpuns de muguri timpurii. Așa mulțumesc eu pentru o noapte de somn lung și liniștit; așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ai Întârziat trei zile. Unde naiba te crezi?“ Și eu voi spune „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Repetă fraza cu voce tare ca să audă cum sună. „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Dar zgomotul trenului Îi reduse bravada la un sunet echivalent mai degrabă cu un văl tremurător. — Scuzați-mă, Îi spuse el domnului Peters, care moțăia În colțul lui, puțin unsuros la gură după cina ce-o servise. El Își Întinsese picioarele de-a curmezișul compartimentului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în care am..., știi tu. Carol se strădui să roșească, dar nu reuși decât să dea o nuanță ceva mai aprinsă fondului de ten. — A, acea aniversare... Dan se pricepea mai bine - se înroșise ca o sfeclă. Desigur, după cum știm, bravada lui de macho, „urcatul la bord“ și furiile lui de bețiv nu erau decât de fațadă. De fapt, toate acestea îl speriau de moarte. Se temea că e incapabil să satisfacă o femeie. De fiecare dată când se urcase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bucătărie, slabă, aproape o umbră, Sidonia urmărea interesată discuția celor doi tineri și mintea îi forfotea de planuri abia schițate. Vara aceea fusese pentru ea un adevărat calvar, cu restanțele lui Ovidiu, cu plictisul lui afișat ca un semn de bravadă, gata oricând să abandoneze totul, la modul cel mai serios cu putință, interesat mai mult de reușita unor partide de tenis decât de propriile lui examene, aproape că învățase cot la cot cu el, chiar mai mult decât el cursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajuns, imediat ce s-a declarat pacea, a fost mai mult decât logică, date fiind resursele de care dispunea și contextul. Dar, sigur, lucrurile cele mai rele nu izvorăsc întotdeauna din intențiile cele mai rele. Purtând cicatricele războiului, în pofida îngâmfării și bravadei sale, Mycroft Ward a dezvoltat o obsesie pentru singura mare scăpare a stratagemei sale; căci, cu toată nemurirea pe care sinele lui o putea atinge cu ajutorul folosirii repetate a „aranjamentului“, tot putea fi - ca oricine altcineva - împușcat de moarte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fie pe cont propriu, fie alături de niște necunoscuți. Să fi fost oare scopul Bătrînului să te facă să urăști din toate puterile sistemul ăla nenorocit care l-a marginalizat și persecutat aproape patruzeci de ani doar din cauza unor acte de bravadă din tinerețe? Sau o fi altceva la mijloc? O s-o afli vreodată? — Acum ai înțeles de ce a mers țara asta așa de prost întotdeauna? zice Roja privind la Curist care se întoarce urmat îndeaproape de Nepoțică, ce își aranjează din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deplasăm fiecare în direcția sa? Noi la Coloane, unii acasă la căldurică, Monte Cristo la Televiziune, Petrică și Sena la Ministerul Apărării, restul care pe unde, dracu’ să-i mai știe. Și ce-a fost rău în asta? Mai puțină bravadă, și mai multă eficiență, spune Croitorașul, v-a folosit la ceva că v-ați aventurat orbește în necunoscut, că ați luat-o pe cont propriu, fără să vă gîndiți la consecințe? — Chestia e că în situații din-astea nu poți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu descrierea părților din corpul omenesc care participă la actul sexual și a actului sexual însuși. ‹ Poeziile lui Alexandru Potcoavă sunt reușite atunci când sunt reușite, nu atunci când sunt licențioase. Unele, întâmplător, sunt și reușite, și licențioase. Iată un exemplu de bravadă (oarecum) simpatică: „apucă tu de-un colț apuc eu de / altul și hai să scuturăm cearceaful / pe balcon în capul trecătorilor / doar ne-or lua în serios că / noi nu ne jucăm de-a dormitul iubito / și-apoi lasă gospodinele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se scandează niciodată, dar care, din respect și din stimă, te face, fără să vrei, să te ridici supus în picioare și să-ți descoperi capul. Abia aceasta este adevărata miză și cea mai însemnată, restul fiind doar lucru de bravadă, în sinceritatea căruia nu te poți încrede niciodată pe deplin!” Ei bine, lunile veneau și se duceau necontenit, în alunecușul lor de neoprit. Cu fiecare zi, acesta începea să dovedească, prin ceea ce scria, un talent deosebit, aproape înrudit cu geniul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mistificare, admițînd neapărat că, sub sigla secerii și ciocanului, nonvaloarea a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N. Steinhardt pe care l-
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
presă, abordat la întâlnirea Marina Constantinescu - Mihai Gâdea de la TVR, este acela al relației dintre intelectuali și puterea politică. Iată câteva dintre declarațiile realizatorului de la Antena 3: - “De foarte multe ori am fost tentat să plec. Nu vreau să fac bravadă de patriotism, dar am avut sentimentul că România e pentru români.” - “Niciodată nu trebuie să ne îngrijoreze o presă care este prea critică. Ci una care este prea slugarnică, una care face propagandă unei anumite puteri. - “Unul din motivele pentru
Mihai Gâdea la TVR: “Liderii de opinie mor, ad litteram" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79634_a_80959]
-
vom recunoaște că omul acesta a fost un erou. Gestul său sacrificial probează un eroism fără nicio urmă de vanitate și spectaculozitate. Nu o dată, actele pe care obișnuim să le considerăm eroice au un caracter de bravură sau chiar de bravadă; în cazul lui Fondane e vorba de o asumare simplă, firească, neezitantă, de o decizie spontană, menținută apoi și la lumina reflecției analitice. De câte ori s-ar fi putut răzgândi în acest interval, câte alibiuri n-ar fi putut inventa mintea
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
concrescut. Vara 1917 Locțiitoarea Eu trăiesc cu fotografia ta, cea care hohotește, Căreia încheieturile și mădularele-i trosnesc, Cea care-și frânge mâinile și nu mă părăsește, La care tot vin și vin musafiri-musafiri, și tânjesc. Care de la trosnetul buștenilor, bravada lui Rakozi,* De la flaconașe în sufragerie, de la sticlă și musafiri După ce va galopa pe clapele pianului, va sări - De la rozete, de la roze, de la arșice și sâmburi, Pentru ca, slăbindu-și coafura, și buton de ceai - fudul, Zbanghiu, - prinzându-l la cingătoarea
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
n-ar oferi altceva decât „spectacolul unor incapacități". De altfel nici nu mai știe bine ce conțin cărțile. Memorie nu are, iar să le recitească ar fi fără sens „când există atâtea cărți fundamentale rămase necitite". Ce avem aici? Răsfăț, bravadă, autopedepsire publică, ce avem? Nu avem și un dedesubt de ironie? Am spus și altădată: să nu căutăm omul real în chiar tot ce afirmă despre sine Livius Ciocârlie. Prea adesea el construiește, cu elemente biografice, un personaj. Chiar și
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
ci toate aventurările lui în necunoscut, indiferent cât de primejdios ar fi acesta. A fost de atâtea ori pe punctul de a se îneca, de a se prăbuși, de a fi ucis, de a-și pierde prețioasa viață din cauza unei bravade stupide sau a unei acțiuni nesăbuite, încât, puse cap la cap, aceste happening-uri aproape fatale ar constitui singure o carte (sau mai curând un film) cu neverosimil exces de suspans. Odată, în Israel, a fost cât pe-aci să-
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
într-un crez ce devine figură lirică. Întocmai ca unii mari actori care trec cu cea mai mare ușurință de la naturalețea conversației la postura scenică, Nicolae Tzone leagă direct mărturisirea doctrinară de textul poetic. Aproape în orice loc, acesta probează bravada scumpă inimii sale, hiperbola eului devenită un „punct de onoare" al creației. De remarcat că bardul e totuși mereu infuzat de conștiința sa de înger căzut. Spre deosebire însă de autorii ce și-o înfățișează la modul unei frămîntări, a
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
trimite oameni pe Lună numai și numai pentru a demonstra că America era mai avansată decât Uniunea Sovietică în materie de cercetare spațială. El contestă importanța științifică a performanței și susține că n-a fost o „premieră", ci doar o bravadă fără „va urma", o costisitoare demonstrație publicitară al cărei scop principal a fost marcarea unui punct în „războiul rece". Wernher von Braun are și în această reconstituire un rol principal de erou negativ, fiind prezentat ca un personaj carismatic, insistent
Saltul uriaș spre nicăieri by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6129_a_7454]
-
i-a oferit poetului Gellu Naum niște marijuana ca să-și pună în pipă. Poetul a zâmbit superior și a spus: «N-am nevoie de stimulente de acest tip. Îmi controlez singur stările psihedelice». Putem recunoaște aici și un fel de bravadă, tipică scriitorilor și artiștilor avangardiști (și nu numai). Bănuit că își creează tablourile sub influența substanțelor halucinogene, Salvador Dali a declarat: «Nu iau droguri. Eu însumi sunt drogul»." (pp. 269-270) Bravadă sau nu, altceva e frapant în privința episodului consemnat de
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
stările psihedelice». Putem recunoaște aici și un fel de bravadă, tipică scriitorilor și artiștilor avangardiști (și nu numai). Bănuit că își creează tablourile sub influența substanțelor halucinogene, Salvador Dali a declarat: «Nu iau droguri. Eu însumi sunt drogul»." (pp. 269-270) Bravadă sau nu, altceva e frapant în privința episodului consemnat de Andrei Oișteanu. E pentru prima oară, dacă nu greșesc, când cineva vorbește atât de deschis despre existența concretă a drogurilor (fie ele și ușoare) în plin regim comunist. Sigur, dacă excludem
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
conștincios salturile imprevizibile de umoare, de atitudine, incursiunile în mereu alte medii și cercuri, abjurările și parțialele reconversiuni, încât ar fi nedrept ca rezumatul reconstituirii să fie înghesuit într-o singură pagină de revistă. Iată, pentru moment, lista câtorva dintre bravadele, apostaziile și ieșirile lui din rânduri. La Viena, unde studia pentru a deveni inginer, s-a duelat cu unii dintre cei mai agresivi studenți care-și băteau cu ciomegele colegii evrei. Convertit la sionism, a aderat la cea mai intransigentă
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
Olga Koklova, prima sa soție, cât și de expresionismul lui Soutine și forța strigătelor mute ale modelelor sale. Sunt imagini respingătoare pictate însă cu suavitate. „Frumusețea devine iritantă pentru mine. Îmi place grotescul. E mai plin de veselie” - susține cu bravado un artist care nu mai este chiar tânăr... Cu o geometrie cu structuri mereu instabile, cu coordonate incerte și culori care pulsează aparent necontrolat, seria de tablouri se înscrie în linia caracteristică a operei lui de Kooning, îmbinând într-un
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
după aceea, căci era o formulă comodă, în expresivitatea ei, pentru a califica (de nu chiar pentru a blama) un soi de echilibru al stărilor de spirit și al atitudinilor, exprimate deopotrivă în scrisul poetic și în glosele critice, fără bravada polemică și efervescența stilistică a altor confrați. În ce mă privește, am simțit mereu ca o povară și o deficiență zisa „cumințenie”, devenită cu timpul motiv aproape recurent într-o poezie scrisă cu teama de stagnare spirituală, de conformism și
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]