1,259 matches
-
în noaptea asta n-am să dorm dar încă o dată nicăieri n-am să pornesc. în tâmple îmi zvâcnesc minutare bolnave pândind eliberarea exploziei sub umărul stâng carnea străină pulsează în silă. dus-întors el era puțin nord puțin sud puțin briză și uragan rouă soare în deșert ea îl întâlnea atât de rar încât aproape îi uitase chipul numele dogoarea privirii nici nu era sigur dacă îl întâlnise vreodată sau doar își aducea aminte ca de prima iarnă din viața ei
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi, dacă luna n-ar veni să presare între polii marini un drum de petale reci de lumină. Pe uriașa frântură de glob, zbaterea lor zvăpăiată, cu scânteieri legănate de briză, oferă privirii o cărare împărătească de onixuri și platine, pe care închipuirea poate păși la capătul fără capăt al lumii. Dar noaptea mai păstrează - pentru ceasul cel mai rar al destăinuirilor mării - nebănuit uluitoare viziuni, pe al căror secret ți
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
gură și floarea tot albă, tot albă de nea. Fluture negru și crudă arsură, aici, mai aproape de inima mea! Câtă Înțelepciune, Îmi spui, are corbul! Troiene de păsări Îmi bat la fereastră, În flacăra vieții zăpada seascunde, călită ispită sub briză albastră. Uneori mă ascund și eu În nimb de-ntristare, viclean de tine sorii amuțind, mă voi preface cu siguranță Într-un roi de albine, am martor ispita și-un sobor Îngeresc! Nu-i viscol lumina, nu-i nimeni În
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
ființei tale ticsit de gînduri care n-au nevoie de sînge marginea ființei tale plină de-un sînge care n-are nevoie de gînduri. Suprarealism Dulce ca alvița mintea ta albastră barometru al steiului surîzător ca o tabacheră creierul-telefon o briză ruginită sentimente pieptănate ca apa în sus în jos în jos în sus analfabete ca un cinematograf. Moartea Moartea e o carte necitită cum umbra înaintează pe-aleile sale inspectînd peluzele zdrențuite de flori e cu neputință ideea unei dezertări
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
seară, către apus, lumina scădea pe nesimțite, contururile nu mai erau atât de sigure, încât poza părea ușor mișcată. Deși fotografia era veche, în alb-negru, se vedea că părul ei nu era nici brun, nici blond ci, probabil, castaniu. Sub briza mării o șuviță de păr îi căzuse pe frunte, acoperind sprânceana stângă. Poate de aceea zîmbetul ei părea trist. ...Costel era în deplasare, departe, undeva în Maramureș. Poate că mai era îndrăgostit de ea, căci îi telefona în fiecare zi
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
din Bosnia în plin conflict de familie. Tematica să are afinități faulkneriene, insă Haske optează pentru stilul minimalist, punctat din loc în loc de ecouri emersoniene. În Bosnia, naratorul își amint- este, printre explozii, cum în Michigan, „în zilele cu soare, o briză ușoară se făcea simțită în mijlocul dupamiezii. Fără țânțari, fără furnici, fără muște, doar soare cald și bâzâit de libelule". Juan Ochoa își îndreaptă atenția către frontieră Statelor Unite cu Mexicul și narează, cu o sinceritate devastatoare, despre copilăria trăită lângă un
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
latitudinea profitului și în longitudinea corupției, nu vom fi niciodată liberi și prosperi. Potrivit dictonului profan ” precum în America așa și pe pămînt ”, ruinarea castelelor de nisip, clădite prin exploatarea omului de către om, are nevoie nu de taifun, ci de briză. Astfel diversiunea politică și economică desfășurată în Europa de Est, din 1989 până în 2013, fundamentată pe experimentul Terapiei de Șoc și Tranziției, care a dezorientat popoarele în căutarea unei căi de evoluție și a deturnat Europa spre un Capitalism Primitiv, va fi
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
aruncătura de băț de vila șefului statului. Trubadurii se țin în preajma seniorilor, pentru a înaltă oricând ode și pentru a fi controlați! Am lăsat bagajul și am mers întins pe terasa. Matasea verde că jadul a apei Mării Negre unduia sub briză ușoară, mărginita de pietrele în formă de focă, îngrămădite pentru a zăgăzui impetuozitatea valurilor. Mai aproape, măi înspre noi, terenul de bătut mingea pe nisip, aleea din capătul falezei, gardul verde împrejmuitor al vilei și, până sub picioarele noastre, grădină
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
stafide, baclava cu frișcă, iar de băut, băură vinul cumpărat de ei când fuseseră la Constanța, un vin grecesc numit simplu, Hrist! Toată mâncarea - foc fierbinte. Fără nici o muscă în jur. Ciudat. Afară era spre 40 de grade... Noroc cu briza sărată trimisă de marea cuprinsă de aceeași lenevie asiatică. (va urma)
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
și steaguri pornesc la drum, și leul înaripat și coloane, pe apele timpului, și nu părăsești pământul. Aruncat pe-un Ararat la Veneția. V-am sărutat subporticurile și odgoanele, istoriile în culori ale Bibliei, statuile în duhnirile de vintre ale brizei, clatinul lin al palatelor, și fructele voastre de mare oameni de mare, oameni ai locuințelor lacustre dintr-o mare poezie a românilor o mărgea mică în mozaicurile flori de mică. Și-acum eu trebuie să plec înapoi, acasă, în zmalțul
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
mâini; ea, cu brațele pe genunchi, urmărind zborul pescărușilor. La un timp, el se ridică și desleagă barca. Ea adună două pocale cu picior, lungi, și sticla, din care au băut. El îi surâde. Ea-și netezește zbatul rochiei dinspre briză, și se așează în unghiul din spate; îi mai văd. Și se fac nevăzuți. ÎN PIA}A SAN MARCO Porumbei în Piața San Marco. Porumb iei, și te joci în rime cu ei. Vino la mine, fată ochioasă, toată inele
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
venea în întîmpinarea ta, crestîndu-te la răscrucea menită a fi dezvăluire... și totuși, ceva rămîne mereu egal în tine și nu e nici loc, nici vreme ci un nespus lin al asemănării dincolo de vorbe. aidoma unui lac atins de-o briză, în vreme ce înspre adînc, doar o alunecare nestingherită de cîrd, cînd deodată știm... ... făr de putința împărtășirii, vezi bine... ... dinspre biserică, în năduful de ierburi, adiau unde de Fugă și deodată acest foșnet al frunzelor însoțindu-le ca un îndemn la
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
evidențele mutual contradictorii." Anumite note sumbre sunt cerebralizate, cioplite cu grijă până la o viziune lucidă și rece asupra realității (ciclul Realității dizolvate în antinatură). Reciclările optzeciste de stiluri și maniere sunt destul de prolifice în sine, dar se cade și o briză de aer rece din partea noilor formule de a scrie, ceva mai multă noutate. Poezie și lux Adrian Bodnaru a fost primul poet recenzat de mine în „România literară". Ar trebui cu această ocazie să am o relație specială cu cărțile
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
pe trepte, inconfundabilă: Gwyneth Paltrow cu onduleuri blonde și fustă pînă la genunchi în stilul anilor ’50! Se încercau iar și iar diverse secvențe. Nu părea din cale afară de palpitant. În pauze starului i se punea pe umeri un pardesiu - briza mării îi ciufulea buclele și o făcea să se înfioare ușor - i s-a oferit apă și i s-a împrospătat machiajul. Între timp privirea lui Gwyneth a dat peste noi, grupul de admiratori (în majoritate femei, nu-i ciudat
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
fiecare frică a pufului nostru de pe ceafă câte unul sau mai multe în care visezi și visul este ceea ce faci de când te trezești pînă seara tîrziu într-un moment foarte clar umbra mea fonetică se lasă peste tot cu o briză de atingeri câte una sau mai mulți cu limba înfiptă în aer datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta acte de poetică netextuală 1 1 bucuria limpede - pasiunea clară - încrederea sinceră - intensitatea diurnă a apropierii
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
în neputință de a mă afla de a Te regăsi de a Te simți de a Te avea fără îndoieli fără să-Ți dau un chip fără să Te strig cu un nume învățat în colțul meu de lume o briză ciudată îmi sapă în gânduri îi vezi viermii și-au început ospățul în trupul înjunghiat de timp în oase sună frigul alb al catafalcului și totuși sunt același eu cu luminile dimineții în ochi încă nu am plecat dincolo încerc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
spirala întunecatăspre acel punct minuscul de luminădin sufletul meuzăgăzuităîn neputință de a mă aflade a Te regăside a Te simțide a Te aveafără îndoielifără să-Ți dau un chipfără să Te strig cu un numeînvățat în colțul meu de lumeo briză ciudată îmi sapă în gânduriîi vezi viermiiși-au început ospățulîn trupul înjunghiat de timpîn oase sunăfrigul alb al catafalculuiși totuși sunt același eucu luminile dimineții în ochiîncă nu am plecat dincoloîncerc să adun toate umbrele la răsăritsă echilibrez balanța între mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
strigă departe, puternic, sfâșietor, durerea. Întins, galben, abandonat, - erou căzut privind la stele - trupul spectral, unduitor, a cedat roua lacrimilor și-o caldă îmbrățișare, acestui pământ negru și tăcut. În zori, printre frunzele verzi încă, mugurii de floare, în adierea brizei, cântă zglobii renașterea primăverii. CUM VIN TOATE ACUM... Cum vin toate acum! Cât de mult doare simplitatea ce nu poate fi tradusă exact! O floare așteaptă să-nflorească, cuvântul nu a ieșit din matcă. Deși strălucește nu o vezi. Melodioasă
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
cel ce vorbește, și cel văzut în tine. Se simte un aer nerespirat vreodată, - seva pădurii senzuale - ce a fost va mai fi, te copleșește adierea de primăvară arătată, mai curată cu fiecare pas, - matricea nemuririi - cu totul alta decât briza verii sau viscolul iernii. Îmi vindeci ochii, - sărutul delicat pe pleoapele închise - trezindu-i din amorțeală, respir adânc clipa aceasta, inimile noastre cu fiecare respirație sunt contopite tot mai mult, până va fi doar una, într-o armonie completă. O
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
în prioritatea absolută a drumarilor. Povestea nu e complicată și ține de mica șușă politică dâmbovițeană: care ministru, care parlamentar, care individ cu influență n-avea interes să se vadă, în doar câteva ore, cu nevasta (sau amanta) în bătaia brizei marine?! Lucrul cel mai grav reproșat astăzi de operatorii turistici - transformarea Mării Negre mai degrabă într-o destinație de week-end, în dauna sejurului normal - își are originea exact în această facilitate pentru care au lucrat, ani de zile, cei aflați la
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
cu soare. unde ne sunt Dunărea, Carpații ? ne-am lăsat părinții, casa, frații și-n Canada asta...am mai scris, am gasit pământul cel promis. n-avem Marea, dar românilor ne pulsează-n piept un singur dor: când ne băsmuiește briză sării să dormim pe marginile Mării. în această țară verde...verde, Dumnezeul nostru un ne pierde. și-n țărâna ei dumnezeiasca, altoim sămânță românească. avem case mandre și bogate. omul, care-I Om, ne este frate și așa nuntind, sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
răspuns Pe ruine depuse în jurul temeliei ca o dantelă prinsă la poala rochiei cad nestemate cu piroane din galaxii în criză de epilepsie Dospește picătura pe scut - vina de-a fi viu în Moscheea Albastră din Istanbul am simțit în briză răbdarea vișinilor înfloriți Nu mai am pe cine nici ce pierde O singură direcție e cunoscută - cea arătată la faruri nevrozate de personaje negative din basme Nu sînt animalul ocrotit de lege
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
cu soare. unde ne sunt Dunărea, Carpații ? ne-am lăsat părinții, casa, frații și-n Canada asta...am mai scris, am gasit pământul cel promis. n-avem Marea, dar românilor ne pulsează-n piept un singur dor: când ne băsmuiește briză sării să dormim pe marginile Mării. în această țară verde...verde, Dumnezeul nostru un ne pierde. și-n țărâna ei dumnezeiasca, altoim sămânță românească. avem case mandre și bogate. omul, care-I Om, ne este frate și așa nuntind, sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din compoziția lor chimică foarte complexă - bicarbonate, calcice, magneziene, mezotermale (29-33 grade C) și chiar radioactive. Din punct de vedere medical, băile sunt indicate în tratamentul unor afecțiuni de reumatism, nevralgii, hepatită, colicistită cronică. Aerul ozonat și mereu împrospătat de brizele montane recomandă stațiunea și pentru tratamentul unor boli ale sistemului nervos, în stări de oboseală, surmenaj, anemii, nevroze. De la Timișoara la Băile Geoagiu se poate ajunge cu unul dintre trenurile accelerate 1971 (plecare din gara Timișoara N, ora 5,50
Agenda2003-34-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281387_a_282716]
-
temperaturi mai mari de o sută Fahrenheit, adică vreo 45 Celsius, lumea se înghesuie în rezervații, scuaruri sau străzile lăturalnice care au trotuare și nu vă fie cu mirare dacă un trening e absolut necesar, pentru că Oceanul din apropiere respiră. Briza este răcoroasă întotdeauna. Parcă e un făcut că vecinii ies și ei la aceeași oră. Cu o pereche de bunici, împingându-și nepo tul în cărucior ne tot salutăm cu “HI!”, schimbăm câteva politețuri în engle zește. însă într-o
„HAYWARD FAULT”. In: Editura Destine Literare by Erwin Lucian Bureriu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_203]