117 matches
-
a lăsat înconjurată de rude adunate în jurul ei cu graba din cinematograful de epocă, pentru a se îndrepta în pas vioi și sacadat spre biserica în care s-a pomenit lângă un bărbat cu mustață, cu părul lins, dat cu briantină. Și aproape imediat - în memoria Charlottei nu au avut timp nici măcar să părăsească biserica - tânăra mireasă se înveșmânta în negru și nu-și mai putea ridica ochii grei de lacrimi. Ai fi putut crede, atât de rapidă a fost schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
carnețelul și Începu: ― Numărul unu. Coșul de gunoi din bucătărie n-are capac. Numărul doi. O muscă pe masa din bucătărie. Numărul trei. Prea mult usturoi În mâncare. Cauzează indigestie. (Și acum Desdemona reperează vinovatul: părul bărbatului scund. Mirosul de briantină al acestuia Îi provoacă greață.) ― Foarte drăguț din partea dumneavoastră că veniți aici și vă interesați de sănătatea angajatului dumneavoastră, spuse Zizmo. Nu vrem să se Îmbolnăvească nimeni, așa-i? Asta poate Încetini producția. ― O să mă prefac că n-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intrând pe geamul Theodorei chiar când tânăra Își face vânt la degetele de la picioare, ca să i se usuce oja. Și, auzind-o, mama mea se Întoarce spre geam și zâmbește. Sursa muzicii nu era alta decât un Orfeu dat cu briantină care locuia chiar În spatele ei. Milton Stephanides, de douăzeci de ani, student la colegiu, stătea la propria lui fereastră, apăsând cu dexteritate tastele clarinetului. Purta o uniformă de cercetaș. Cu bărbia ridicată și coatele proiectate În afară, ținând ritmul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
recunosc: tatăl meu n-a arătat niciodată bine. La optsprezece ani era Îngrijorător de slab, ca un tuberculos. Fața Îi era plină de coșuri. Avea deja pungi Întunecate sub ochii triști. Bărbia Îi era firavă, nasul supradezvoltat, părul dat cu briantină la fel de masiv și de strălucitor ca un tort de gelatină. Cu toate acestea, Milton nu era conștient de nici una dintre lipsurilor sale. Era Înzestrat cu o Încredere de sine de nezdruncinat, care Îl proteja, ca o carapace, de atacurile lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și au luptat pentru ea Cu săbii luminoase Ochiul învățat la priveliști esențiale Instituie cenzura de noapte Lună plină coace toate închipuirile Sporind până la crăpatul bobului Misterul spectacolului În orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un bărbat numit Ray. A studiat sala. —Avem vreun Ray aici? Hai, Ray, știm că ești undeva acolo. Un bărbat solid s-a ridicat în picioare. Purta o cămașă în carouri enormă și avea o chică de țărănoi îmblânzită cu briantină; părea foarte stânjenit. —Tu ești Ray? A dat din cap și a luat cu grijă microfonul. —Ray, zise Neris râzând, mi se spune că nu crezi câtuși de puțin în porcăriile astea extrasenzoriale. Așa e? Ray a spus ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
războinic. I-am zâmbit dulce. — Am urcat să văd ce faci. Atunci să ai grijă data viitoare, bine? Puteai să-mi provoci un atac de cord. De după o ușă din spatele nostru se ivi un bărbat cu părul negru uns cu briantină. Batista roșie de la buzunarul pieptului era îndoită cu precizia unei tăieturi de lamă. L-am recunoscut imediat. Era bărbatul cu care vorbise Richard Fine când făcuse Bill atacul de inimă. — E totul în regulă? întrebă îngrijorat. Mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
șoc l-am tras de testicule atât de tare încât le-ar trebui o hartă să-și găsească locul inițial. S-a aplecat. I-am pus ambele mâini pe cap, depășind sentimentul de repulsie că m-aș putea murdări de briantina cu care își dăduse pe păr, și am apăsat în așa fel încât fața să-i vină în contact cu genunchiul meu ridicat. Sper că i-am rupt nasul. Cred că am auzit ceva cartilaginos rupându-se. Acum eram chit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca traducătoare, ca dactilografă sau ca spălătoreasă de vase pe la vreun local, Însă, pe cît se pare, colaborarea mea din trecut cu Cabestany mă Înfierase ca indezirabilă și ca focar de bănuieli indescriptibile. Un funcționar În costum strălucitor, uns cu briantină și avînd o mustață desenată cu creionul, unul din sutele ce păreau să tot iasă de sub pietre În lunile acelea, a insinuat că o fată atrăgătoare ca mine nu avea de ce să recurgă la niște slujbe atît de lumești. Vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
problemă este că nu are partener. Să nu i se pară ciudat lui Bobby, dar n-ar vrea...? Philips are o figură fără riduri, deranjant de rotundă, ca o minge de fotbal, părul pieptănat într-o parte și uns cu briantină, care-l face să lucească în lumina lunii, ca o placă de gramofon. Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o mână la spate, de parcă s-ar pregăti să recite ceva. Pare lustruit cu șelac. Bobby nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ai ști ce să spui, dar ți-ai dori să râzi atât de lipsit de griji ca el, dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici o geantă. Avea doar un portofel mai mare, atașat ca un marsupiu de corpul ei. Ce dobitoci, spuse ea cu nepăsare când reveni. Scoase un mic pieptene din buzunarul pantalonilor și-și rearanjă părul, care era deja dat atent cu briantină. Părea să fi fost un reflex automat, deprins de prin filmele anilor ’50. Mă gândisem că va fi vreu să reîntorc conversația spre punctul interesant la care ajunsese mai devreme, dar, spre surprinderea mea, Fliss a părut fericită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și lipit de țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația bursei de valori, dar imense pentru mine, niște cutii cu briantină grunjoasă ca mierea de fagure și-mi petreceam ore Întregi să mi-o Întind pe păr, până mi-l laminam ca Într-o singură calotă de plumb, o cască. Apoi Îmi puneam un mic fileu, să mi-l țină apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu plasa pe cap, mi-am scos-o, am controlat superbul efect În oglindă și mi-am Îndreptat pașii Într-acolo, să-i Întâlnesc pe cei cărora eram gata să le jur credință. M-am apropiat de ei când deja briantina luată de la piață Își terminase funcția ei de lipici și părul Începea să revină În poziție verticală, dar cu Încetinitorul. Mare entuziasm pe cei din Fundătură, strânși cerc În jurul meu și dându-și coate. Am cerut să fiu admis. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cecilia n-ar mai fi putut să mă ignore, eu În picioare, strălucind, și mizerabilul de saxofonist stând jos. Trompeta-i războinică, angelică, apocaliptică, victorioasă, sună atacul; saxofonul Îi cheamă la dans pe papițoii de la periferie cu părul uns cu briantină, obraz În obraz cu niște fete asudate. Iar eu studiam trompeta ca un nebun, până când m-am prezentat În fața lui don Tico și i-am spus «vă rog să mă ascultați», și eram ca Oscar Levant când dă prima probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ambianță, luxul ostentativ care învelea ca o crisalidă insecta terifică a ruletei, nu făcea decât să sporească excitația spectatorilor la mirosul morții. Totul era, mai departe, cât se poate de adevărat. E drept că Ruletistul avea acum părul dat cu briantină și purta smokingul și pantalonii largi ai acelei epoci, dar revolverul era adevărat și gloanțele cu totul reale, iar probabilitatea "accidentului" atât de așteptat - mai mare ca oricând. Arma a trecut din nou prin toate mâinile, lăsând pe degete un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de lume, dar avea răbdare să se joace și cu mine ! Când îi auzeam motorul automobilului, alergam să-i sar de gât ! Ce frumos mirosea obrazul lui, neted și mângâietor, proaspăt ras, totdeauna, și părul creț, care se ondula sub briantină ! Totdeauna urca scările la mine cu cartonul de prăjituri, cu ciocolată Suchard și fructe glasate. Iar eu mă țineam după el ca o umbră și chicoteam la toate glumele lui, de care Muti pretindea că nu sunt prea reușite. N-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui necontenite încă nu-i brăzdaseră suprafața netedă. Avea părul castaniu închis al familiei McCaffrey (cei din familia Stillowen erau blonzi), pe care-l purta scurt și lins, într-o tunsoare de modă veche (se zvonea chiar că ar folosi briantină). Era mai înalt decât Brian, dar mai scund decât Tom. Fusese cândva zvelt, dar acum devenise ceva mai greoi. Avea ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strălucitor și cu cîteva bucle care mai păstrau culoarea tutunului de la ultima oxigenare. Fiindcă susnumitul Abraham Își deschidea buclele cu apă oxigenată și acum, cînd se aflau față În față cu el, Susan și Juan Lucas putură simți amestecul de briantină, parfum și transpirație pe care-l răspîndea noul servitor. Juan Lucas servi două gin and tonics, puse cuburi de gheață și Începu să amestece ușor băuturile cu niște lingurițe lungi de argint, apăsînd feliile de lămîie de pereții paharului. Abraham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voce nedeslușită îi spuse: — îmi dau seama că noi doi nu am ajuns deloc să ne înțelegem deloc. Gloopy stătea rînjind în gol în cadrul ușii. Picioarele îi erau lipite și mîinile strînse pe lîngă corp, iar părul cărunt dat cu briantină și haina argintie sclipeau umede. Se apropie cîțiva pași de parcă ar fi avut șoldurile lipite, apoi se prăbuși înainte pe podea cu un pleoscăit. Rămase în postura în care stătuse în picioare, numai că acum capul îi era dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună întrebări ca unui bolnav. ― Nu vă supărați, vă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și în bar intră un băiat, cu cizme de dansator flamenco, ale căror vârfuri de metal zgâriau în mers dușumeaua. — A, era și timpul, îi spuse Lana. — Ai angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre cârlionții bine unși cu briantină. Ce s-a-ntâmplat cu ultimu’? A dat ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise o geantă lucitoare făcută de mână și-i dădu Lanei un teanc de bancnote. — A mers totu’ bine, George? întrebă ea. Le-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aia s-a auzit un ciocănit În ușă. — Vorbești singură, prostuțo? a Întrebat Mustafa băgând capul pe ușă. Dă muzica aia Îngrozitoare mai Încet! Cu ochii lui căprui sclipind de avântul tinereții, cu părul lui negru dat cu prea multă briantină și pieptănat peste cap, putea fi considerat frumos dacă n-ar fi fost ticul ăla pe care Îl căpătase Allah știe când. Avea obiceiul să-și Încline capul spre dreapta În timp ce vorbea, o mișcare bruscă, mecanică, ce se intensifica atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria „virililor”, cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună întrebări ca unui bolnav. — Nu vă supărați, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
corcodușa, un fel de cornițe, așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină și făcut ca o caschetă protectoare. Se tundea singur, între două oglinzi, și se chinuia îngrozitor ca să-și potrivească tunsoarea la spate. Și, de parcă n-ar fi fost de-ajuns, Achile avea și creastă. De fapt, erau două hălci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]