4,934 matches
-
Brumaru Aș vrea să mă întîlnesc cu îngerii lui Rilke, Poetul, Măcar o dată pe an, Să discutăm și să punem țara la cale pe-ncetul În poiana lui Iocan. Ăștia prea ne iau de tîmpiți, Băga-i-aș în mătasa broaștei de bombalăi, Prea ne freacă menta în scrob, prea vorbesc cu guiț De purcei! M-am săturat, vreau să beau apă cu gura lipită de o cișmea, Direct. Și-apoi să mănînc un kil de halva Si să citesc " Domnul
Aș vrea să mă întîlnesc cu îngerii lui Rilke... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6822_a_8147]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au timp să se sfîrșească, Trec curcubeiele dintr-una-n alta, Din prag de-argint în prag de aur sare-o broască Purtînd grea coroniță de smaralde sub înalta Boltă prin care veșnic fluturii fac tumbe Și îngerii își puricesc la subsuoară Aripile și-apoi ațin prin ganguri sumbre Calea fecioarelor și-n taină le doboară Și le iubesc bezmetici, plini de
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7151_a_8476]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au timp să se sfîrșească, Mereu mai lenevește-un vechi iaz cald Ce-și poartă lin pe nuferi cîte-o broască Avînd coroană mică de smarald, Și zînele se duc să-și ieie dresuri Din prăvăliile deschise-n scorburi mari Sau în adînc de peșteri cu mușchi moi De zmeii cei zgîrciți și cîrciogari
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7313_a_8638]
-
poștăriță care cunoaște cu ochii-nchiși toate străzile Bledului și se tot oferă să mă ducă pe scurtături orișiunde aș vrea apa e mai puțin importantă zice ea străzile-s totul că fără ele lacul ar fi o baltă cu broaște și nimic mai mult dar pentru mine lacul e totul în adâncul lui se ascund toate străzile și toate răspântiile posibile toate umbrele pe care locuitorii le vor arunca în amiezile vremilor viitoare suspendat adevăr eolian în care ființa mea
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
să nu-ți pară drăguț după crocodilii uriași și sângeroșii rechini ai acestor stabilimente? Dar cea mai grozavă impresie o produc vizitatorii: copiii. Sunt mii, zeci de mii. Peste tot, pe sub toate tufișurile, în cuștile maimuțelor aborigene, pe carapacele uriașelor broaște țestoase, la tot pasul trebuie să ai grijă ca nu cumva să calci unul. Nu țipă nimeni la ei, nu-i trage nimeni de mânecă sau de urechi. Simplu și curățel îmbrăcați, fac un vacarm, că răgetele leilor îți ajung
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
de tot// ce carte stelară este/ aerul nostru domesticit/ atât de albastru// cum pot eu acum/ să mănânc liniștit/ din piatra Muntelui liber// o pădure incendiată sau/ un râu înghețat întreg/ trăiesc în mine un echilibru/ ca cerul senin/ și broasca țestoasă". Trăind în același timp într-un dublu areal lingvistic, geografic și afectiv-ficțional, româno-sârb, Adam Puslojio are puterea și talentul să-și asume un loc în istoria poeziei europene de azi.
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
Mergeam pe o stradă liniștită, prin cartierul băncilor din Lausanne. Poate că exagera, dar mi-a adus aminte de tezaur. ...Din marea rotondă a băncii se cobora pe o scară până în fața unei porți negre, masive, de oțel, cu două broaște sub un volant de culoarea aramei. Intrarea în tezaur semăna cu o mică ceremonie. Descuierea porții se făcea de către arhivar sau un funcționar, dar numai în prezența directorului sau a procuristului care păstrau cheile. Mă uimea întotdeauna faptul că ditamai
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit, s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin vîrful stîlpului de pridvor...”. Pe Ion Țuculescu, oarecum în aceeași manieră, îl definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui Țuculescu amintește
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
de “treizeci și trei de luni”4 desenează un omuleț, Ionesco pictează trupuri-capete, cu (sau fără) mâini și picioare, capete roșii, rotunde care plutesc pe fondul în culori aprinse, monștri cu mai multe capete, capete cu mai mulți ochi, cruci, figuri geometrice, broaște valsând, insecte văzute la lupă, plante anemice, pictează orice. Omuleții aceștia diformi, viu colorați (sau reduși la o simplă silueta neagră) dansează, jonglează, se plimbă cu familia, se luptă (fără scop), merg la scoala, iată-i chiar la ora de
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
o zburată, tocmai în vârful mintelui acestui, unde e sfântarul muselor, ca să mă deprind întru armonia viersului ceresc al lor; dar ce folos! Căzui și eu cu mulți alții depreună, și căzui tocma într-o baltă, unde n-auzii decât broaște cântând!... * Puțini scriitori români au intuit soarta poporului nostru, cu secole în urmă, fie și cu ajutorul unei jucărele... Al unei inteligențe formidabile, de fapt. Balta, mocirla în care ne aflăm astăzi, căzuți sau adânciți în ea printr-un regim atât
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
uneau, ne întăreau, ne făceau să ne simțim liberi. LIBERI! Cîntam și în scări de blocuri - în Cartierul Primăverii, în bloculețele mici dinspre Televiziune, nu a ieșit nimeni; luminile se stingeau și se auzeau cheile cum se răsucesc, sec, în broască - printre blocurile din Drumul Taberei, la ora două noaptea - era deja 21 decembrie - zburau pachete de țigări, BT și Kent, bani înfășurați în hîrtie, nuci, mere, ba chiar o familie a coborît cu un cozonac proaspăt, cald, luminile se aprindeau
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
decît de intelectuali". De reținut că un comentator de talia lui Ș. Cioculescu își pune în joc toată erudiția și talentul de rebusist elevat pentru a traduce pseudotautologii precum "lumea de pe lume" sau aparente nonsensuri ca "țipa șarpele în gura broaștei de secetă". E clar că imaginea ultimă nu trebuie văzută infantil, ca un șarpe în gura broaștei, ci trebuie prelucrată mental: e disperarea lighioanei de a orăcăi, pentru că altfel nu are nici o șansă de a se face auzită în lipsa unui
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
toată erudiția și talentul de rebusist elevat pentru a traduce pseudotautologii precum "lumea de pe lume" sau aparente nonsensuri ca "țipa șarpele în gura broaștei de secetă". E clar că imaginea ultimă nu trebuie văzută infantil, ca un șarpe în gura broaștei, ci trebuie prelucrată mental: e disperarea lighioanei de a orăcăi, pentru că altfel nu are nici o șansă de a se face auzită în lipsa unui grai propriu. Aceste configurări criptice ne amintesc desenele lui Saint - Exupéry din Micul prinț, unde ceea ce pare
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
spune o poveste ("O legendă, desigur, despre o lume îndepărtată și greu de atins. Oamenilor le plac astfel de istorii."), o tigroaică cu cap de femeie zice ghicitoarea Sphinx-ului, un membru al echipajului este transformat de o vrăjitoare într-o broască țestoasă, apar cavalerii Sf. Graal, izvorul cu apă vie, se traversează o mare de aramă și o alta de argint (feerice pasaje), apare și o posibilă Circe. Evident, dincolo de faptele de eroism, pământenii din viitor asigură partea amuzantă a cărții
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
Alb și negru, bazată pe dezvoltarea și concretizarea proverbului "pereții au urechi". O ureche mică și roză apare pe un perete de la Monetăria Statului. Naratorul își imaginează fericirea de a "găsi pereții locuinței invadați de o recoltă bogată de urechi". Broasca de la ușă se transformă subit "într-o ureche omenească, în mărime naturală". Invazia neliniștitoare a scaunelor sau a altor obiecte din teatrul de mai târziu al lui Eugen Ionescu e de aceeași natură cu proliferarea urechilor în proza lui Grigore
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
grad de inteligență va ajunge homo zilelor noastre care, după ce pune mâna și ochii pe-un laptop, devine atât de sapiens, și de moderatorus tv, încât uită de faber și face înțelepciunea lumii să scâncească umilită lângă tibia puiului de broască. Cam așa s-a întâmplat cu prietenul și vecinul meu Haralampy... Dintr-o eroare de nume, firma unde lenevește ca salariat, l-a dotat cu un laptop pe care, de regulă, îl lăsa din mână doar noaptea când doarmea cu
Laptop-ul ca prajitor de Pâine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12479_a_13804]
-
devine un substitut metonimic pentru cuvântul minte, în expresii populare: ,doar dacă-ți pui IQ-ul la contribuție" (club.neogen.ro); în genere e căutată asocierea sa cu expresii pitorești și cît mai concrete: ,IQ-ul șluiț nu depășește genunchiul broaștei" (lug.ro). Inventivitatea constă tocmai în tratarea figurală - metonimică, metaforică, personificatoare - a entității abstracte: ,bagă niște flotări cu IQ-ul" (graurealex.ro); ,cred că scanneru de la IQ-ul tău este defect" (level.ro); ,vezi, uneori IQ-ul meu e obosit
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
obsedanți, pretutindeni. Cadavre de fasciști trădători/ ieșite din gropi/ și Nuto reia mereu / firul roșu al istoriei, / ce curmă viața tiranilor./ Irene, Silvia, Santina, / căi de salvare / baricadate./ Cinto, singurul supraviețuitor, / înaintează trudnic/ pe drum / iar durerea-i bufnet / de broască în mîl. Poezie ermetică? Nu, doar construită din nume și scene din romanul Luna și focurile, publicat de Pavese în 1950, în ultimul său an de viață.. Arat a fost pămîntul unde au fost îngropate de partizani cadavrele fasciștilor, aduse
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
să rămână departe de viața publică. Păi, la banii acumulați, la relațiile stabilite și restabilite, la conturile din străinătate, la afacerile derulate după legile-standard ale economiei sălbatice de piață trecerea pe margine ar avea efectul înțepăturii unui purece în carapacea broaștei țestoase. Paradoxal, o lege a lustrației ar risca, la nivelul anului 2005, să ia înfățișarea unei nedorite, dar cu atât mai eficiente, diversiuni. Efectele în plan practic ar fi nule, în schimb o întreagă categorie de indivizi ar arbora drapelul
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
absolut opuse" - și-l dă mai departe. Nu pe tot, doar bucăți alese. S-ar zice (sau așa și-ar face socoteala orice editor de ocazie) că sînt tocmai cele care "prind", unde chiar se aude cheia smucindu-se în broască. Doar că omul lui Sebastian, care-și pierde cogitațiile pe drum, nu se mișcă deloc. Ai spune că nici nu trăiește pentru altceva decît fiindcă trebuie, cu el, să se consume niște idei. Nimic, în montajul de foiletoane al foarte
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
acest prilej și noțiunea de intelectual în România". Nu mai puțin culpabil i se înfățișează Eugen Jebeleanu, în jocul său reversibil de la normalitate la anormalitate: " S-a plimbat, ușure, cu pași de cocor, cocostîrc și bărzoi prin smîrcuri, a înghițit broaște, șopîrle și șerpișori, fără să-i vie greață, și-a preumblat divina făptură de estet neronian și insensibil, cînd la Tokio, cînd la Paris, cînd la Roma și pe tot mapamondul. De cînd lira sa politică nu se mai poartă
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
Acum e cald înăuntru. Mă apropii de geam. Ce lumină. Stranie. Luna este aproape plină. Și își revarsă lumina peste capul meu. Luna are mască. Închid ochii. Îi deschid. Luna rîde. Închid ochii. Îi deschid. Luna plînge. Trenul meu țipă. Broaștele orăcăie prin ape. Începe potopul. "...Și-așa plecai eu... pe-al mării sterp întins."
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
atâtor întâmplări petrecute în spațiul vechii așezări a Bibeștilor. Exceptând figura clară, figura lăuntric iluminată a lui Vinea, peisajul sumbru de pe malul lacului, înnegurat oarecum, pare, cum zicea Titus Popovici... inconștiu,... pe când ne plimbam împreună pe lacul vara orăcăind de broaște, iarna înghețat tun, cu gheața pârâind sub noi în timp ce ne făceam cele mai teribile confidențe. * La Mogoșoaia, scriitori mai deloc. Casa se umplea de ei, de obicei vara, pe călduri, ori iarna cu zăpezile ei bucolice, mai cu seamă în preajma
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
Negru, Ciao, Darwin (Antena 1). Poate n-ați aflat, dar e cert că emisiunea dvs. are loc într-un studio al Televiziunii Antena 1 " București. Așadar, nu are rost să urlați tot timpul de parcă a-ți fi strivit de o broască țestoasă în Insula Galapagos, și nici nu mai profitați de faptul că autorul "Originii speciilor " nu vă aude " nu e frumos... Stan Smith, fost mare jucător de tenis (SUA). Da, aveți dreptate: există unele similitudini între "Salatiera de argint " și
Poșta cronicii TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12884_a_14209]