2,383 matches
-
întrucâtva, cu o scrisoare, care nu așteaptă neapărat un răspuns. Pot scrie un comentariu plecând de la câteva rânduri epistolare, dar sunt mai sfios cu dedicațiile. Le transcriu cu plăcere - trebuie să fac un efort să mă opresc - dar preget a "broda" considerații asupra lor, de parcă aș comite o indiscreție. "Se laudă cu dedicațiile primite!", va decide vreun cititor. Mais parfaitement, dar în acest caz aș fi reprodus autografe de la autori sub a căror pană eu șiroiesc de geniu și de alte
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
tare încât, deși aflată la început de drum literar poate oferi atâtea imagini schițate natural pe fondul unui lirism intens și autentic. „Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește!” (din poemul Vară) Tablourile astfel create, uneori contrastante, abundă de simboluri bine alese și cu multă atenție inserate creându-ți impresia că ai de-a face cu un autor cu state vechi în breaslă, dar descoperit de tine
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
atât de tare încât, deși aflată la început de drum literar poate oferi atâtea imagini schițate natural pe fondul unui lirism intens și autentic.„Lasa-ți părul cu miros de lămâițăSă danseze ca o crinolină de fluturePe cerul de cleștar brodând speranță...Îndrăznește!” (din poemul Vară)Tablourile astfel create, uneori contrastante, abundă de simboluri bine alese și cu multă atenție inserate creându-ți impresia că ai de-a face cu un autor cu state vechi în breaslă, dar descoperit de tine
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
de minune unul pe altul. Aceleași intenții, aceleași nunațări. Familia regală era în extaz. Doliul doamnelor de onoare în frunte cu regina dădea o notă bizară. Toate aceste doamne aveau văluri de crep negru cu tocă în formă de bonetă brodată cu crep alb. În seara aceea mai debutează cântărețul de operă R. Vrăbiescu. Lecțiile mele la curte urmează regulat. Principesa Elisabeta învață să solfegieze cu Carlota Leria, pe atunci cea mai reputată profesoară de cânt din București. Mici reuniuni intime
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
voi pierde această libertate scumpămie, și de aceea pusesem răbdarea bietului Horia la grea încercare. Nunta se fixează pentru 20 februarie. Regina Elisabeta îmi face cadou rochia de mireasă dintr-o splendidă mătase adusă din Italia cu o trenă regală brodată pe de-a-ntregul și mult voil muslin pentru podoaba capului. Altă prietenă, d-na Hiott, o ființă fină și plină de muzicalitate, îmi adusese din Paris, iarăși o rochie de mireasă (a doua), din crèpe de Chine și așa m-
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
Burroughs a reușit să dinamiteze toate convențiile morale și sociale americane. În acest roman se regăsesc toate obsesiile majore ale prozatorului într-o sinteză cutremurătoare: armele de foc, violența fizică și crime, picanterii erotice homosexuale, teoria conspirației mondiale (chiar intergalactice), brodate pe un scenariu SF, teoria nemuririi în spațiu, nu în timp, fixația asupra insectelor ca tipar fizionomic al răului etc. William Burroughs: Ghemul fundăturilor. Editura Paralela 45, București, 2003. Preț: 180 000 lei.
Agenda2003-23-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281101_a_282430]
-
în junglă. O tânără pereche care se jertfește salvându-și nou-născutul. Un pui de om crescut de un trib de maimuțe antropoide, care, ajuns adult, devine stăpânul absolut al sălbăticiei. O poveste de dragoste - „Frumoasa și bestia“ în variantă africană - brodată pe marginea încercărilor de a-și recupera moștenirea și numele de lord Greystoke. Generații de-a rândul au cedat framecului cărților lui Edgar Rice Burroughs, idolatrizându-l pe Tarzan și pe cei care i-au dat viață pe banda de
Agenda2003-46-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281707_a_283036]
-
în 1941, apărea la Timișoara „Timpuri de demult, oameni de demult”, volum editat în limba maghiară și semnat de Béla Schiff. Folosind ca pretext o călătorie cu trenul prin Banat (pe linia principală Orșova dinspre Slatina Timiș către Caransebeș), scriitorul brodează pe această canava, împletind impresiile proprii cu istoria locurilor ce se derulau în fața privitorului. „Trenul huruia - consemnează Schiff - și în timp ce ochiul mai cuprinde odată valea înfloritoare a Caransebeșului, în partea dreaptă se conturează un turn de pază singuratic. Un turn
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
un timp nefiresc, Nesfârșit de lung, Fără dragostea mea. Ai zburat din brațele mele; îmi era teamă să te rețin, Așa pură și albă... Acuma mi-au rămas: Zâmbetul tău fericit, Privirea ta cu irizații aurii, Culcușul cald din perna brodată de mama... Aștept cu sufletul strâns în chinga nerăbdării întoarcerea zeiței mele. Ai luat cu tine o parte din mine; Cea mai bună ... Mi-au rămas gândurile, Neastâmpărul Și dorul infinit de ființa ta ! De ce te-am lăsat să pleci
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
Mărținei nui mai pasă de antichități inedite, nici de concurență acerbă de pe piața de Artă. Pur și simplu ea matură cu privirea de sus în jos și de la dreapta la stanga, apoi, îndărăt... la rând, toate rafturile, privește absența peste peretele brodat cu artefacte medievale, dintre care, unele, fac obiectul licitației următoare. Se anunță a fi un eveniment unic pentru care, în sinea să recunoaște, a fost o vreme în care și-ar fi vândut chiar și sufletul. Acum nu-i mai
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
jocul cuminte, grațios, șăgalnic". În schimb, capitolul despre fabule este remontant, deși încă i se reproșează o oarecare superficialitate ținând de motivație: "Superioare prin economia limbajului, prin poanta inspirată, subțire - în sensul subtilității, nu al sărăciei - prin capacitatea de a broda inteligent pe o idee generoasă sunt acele bijuterii scrise în franceză și numite "Fables microscopiques"; "comunicând mult, în cuvinte puține, poetul a dat o probă a virtuților sale nu numai în privința tehnicii pure, ci și în aceea a gândirii asupra
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
atunci de ce să o dilapidez etimologic, să o surmontez și să o fac inoperantă, mai bine m-aș descurca dimpreună cu ea, cu tăcerea, și i-aș fi devotat, asta da, și atunci veni-va ziua cînd fără nimic de brodat sau de fumat, fără nimic de vorbit, voi fi cu adevărat născut"). Copilul este adus pe lume spre a fi sacrificat, pentru că el este "făcut", iar nu "născut", într-o altă aluzie la textul biblic: fraza mamei "vrea să spună
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
eșuat al eului de a prinde contur), iar absența oricărei mîngîieri materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică într-un atelier de brodat - devine obiectul jocului, visului, evadării copilului), nu creează nimic. Mîinile ei împietresc pîinea cinei. Tot astfel cum ochii ei nu văd copilul, cum vocea ei îi refuză acestuia dreptul
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică într-un atelier de brodat - devine obiectul jocului, visului, evadării copilului), nu creează nimic. Mîinile ei împietresc pîinea cinei. Tot astfel cum ochii ei nu văd copilul, cum vocea ei îi refuză acestuia dreptul de a fi. Scriitura lui Pasquali, capabilă de suflul amplu al
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
spune exegeții) e mai tînără că Nausicaa (tocmai pentru că valul e țesut numai pe jumătate). Căci valul Penelopei este și un giulgiu. E giulgiul Amarantei, care a ales să fie singura un veac, în acest unic scop: de a-si broda, cît mai frumos, propriul lințoliu. Ea știe precis - la fel ca Penelopa - ca odata terminat (totul se termină pe lumea asta!) și viata-i se va fi sfîrșit. La ce oare se gîndește Penelopa, în nopțile - mai lungi că zilele
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
cruțare. Nici de sine, nici de retorică lăcrimoasă și funebrală: „De cînd plecatai veacuri sunt,/ Pierdută mi-i visarea,/ Vieața-mi calcă spre mormînt/ Și al nimicirii aspru vînt/ Îi spulberă cărarea” (Te-ai dus). Astea nu-s chiar „miniaturi sufletești brodate pe rețeaua unei fantezii metrice variate” (cu rețeaua, însă, așa e), cum zice Lucia.6 Astea-s strigăte în regulă, vaiete eclatante, căci Ada merge direct „către un mormînt de jale” (Apus). E drept că nici n-are încotro altundeva
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
culturale. Pe fotografia detaliată a cartierelor și străzilor naratorul suprapune mostre stilistice de proveniență diversă: cărți, filme, tablouri, mărturii orale. Bucureștiul reflectă caleidoscopic atmosfera romanului interbelic, a scenariilor hollywoodiene, a filmelor lui Fellini, a prozei neorealiste sau realist-socialiste. Dantelăria fantastică, brodată fără încetare pe crusta prozaică a realului dă fiori și halucinații. Pe orașul tern al anilor șaizeci, sluțit deja de geometria aridă a arterelor cu blocuri tip, imaginația copilului proiectează culori fosforescente, reclame luminoase, crepuscule feerice, spectacolul mirific al anotimpurilor
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
itinerariu a călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea poveștii o provoacă. Nici o îndoială că, pentru a relua cuvintele lui Bellemin-Noël din Povestea și fantasmele ei, poveștile "brodează pe fantasme procurînd fantasme cu care să brodezi". Împărtășesc ideea sa după care poveștile sînt punerea în scenă a anumitor organizări inconștiente pe care le regăsim în activitatea psihică, chiar dacă ele nu sînt doar atît, ci sînt un "mediu de
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea poveștii o provoacă. Nici o îndoială că, pentru a relua cuvintele lui Bellemin-Noël din Povestea și fantasmele ei, poveștile "brodează pe fantasme procurînd fantasme cu care să brodezi". Împărtășesc ideea sa după care poveștile sînt punerea în scenă a anumitor organizări inconștiente pe care le regăsim în activitatea psihică, chiar dacă ele nu sînt doar atît, ci sînt un "mediu de cultură în care viața fantasmatică s-ar lăsa
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
că Blaga onora instituția academică fără ca ea să-l merite. Neîncrederea noastră e iscată de o frază în care se face un reproș subînțeles că nu e Lovinescu cel care să fi fost chemat, cum era drept, să îmbrace tunica brodată cu fireturi. Aceasta pare să fie ținta principală a articolului. Mulți dintre cei care "erau acolo", scrie Nego cu referire la Academie, "vor trăi în istorie numai prin numele citat undeva de E. Lovinescu, de asemenea un dărâmător de falși
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
surprinși de cît de ziaristice sînt în fond aceste tablete atît de baroc alambicate. Se înțelege că nu e vorba de un jurnalism informativ, nici vorbă, ci doar de un anumit tip de comentariu, de tip editorialistic mai degrabă, care brodează pe o temă oarecare. Și teme reale sînt destule în aceste să le spunem proze, temele obsesive ale societății românești din acești ani: disprețul demnitarului față de omul de rînd, frauda generalizată, comicăria unor gesturi electorale (călugărul Vasile), maimuțăreala tragi-comică a
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
însuși este cel care îl salvează pe Matei Călinescu. Asistăm la o tulburătoare inversare a raportului tată-fiu. Se va vedea imediat că vorbesc la propriu, nu la figurat: nu mi-am propus nici pe departe să fac jocuri de cuvinte, "brodând" pe conturul unor asemenea suferințe... Diagnosticul exact al lui Matthew? Sindromul lui Asperger (o formă atenuată de autism) și, pe de altă parte, epilepsia care îi va pune capăt zilelor. Aceasta din urmă e o boală așa zicând clasică și
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
în timp ce doamna Lumi le va ajuta pe soțiile dumnealor să facă zacusca și să pună gogonelele pentru iarnă; 3. Dacă le va mai rămâne timp liber, și-l vor umple, la alegere, cu una dintre următoarele activități: cârpit izmenele alegătorilor, brodat fete de pernă cu monogramele alegătorilor, călcat cămăși și dereticat prin Piața Moghioros, mai ales la secțiunea “butoaie de varză din producția de anul trecut”, unde e cam mizerie și cam pute.
Lenuto, Luminito, puneti, fata, mana pe mop! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19819_a_21144]
-
crucea. Pentru că se credea Dumnezeu, dar era fals, un prefăcut. Am vrut să-i fac un bine, l-am însemnat cu semnul crucii, ca să fie iertat în lumea ailaltă”. Lumea pământeană a lui Mihai Sin, pe cât de limpidă, e bulversantă, brodată cu dexteritate, migală și rafinament, cu arta unui mare maestru, pe canavaua unei permanente maree sufletești. Actualitatea -decupată secvențial, cinematografic, dobândește forță emoțională tulburătoare. „Câtă viață, atâta literatură!” - o altă proză demnă de Nobelul pe care l-ar fi meritat
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
o bătrânică tare simpatică, dar și foarte aspră atunci când era nevoie. Din păcate, căsuța ei nu răsuna de râsetele copiilor pentru că nepoții erau deja mari și locuiau cu părinții într- un alt oraș. Știa să facă multe bunica Lena, să brodeze, să tricoteze și să coase goblene. După ce își termina treaba în gospodărie, lua loc pe fotoliu cînd era frig sau pe banca din grădină vara, iar mâinile începeau să- i meargă, creând un nou lucru de mână. Îi iubea tare
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]